Un mister vechi de 8000 de ani: Ganditorul de la Hamangia

Sumerologul rus A. Kifisin a spus intr-o lucrare: „Stramosii rumânilor au exercitat o influenta puternica asupra întregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului si chiar a Chinei.”

Gânditorul si perechea sa au fost aduse la suprafata în vara anului 1956 de o echipa de arheologi, condusa de Dumitru Berciu. Statuetele au fost descoperite într-un mormânt de lânga Cernavoda, în cursul cercetarilor arheologice din necropola de la Hamangia.

Dumitru Berciu
Dumitru Berciu

Conform datarii realizate, statuetele au o vechime de 5.500-6000 ani (3500 -4000 i.Hr.) si sunt considerate capodopere ale artei primitive universale.

Primul mare cimitir neolitic descoperit în România

La confluenta vaii Carasu cu Dunarea, la nord de aceasta, pe malul drept al fluviului, pe o lungime de cca 1,5 km au fost descoperite numeroase vestigii arheologice care au demonstrat existenta unor locuiri umane atribuite culturilor Hamangia, Boian, Gumelnita si Cernavoda. Între acestea, cele atribuite culturii Hamangia, pe malul înalt al fluviului, acoperind zona dintre teritoriul orasului si pâna în locul numit Coada Zavoiului, demonstreaza o locuire intensa de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, cercetata în perioada 1954-1958. Dar, de departe, cea mai interesanta zona este cea cunoscuta sub numele de Columbia D (numele unui cartier al orasului) unde a fost cercetata cea mai mare necropola apartinând comunitatilor acestei culturi, cu peste 300 de morminte de înhumatie.

Este posibil ca aceasta necropola sa fi fost spatiul rezervat înmormântarii decedatilor din toate asezarile apartinând culturii Hamangia descoperite în zona, sugerând existenta unui spatiu care, în acest caz, ar fi apartinut lumii de dincolo, unde continuau sa existe sufletele celor morti…

Cele mai multe dintre aceste morminte contineau schelete ce demonstreaza faptul ca trupurile defunctilor fusesera depuse în groapa funerara în pozitie întinsa, orientate, cele mai multe dintre ele, NE-SV. Putine dintre acestea demonstrau depunerea cadavrului în pozitie chircita. În cazul celor mai multe dintre ele, inventarul funerar includea topoare de piatra, vase de lut ars cu forme, dimensiuni si decoruri diferite, dar si statuete feminine. Printre ofrandele funerare au mai fost descoperite si oase de animale ce demonstreaza depunerea unor parti ale corpului diferitelor animale. Printre acestea trebuie mentionate craniile unor astfel de animale, cele mai importante parând a fi cele de porc mistret, sugerând importanta si mai ales valoarea simbolica acordata acestor ofrande. Diferitele obiecte, dar si ofrandele funerare depuse în morminte, sunt cele care ne sugereaza pozitia sociala a defunctilor în cadrul comunitatii, dar si valorile simbolice ale lumii oamenilor acelui timp.

Cultura Hamangia

Decoperirea, în 1952, în localitatea Hamangia, comuna Baia, judetul Constanta, a primelor vestigii arheologice atribuite de catre profesorul Dumitru Berciu acestei culturi, a ridicat de la bun început numeroase semne de întrebare. În primul rând, vasele de lut ars cu forme si decoruri nemaiîntâlnite pâna atunci demonstrau existenta unor comunitati umane care pareau a nu avea radacini în spatiul dintre Dunare si mare. 

De unde veneau, daca veneau de undeva? Cine erau cei care le creasera si le folosisera? Unde le erau stamosii? Si, mai ales, ce se întâmplase cu urmasii celor care traisera acolo? Studiul atent al tuturor fragmentelor ceramice, al uneltelor, al resturilor colibelor sau bordeielor din asezarile în care s-au facut sapaturi arheologice a început treptat sa ridice, putin câte putin, valul enigmatic asternut de timp. Analizând si comparând ceea ce se stia despre descoperiri facute pe spatii vaste, arheologii, si primul dintre ei avea sa fie profesorul Dumitru Berciu, au început, pas cu pas, sa contureze un tablou din ce în ce mai cuprinzator. Astfel, prin caracteristicile formelor sale de manifestare, s-a putut stabili ca aceasta cultura îsi are originile în culturile neoliticului mijlociu balcano-anatolian.

”Cultura Hamangia, nota Dumitru Berciu, în lucrarea „În legatura cu arta primitiva: doua figurine neolitice din Dobrogea“, a fost descoperita în cadrul campaniilor de sapaturi arheologice întreprinse în Dobrogea”.   

„A fost numita cultura Hamangia, tinându-se seama si de împrejurarea ca Vasile Pârvan publicase în anul 1925 primele descoperiri arheologice de la Hamangia. Pâna în prezent s-a dovedit ca aceasta cultura s-a raspândit numai în Dobrogea si pe coasta din apropiere de portul Burgas din Bulgaria“.

Dobrogea în neolitic

Chiar daca înca nu se poate demonstra foarte precis, originea acestei culturi se regaseste în mod cert în Anatolia, de unde comunitatile acesteia au plecat, într-un moment ce poate fi considerat ca reprezentând începutul epocii anatoliene a cuprului, spre alte meleaguri, respectiv spre tarmurile de vest ale Marii Negre.

