Drumul Matasii, calea care a unit doua lumi

A fost timp de milenii cea mai importanta axa comerciala a lumii. A fost un adevarat liant între culturi si civilizatii de multe ori antagoniste. A fost, daca vreti, o prima forma arhaica a globalizarii, precum si o adevarata cale de dezvoltare si comunicare a civilizatiei umane în ansamblu. Dar, dincolo de atributele sale comerciale, istorice si culturale, misteriosul Drum al Matasii ramâne si astazi o destinatie fascinanta pentru cei care vor sa traiasca farmecul si aventura traseului care pe vremuri unea doua lumi.

Gândit de chinezi, perfectionat de trecerea timpului

 Primele caravane care au brazdat necuprinsul Asiei centrale au fost cele ale negustorilor indieni, bactrieni, sogdieni, persani si arabi. Cu toate acestea, cei care au pus bazele Drumului Matasii, asa cum a fost cunoscut în istorie, au fost vechii chinezi.

Cea mai importanta ruta comerciala si culturala a omenirii a fost rodul unor minti luminate din China Antica. Bazele sale au fost puse în stravechea capitala Changan (orasul Xi’an de astazi) centrul politic, cultural si economic al Chinei din acele vremuri.

Changan a ajuns astfel sa faca legatura dintre vastul imperiu chinez si restul Asiei, Europa si chiar Africa. Drumul Matasii avea lungimea de peste 6.500 kilometri, iar comertul desfasurat prin intermediul sau a fost un factor important al dezvoltarii civilizatiilor chineze, indiene, persane, arabe, otomane si europene.

Totul a început în timpuri îndepartate, când a calatori însemna ceva cu adevarat aparte, iar distantele aveau alta perceptie pentru calatori, negustori sau pelerini. Legendarul traseu si-a luat numele de la mult-ravnita matase, produsa si exportata de imperiile care s-au succedat în China Antica.

Cu toate acestea, începuturile Drumului Matasii au avut legaturi strânse cu campaniile militare. Astfel, în preajma anului 138 î.Hr., împaratul Wu din dinastia Han a hotarât încheierea unor aliante strategice cu regatele din vest împotriva unor inamici comuni, anume temutele triburi Xiongnu ale hunilor din nord.

Pentru încheierea cu succes a unor aliante vitale dezvoltarii imperiului, împaratul Wu l-a însarcinat cu aceasta misiune pe destoinicul si experimentatul general Zhang Qian. Acesta a primit din partea împaratului o unitate alcatuita dintr-un numar de o suta de soldati de elita, alaturi de daruri valoroase pentru a întari noile aliante.

Expeditia s-a dovedit a fi un esec, generalul Zhang Qian a fost capturat de huni, reusind sa se întoarca în imperiu abia peste zece ani. Cu toate ca a ratat sansa mult-doritei aliante, Zhang Qian s-a întors la curtea imperiala cu informatii importante cu privire la existenta unor regate si state aflate la mare distanta de China.

Generalul evadat a povestit întregii curti imperiale despre caii magnifici pe care i-a vazut în Valea Fergana (aflata astazi pe teritoriile Uzbekistanului, Kirghistanului si Tadjikistanului) – cai dintr-o rasa necunoscuta, mai puternici si mai iuti decât orice cal din imperiul chinez, cai care ar fi transformat cavaleria chineza într-o forta invincibila pe câmpurile de batalie. Eforturile diplomatice si militare ale chinezilor au dus în cele din urma la crearea unor legaturi cu nomazii din Asia Centrala, iar pretuitii cai de Fergana au ajuns în sfârsit în China.

Matase, portelanuri, arme, hârtie, praf de pusca si multe altele…

În anul 53 î.Hr., soldatii romani din ramasitele legiunilor comandate de Marcus Licinius Crassus în timpul dezastruoasei campanii din tinuturile partilor raportau, la întoarcerea lor în Roma, despre niste stindarde faurite dintr-un material nemaivazut, foarte frumos, stralucitor la vedere si neasemuit de moale si catifelat la atingere.

