Luna, un corp ceresc enigmatic care genereaza numeroase intrebari

O serie de rapoarte ale oamenilor de stiinta sustin ipoteza ca Luna ar putea avea o origine artificiala. Printre teoriile mentionate pâna acum exista unele care spun ca aceasta ar putea fi, de fapt, o sfera de metal care s-a acoperit de-a lungul miliardelor de ani cu un strat gros de praf cosmic.

În acelasi timp, aceasta ipoteza presupune existenta, cu miliarde de ani în urma, a unei civilizatii umane avansate – teorie care prinde amploare în lumea arheologica odata cu descoperirea unor relicve vechi de ordinul sutelor de mii sau milioanelor de ani – însa toate acestea pot veni într-o contradictie partiala cu istoria larg acceptata si chiar cu teoria darwinismului.

Exista, însa, o serie de fenomene inexplicabile, care ar sustine aceasta teorie. În continuare, va prezentam câteva dintre ele.

1. Reverberatia lunii este asemanatoare cu a unei sfere goale

În 1969, astronauti si cercetatori ai NASA au încercat sa studieze natura valurilor seismice de pe luna, folosind sonda Apollo 12 pentru a provoca un impact la suprafata acesteia. Dar undele de soc provocate Lunii „i-au socat” în schimb pe oamenii de stiinta.

Rezultatul obtinut de acestia era foarte diferit de orice fenomen seismic înregistrat pe Pamânt. Prin impactul cu Luna s-au produs vibratii care au început cu amplitudine mica, dar care se amplificau în timp, si care au durat aproape o ora.

Experimentul a fost analizat de doctorul Ross Taylor, un cercetator care a ajutat la adunarea de probe de pe Luna în timpul proiectului Apollo 11.

Despre vibratiile asemanatoare celor provocate de o sfera goala, Taylor a precizat, în Apollo Lunar Surface Journal al NASA, ca experimentul a provocat un rezultat complet diferit de cutremurele terestre, care se sting destul de rapid din cauza compozitiei solului si straturilor de subsol.

”Acesta a fost unul dintre lucrurile extraordinare. Acel experiment, de pe Luna, a produs rezultate complet diferite de un cutremur terestru, care moare rapid. Undele de soc au continuat sa reverbereze în jurul lunii o ora sau chiar mai mult. Acest lucru a fost atribuit naturii extrem de uscata a pietrei lunare”.

2. Orbita neregulata

Fizicianul italian, Lorenzo Iorio, a publicat, în 2011, un articol în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society comentând ”comportamentul neobisnuit” al lunii.

El a explicat ca traiectoria pe care orbiteaza luna se schimba de-a lungul timpului, adaugând ca teoria curenta privind orbita lunii nu cuprinde aceasta schimbare.

Orbita lunii creste de-a lungul timpului în excentricitate. În limbaj tehnic, excentricitatea este o masura care descrie cât mult deviaza traiectoria unei orbite de la un cerc perfect.

Cercetatorul italian a continuat afirmând ca o explicatie satisfacatoare pentru comportamentul neobisnuit al lunii înca nu a fost descoperita.

3. Cratere convexe

Unele cratere ale lunii au fundul convex (suprafata lor este rotunjita în exterior) si nu concave (rotunjit în interior). În mod normal, când meteoritii se lovesc de suprafata lasa în urma un crater concav. Exista o ipoteza care spune ca formele convexe de pe luna sunt o dovada a faptului ca sub interiorul prafului cosmic de pe luna exista o crusta tare, elastica.

În acest sens, o serie de excavatii efectuate în timpul misiunii Apollo au scos la suprafata roci în care s-au gasit diferite metale, precum cupru si titaniu, cât si elemente precum uraniu 236 si neptuniu 237, care nu se gasesc în natura.

4. Densitatea mica

Rapoartele tehnice au sustinut ca raportul de densitate a Lunii este de 3,3 g/cm3 în timp ce densitatea Pamântului de 5,5 g/cm3. Mai mult, datele tehnice furnizate de astronomi arata ca unele zone interne ale Lunii au o densitate chiar mai mica decât zonele externe ale acesteia.

În sustinerea teoriei, eminentul om de stiinta Carl Sagan, unul dintre cei care se aratau sceptici în aceasta privinta, a declarat: ”Un satelit natural nu poate fi un obiect gol”, sugerând ca un satelit natural n-ar avea o densitate prea mica, deci exista posibilitatea ca Luna sa aiba o alta origine.

5. Luna stabilizeaza axa Pamântului

Potrivit cercetatorilor NASA, luna stabilizeaza axa de rotatie a Pamântului. Ceea ce nu au precizat oamenii de stiinta, în schimb, sunt procentele pe care le are Luna pentru a ajunge sa serveasca, în mod natural, acestui scop.

”Luna stabilizeaza rotatia Pamântului, ceea ce a dus la un climat mai stabilit”, s-a notat pe website-ul NASA.

Cercetatorul NASA, Eric Christian, si specialistul NASA, Beth Barbier, au explicat ca „[Luna adauga] o ancora la rotatia Pamântului, în forma de curenti, atât oceanici, cât si interni. Aceasta ancorare tinde sa stabilizeze treptat rotatia, încetineste rotatia Pamântului, ceea ce prelungeste treptat zilele terestre”.

6. Numere similare în raport cu Pamântul

În masuratorile efectuate asupra Lunii, Soarelui si Pamântului au rezultat câteva „coincidente” destul de interesante. De exemplu, diametrul Soarelui este de aproximativ 400 de ori mai mare decât diametrul Lunii; iar Luna este de aproximativ 400 de ori mai aproape de Pamânt decât Soarele.

Diametrul Soarelui este de aproximativ 108 mai mare decât diametrul Pamântului; iar distanta dintre Pamânt si Soare este de 108 ori mai mare decât diametrul Soarelui. De asemenea, diametrul Lunii, 3.400 de kilometri, este aproximativ un sfert din diametrul Pamântului, 12.756 kilometri.

Daca Luna este într-adevar ceva artificial, ramâne înca sa ne întrebam care este scopul ei si cine a construit-o. A fost facuta pentru a lumina cerul noptii, pentru a stabiliza axa de rotatie a Pamântului, sau pentru alte scopuri? Câmpul sau poate afecta valurile maritime, ciclul menstrual al femeii, iar unii cred ca Luna poate afecta chiar si starea mentala, de vreme ce corpul omenesc este constituit din peste 70% apa. Fiind o parte integrata a vietii de pe Pamânt, este greu sa ne imaginam o lume fara Luna. Dar poate ca Pamântul a cunoscut odata o perioada când avea doar stele pe cerul noptii.

Bogdan

Per aspera ad astra