O singuratate asurzitoare

A fi mereu cu cineva te face sa fii mai singur ca niciodata. Este un paradox. De ce? Sa ma explic. 

Lipsa singuratatii este dusmanul cel mai de temut al gandirii libere, al independentei. Niciodata nimic serios nu a venit in afara timpului petrecut de om cu sine insusi. Suspendarea reflectiei echivaleaza cu anihilarea personalitatii individuale, cu transformarea unui sir de indivizi diferiti, capabili sa gandeasca si sa actioneze singuri, intr-un fel de supa primordiala. Conversatia, timpul petrecut in compania cuiva, pot fi utile pentru clarificarea si sistematizarea unor ganduri. 

Lumea de azi traieste intr-un asemenea vid de fiinta, incat nu are curajul singuratatii.

Ce sa faci cu propiile ganduri, singur? Pe majoritatea ne sperie asta. Unora le e frica sa descopere ca nu au nimic de gandit. A fi mereu in legatura cu cineva, eventual cu grupuri mai mari, unde se spun banalitati, prefabricate de gandire si exprimare, suprima posibilitatea oricarei reflectii. Abrevierile codate nu ajuta nici ele. Din contra, accentueaza gandirea automata si comportamentul gregar. Cel mai usor de manipulat sunt cei expusi astfel la influenta unui grup de care trebuie sa apartina. Eventual, cu un lider carismatic care sa gandesca pentru ei si pe intelesul lor, care sa le cunoasca reflexele de gandire si butoanele. 

Paradoxul este ca acest a fi mereu cu cineva te face sa fii mai singur ca niciodata. Cu cat sunt mai multi cei cu care esti in legatura, cu atat mai rau. 

Cresterea numarului de conexiuni scade direct proportional numitorul comun, iar toata tesatura de relatii se petrece in jurul acestui numitor comun, extrem de rudimentar. Niciun fel de legatura serioasa nu e posibila, nu exista schimb de idei, nici vreun fel de atasament in afara dependentei de a avea senzatia ca esti mereu in preajma cuiva, ca esti conectat. 

Plimbi un numar fix de idei si de expresii rudimentare.

Relatiile se reduc la stratul cel mai epidermic cu putinta. Sunt superficiale. Plate, lipsite de profunzime. Nu vei ajunge sa cunosti pe nimeni cu adevarat. Le stii poate numele, sau porecla, vezi fotografiile pe care aleg ei sa ti le arate si afli despre ei doar ceea ce vor sa transmita. 

Familie, chefuri, distractie, excursii (asemeni turistilor japonezi care se inghesuie toti, intr-un loc). Aceeasi poteca, aceeasi coloana, aceleasi haine. Chiar si unghiurile din care sunt facute fotografiile sunt, de cele mai multe ori, identice. Aceleasi locuri de vizitat, acelasi fel de a te distra, aceleasi lucruri usor de comunicat. Cu cat sunt mai usor de comunicat, cu atat sunt mai de suprafata. 

O singuratate zgomotoasa, asurzitoare.

Retelele sociale au devenit metode foarte ieftine de a controla multimile si de a afla totul despre ele. Culmea este ca oamenii le instaleaza de buna voie. 

Marketingul modern a descoperit ca adultii sunt, de fapt, niste copii mai mari. Pentru a fi impiedicati sa gandeasca sau sa actioneze, eventual sa se uneasca pentru o cauza comuna care ar putea zgudui status-quo-ul din temelii, trebuie sa li se dea ceva de facut. Jucarioare. Spiritul ludic este definitoriu pentru orice fiinta traitoare pe acest pamant. Copiii invata din joc cum sa devina adulti, sa isi dezvolte inteligenta, sa isi accentueze cunostintele, sa reactioneze la situatii viitoare si sa se poarte. O perversa inversiune poate transforma, la loc, adultii in copii. 

Aceasta ucide capacitatea de a supravietui, creste dependenta, mai rau decat heroina, fata de joc. 

Daca totul e joc, nimic nu e serios. Asta omoara orice fel de responsabilitate si scade capacitatea de adaptare. O pana de curent de o saptamana in lumea aceasta ultratehnologizata, de exemplu, intr-un mare oras, ar face astazi mai multe victime decat un cutremur de magnitudine 8 pe scara Richter. 

Audientele uriase la meciuri, vanzarile care doboara record dupa record la jocurile pe computer sau pe consola, din ce in ce mai violente, banalizarea raului si a crimei, transformarea inacceptabilului in fapt divers, decapitari pe banda rulanta, accidente nesfarsite prezentate in detaliu la televizor, haapy-end-urile roz din toate filmele, creeaza o imagine distorsionata a realitatii. 

Odata spectatorii de test a unui celebru film hollywoodian, erau cat pe ce sa-i linseze pe producatori si regizor pentru ca personajul principal era ucis la sfarsit dupa ce luptase eroic. :)

Boala, suferinta, moartea sunt gonite din cetate. Ele devin doar niste concepte abstracte la adulti. In acest fel se vand scump visuri care nu vor fi niciodata implinite si vieti pe care le traiesc altii pentru noi, prin procura. Empatia este exterminata.

Nu mai esti in stare sa gandesti nimic pentru ca nu mai intelegi nimic. Te retragi ca in Evul Mediu in astrologie, mergi la ghicitoare, crezi in vampiri si varcolaci, in Zona 51 si tot felul de profeti mincinosi. 

Folosesti tehnologie de ultima generatie ca sa iti citesti zilnic horoscopul si crezi in existenta mediumurilor si a hipnozei, in superstitii babesti si in elfi. 

Povestile au fost inventate pentru purificare, zicea Aristotel. Pentru ca timp de doua ore, cat citesti o poveste sau vezi un film cu purcelusi vorbitori, sa uiti ca esti muritor si ca ai responsabilitati serioase fata de tine insuti si fata de cei care depind de tine. Sa iei o pauza. Sau o revansa imaginara. 

Astazi pauza aceasta cuprinde totul si inverseaza duratele. Viata reala devine o pauza de la joc si poveste. Tot mai multa lume confunda realitatea cu nenumaratele tampenii incoerente, inalte cat un munte, care le-au fost sadite in cap. 

E o metoda de control. 

Omul devine prada usoara a spectacolului informativ a carui victima sigura este. In plina epoca a informatiei tot ce vrei sa faci este sa te joci in continuare, sa butonezi non-stop ca o maimuta la un smartphone, sarind mereu de la una la alta, fara sa te opresti un pic, fara sa te poti concentra la nimic. In acest moment, cand esti redus la nevoi edulcorate, menite sa te tina mereu ocupat, iti delegi toate responsabilitatile. Gandesc si actioneaza altii pentru tine. NU TE MAI POTI CONCENTRA LA NIMIC SERIOS, NICI SA ITI ELABOREZI UN GAND COERENT!. Trebuie sa il hranesti pe micul diavol din tine. Acesta e ok atat timp cat primeste doza zilnica. 

Bogdan

Per aspera ad astra