Era prima relatare în Europa referitoare la existenta matasii!

În doar câteva decenii, aristocratia romana a devenit aproape obsedata de noul material, mult mai pretuit decât togile vopsite în purpura. Fascinatia romanilor pentru pretioasa si rara matase a crescut pâna într-atât, încât împaratul Tiberius a ordonat tuturor barbatilor romani sa poarte vesminte din matase.

Între timp, misterul cu privire la originea si transportul matasii dadea nastere celor mai fanteziste supozitii. Spre exemplu, Plinius cel Batrân afirma ca „matasea este obtinuta din frunzele oparite ale unui arbore misterios”, iar alti contemporani ai sai credeau ca matasea creste pe crengile copacilor precum lâna pe oi…

Între timp, constienti de pretul ridicat al matasii, precum si de raritatea sa în afara Chinei, comerciantii chinezi faceau toate eforturile posibile pentru a pastra secretul productiei si manufacturii matasii. Sericicultura era limitata la o zona izolata din provincia Sichuan, departe de orice contact cu calatorii sau negustorii straini, iar garzi înarmate supravegheau orice miscare a acestora pe întreaga perioada de sedere în imperiul chinez.

Drumul Matasii continua sa se consolideze si sa se adapteze evenimentelor istorice si schimbarilor sociale. Cele doua mari artere ale sale înconjurau la nord si la sud bazinul fluviului Tarim, iar ambele trasee se intersectau înainte de Trecatoarea Yumen, în apropiere de Dunhuang.

În ciuda asteptarilor, putine caravane parcurgeau întregul drum, din Antiohia, Damasc, pâna în destinatia finala din Changan. În mod obisnuit, negutatorii distribuiau sau cumparau bunurile în orasele importante sau pe pietele caravanseraiurilor care marcau Drumul Matasii, animati de obtinerea unui pret cât mai bun.

Când o caravana de negustori ajungea la marginea teritoriului de bastina, acestia obisnuiau sa vânda marfurile la punctele de granita, de obicei grupurilor etnice si popoarelor vecine. Acestia vindeau de obicei bunurile recent achizitionate la preturi mai ridicate. Bunaoara, comerciantii chinezi nu se aventurau pâna în tinuturile arabe, persane sau rusesti, ci vindeau bunurile omologilor lor din Asia Centrala, care le vindeau mai departe cu profit, bunurile si marfurile ajungând în cele din urma pe pietele din Europa.

Comertul functiona de obicei în felul urmator: chinezii îsi vindeau bunurile triburilor din Asia Centrala, acestea le vindeau ulterior persanilor, care le vindeau la rândul lor arabilor care aveau legaturi comerciale cu greci, armeni si evrei, de la care bunurile chinezesti erau cumparate de romani, iar mai apoi de primele state medievale europene.

Cel mai mare aflux de marfuri si bunuri a fost înregistrat în perioada dinastiei Tang (618-907 d.Hr.). Chinezii importau pietre pretioase, aur, fildes, sticla, parfumuri, fructe, legume si textile si exportau blanuri, portelanuri, condimente, jad, matasuri, bronz, fier, de asemenea fructe si legume din restul Asiei, alaturi de obiecte de arta.

De un mare succes s-au bucurat inventiile din diferite domenii de activitate si aplicabilitate, acestea propagându-se cu succes dintr-o parte în alta a lumii prin intermediul acestei artere vitale pentru dezvoltarea culturilor si civilizatiilor.

Artera culturala si religioasa

Drumul Matasii a servit drept cale de raspândire a unor religii importante. Prin intermediul sau, calugarii crestini au ajuns în inima Asiei, iar Islamul si budismul au patruns în multe zone, altfel ermetice, ale acestui imens continent.

Zoroastrismul, iudaismul si maniheismul au fost puternic influentate de vecinatatea Drumului Matasii. Budismul, o religie straina Chinei, s-a raspândit aici din India si a patruns în Asia Centrala prin intermediul calugarilor care s-au aventurat si au format temple si comunitati în noile tinuturi descoperite cu ajutorul caravanelor de negutatori.