Care vor fi fost motivele acestei migratii este înca greu de înteles. Lipsa resturilor de locuire sau a mormintelor în toata Peninsula Balcanica i-a facut pe specialisti sa creada ca, foarte probabil, aceste comunitati au ajuns în nord-estul Bulgariei si în Dobrogea, circulând de-a lungul tarmului Marii Negre. Odata stabilite aici, s-au extins spre interior, probabil de-a lungul vailor râurilor.

Ganditorul de la Hamangia si femeia lui

Acesta este momentul în care Dobrogea intra în istoria perioadei neolitice. Era pentru prima data când în preistoria zonei era documentata existenta unor comunitati care, având cunostinte foarte avansate de navigatie, mai precis de ceea ce numim astazi – cabotaj, locuiesc acest teritoriu. Evolutia sa, relativ îndelungata, de-a lungul a cca sapte – opt secole, a permis evidentierea a trei faze, dintre care ultimele doua au fost subdivizate la rândul lor. Comunitatile culturii Hamangia au preferat sa locuiasca în asezari situate pe terasele râurilor sau vailor, în apropierea cursurilor de apa sau pe malurile lacurilor litorale. Nici una dintre asezarile cunoscute pâna în prezent nu este fortificata.

Locuintele nu par sa fi fost dispuse dupa un plan preexistent. Cele adâncite în pamânt, preponderente în decursul fazelor initiale, puteau avea una sau, mai rar, doua sau trei încaperi. Cele de suprafata aveau suprafete de pâna la 30 m², cu pereti de lut si o structura de rezistenta de lemn, acoperita cu putin lut. Corpurile decedatilor erau depuse în spatii special rezervate, necropole. Cea mai importanta este cea descoperita si cercetata la Cernavoda unde au fost studiate peste 400 de morminte. Ritul predominant era înhumatia. Corpul decedatului era însotit de obiecte diferite, arme, unelte, podoabe, dar si ceramica sau diferite oase de animale.

Acestea au permis afirmarea unor diferentieri sociale între decedati. Analizele antropologice au relevant existenta unei populatii amestecate cu elemente ce puteau proveni atât din Anatolia, cât si din zona est-mediteraneana, alaturi de cele autohtone.

Studierea uneltelor de silex a demonstrat persistenta unor traditii mai vechi, anterioare, caracterizate de microlitism si tehnicile de cioplire. Foarte probabil, acestea se datoreaza populatiei autohtone ce locuia în zonele unde se stabilisera noii veniti si cu care acestia au intrat în contact.

Oasele diverselor animale descoperite în cursul cercetarilor arheologice sugereaza cu pregnanta importanta cresterii animalelor, în principal a ovicaprinelor, dar si a bovinelor, porcul fiind totusi putin reprezentat. Alaturi de aceasta ocupatie, vânatoarea furniza si ea o parte importanta din carnea consumata. În functie de caracteristicile mediului, erau vânati mistretul, cerbul, capriorul sau chiar magarul salbatic. Ceramica este, la rândul ei, caracterizata de forme si decoruri caracteristice. Însa, ceea ce individualizeaza comunitatile acestei culturi este, în primul rând, plastica antropomorfa care, si ea, demonstreaza origini anatoliene. Sfârsitul evolutiei acestor comunitati este neclar deocamdata. Putem presupune, datorita intenselor contacte si schimburi cu alte comunitati ale culturilor Boian si Precucuteni situate la vest si nord, ca treptat se va fi ajuns la amestecuri de populatii ce vor fi cunoscute mai târziu sub numele de gumelnitene.

”Oamenii care au creat cultura Hamangia, mai nota Dumitru Berciu, erau crescatori de animale si cultivatori de plante. Economia lor avea totusi înca un pronuntat caracter vânatoresc. La baza organizarii lor sociale statea ginta matriarhala.  

Oamenii culturii Hamangia ajunsesera sa aiba o conceptie bine conturata despre viata si moarte, îngropându-si mortii în cimitire, separate de asezarile celor vii, asa cum este, de pilda, cimitirul de la Cernavoda, unde au fost descoperite pâna acum circa 400 de morminte de inhumatie, fiind cel mai vechi si cel mai întins din toata Europa sud-estica“. 

Gânditorul de la Hamangia dezvaluie o geometrie extraordinara.

Partea superioara geometrizata a gânditorului detine în sine arhetipul piramidal într-un mod care, suprapus piramidei lui Keops, se potriveste perfect – si nu numai; dar într-un anumit mod, doi gânditori (copie) combinati redau arhetipul piramidal prin diferite parti ale corpului lor – Piramida Keops, la o scara de 1: 10.000, are absolut masura Gânditorului – partea superioara a statuetei copiaza triunghiul echilateral ascuns în forma capului Sfinxului din Giza.

Gânditorul de la Hamangia, pe lânga modul combinatoric al raporturilor piramidale, este de asemenea o cheie a accesului la cele mai profunde mistere ale Piramidei lui Keops. Piramida lui Keops a fost construita în jurul anului 2.500 î.Hr., dar gânditorul Hamangiei a fost creat în jur de 4.000 î.Hr. Gânditorul este mult mai în vârsta decât Piramida, cu 1.000-1.500 de ani.

Mica statueta dunarean-pontica da nastere unei interogari; arhetipul piramidal (standard Keops) a fost prezent la malurile Dunarii cu 1.500 de ani înainte de încercarea egipteana…

 

povestea-locurilor.ro

Bogdan

Per aspera ad astra