Raspândirea atâtor curente spirituale si religii în Eurasia a dus în mod inevitabil si la nasterea sincretismului cultural si religios. Unul dintre cele mai bune exemple în acest sens este acela al relatiilor dintre chinezi si nomazii huni si mongoli din nord.

În timp ce populatiile si triburile turco-mongole au adoptat tehnologiile agricole, modul de viata si elemente de vestimentatie chineze, vecinii lor din sud au adoptat, la rândul lor, tacticile militare ale nomazilor, teribilul si eficientul arc mongol, unele elemente de vestimentatie, precum si muzicile si dansurile acestora.

În toata istoria zbuciumata a relatiilor complexe ale chinezilor cu nomazii din nord, poate cel mai interesant episod este cel al dezertarii în masa a unor unitati de soldati imperiali care s-au convertit la obiceiurile si viata turco-mongolilor din stepe, nemaintorcându-se niciodata în China natala.

Un alt domeniu care a beneficiat din plin de influentele complexe ale Drumului Matasii a fost , fara îndoiala, cel artistic.

În toata regiunea Asiei Centrale, culturile elenistice, persane, indiene si chineze s-au amestecat ca într-un creuzet unic la scala istoriei. Arta greco-budista a fost poate cel mai stralucit exemplu în acest sens. Influentele artistice s-au putut observa îndeosebi în perioada de raspândire a budismului, când Buddha Sakyamuni a fost reprezentat cu imagine umana, multi specialisti atribuind aici o puternica influenta elenistica.

Amestecul de influente grecesti si indiene a putut fi observat ulterior în arta religioasa budista târzie din China, precum si de-a lungul tinuturilor strabatute de Drumul Matasii (cele mai bune exemple fiind picturile budiste de pe teritoriul Afganistanului de astazi). Sub influenta sa dinamica si complexa, multe comunitati tribale care se ocupau îndeosebi cu pastoritul s-au civilizat în contact cu oameni din alte rase, semintii si religii, devenind astfel sedentari.

Expansiunea mongola dintre anii 1207-1360 din Eurasia a dus nu doar la schimbari politice si culturale majore în istoria lumii si civilizatiei, ci si la influentarea rutelor de pe Drumul Matasii, marcând un nou punct comercial important la Karakoram. Episodul mongol a dus la sfâsitul monopolului comercial impus de califatele islamice.

Un mare numar de personaje ilustre si calatori celebri precum Marco Polo, Giovanni Carpini, William of Rubruck sau Ibn Battuta au strabatut Drumul Matasii si au adus informatii pretioase despre popoarele si culturile întâlnite.

Apusul si aroma vechilor caravane

Fragmentarea Imperiului Mongol a dus la pierderea unitatii economice a Drumului Matasii. Episodul raspândirii ciumei negre si consolidarea civilizatiilor sedentare au constituit, de asemenea, factori care au slabit legendarele trasee.

Drumul a început sa-si piarda din importanta si sens dupa anul 1453, odata cu stabilizarea Imperiului Otoman. Descoperirea Americilor si stabilirea marilor rute maritime comerciale de catre portughezi, spanioli si mai apoi de olandezi, francezi si englezi s-au constitui în alternative decisive pentru artera comerciala care unea pe vremuri Europa de Asia.

Astazi, vechile rute ale Drumului Matasii sunt parcurse de sute de aventurieri moderni care, prin intermediul motocicletelor sau automobilelor, încearca sa traiasca experientele si atmosfera trecutului.

A fost dat în folosinta, de asemenea, o noua ruta care strabate Eurasia prin zonele unde, pe vremuri, caravanele paseau agale în ritmul linistit al animalelor de povara.

În luna iulie a anului 2011, orasul Chongqing din China este oficial legat de orasul Duiburg din Germania prin intermediul unei cai ferate. Distanta care pe vremuri era traversata în luni de zile  este astazi parcursa în mai putin de 13 zile de mers cu trenul.

Drumul Matasii a fost readaptat vremurilor actuale, chiar si în epoca globalizarii si a Internetului.

Bogdan

Per aspera ad astra