Enigma printesei Tisulsky, femeia ingropata acum 800 de milioane de ani care contrazice istoria oficiala

În Rusia a fost gasit un sarcofag de marmura care contine o femeie intacta, botezata Printesa Tisulsky, care a fost îngropata în urma cu 800 de milioane de ani. Incredibil, având în vedere ca în acea perioada, pe Pamânt, nu existau nici macar dinozaurii. Totusi, oamenii de stiinta confirma datarea.

Descoperirea nu este recenta, dateaza din 1969, dar se vorbeste despre ea în ultimul timp, dupa ce a existat o scurgere de informatii datorata unor oameni de stiinta rusi, care au divulgat primele rezultate si primele rapoarte în legatura cu acest lucru.

S-a întâmplat în septembrie, 1969, în satul Rzhavchik Tisulskago din regiunea Kemerovo. În timpul lucrarilor într-o mina de carbune, în crusta de carbune cu un nucleu de 20 metri, aflata la o adâncime de 70 metri, dupa 2 metri, minerul Karnaukhov a descoperit un sicriu de marmura de productie mecanica si o precizie incredibila.

Comandantul lucrarilor, Alexander Alexandrovich Masalygina, a întrerupt imediat lucrarile. Sicriul a fost dus la suprafata si a fost începuta operatiunea de deschidere înlaturând de pe margini stucul fosilizat în timp. Nu atât din cauza loviturilor cât datorita efectului caldurii solare, stucul s-a lichefiat într-un lichid limpede. Capacul sarcofagului a fost lucrat perfect. Pentru o conexiune mai stabila, în interior era o bordura franjurta cu fata dubla de 5 si 11 cm, care constituia grosimea peretelui.

Descoperirea Printesei Tisulsky (asa a fost numita), a fost un soc pentru public. Scrinul sicriu, era umplu pâna la refuz cu un lichid de culoare roz-albastru, limpede perecum cristalul. În interiorul sarcofagului era o femeie subtire, de o frumusete neobisnuita, de o vârsta aparenta de 30 ani, cu caracteristici faciale europene si cu ochi albastri, mari, deschisi. Parul era bogat, de culoare saten închis cu o tenta rosiatica, usor buclat si cazându-i pe piept.

Mâinile, asezate pe lânga corp, erau albe, cu unghiile scurte si bine taiate. Era îmbracata cu o rochie de dantela alba, transparenta care îi ajungea abia sub genunchi, cu mâneci scurte si brodate cu flori colorate. Nu avea lenjerie de corp. Nu parea moarta, parea adormita. Pe cap avea o cutie neagra, de forma dreptunghiulara, rotunjita la un capat (ceva asemanator unui telefon celular), de aproximativ 25×10 cm.

Sicriul a stat deschis timp de 10-15 ore, pentru ca toti sa o poata vedea. Tot satul venise ca sa vada miracolul. Aproape imediat, situatia si rezultatele au fost raportate la centrul raional si validate de autoritati. La ora 14:00 a aterizat un elicopter de culoare maro-caramiziu, cu o duzina de „prieteni” solizi în civil, care au spus ca locul era contagios si au invitat publicul sa stea departe de sarcofag. Pe urma au sigilat locul descoperirii si au notat numele tuturor celor care atinsesera sicriul si chiar pe al celor care doar se apropiasera, aparent, pentru o urgenta medicala.

Sarcofagul a fost târât pâna la elicopter, dar încarcatura era prea grea si s-a hotarât sa fie usurata eliminând lichidul din interior. Dupa pomparea lichidului afara din sicriu, cadavrul Printesei Tisulsky a început sa se înegreasca.

S-a început imediat punerea lichidului înapoi si imediat ce a fost umplut sarcofagul s-a observat ca înegrirea pielii începe sa dispara. Dupa un minut, culoare din obraji s-a restabilit si toate ramasitele pamântesti ale femeii si-au recapatat aspectul realistic initial. Sicriul a fost închis si dus cu elicopterul împreuna cu resturile de stuc adunate de pe jos în saculeti de celofan si li s-a ordinat martorilor sa se împrastie. Dupa aceea, elicopterul a zburat în directia Novosibirsk.

Dupa 5 zile a sosit de la Rzhavchik la Novosibirsk un profesor în vârsta care a anuntat rezultatele preliminare efectuate în laborator. Profesorul a spus ca aceasta descoperire va schimba mult întelegerea istoriei. În viitor, oamenii de stiinta sovietici vor publica rezultatele lor si lumea stiintifica va avea un soc. Dupa parerea profesorului, înmormântarea avusese loc cu cel putin 800 de milioane de ani în urma, ceea ce respinge teoria darwinista a originii omului.

Femeia a fost îngropata în perioada Carbonifer a erei Paleozoice, cu milioane de ani înaintea dinozaurilor, cu mult timp înainte de formarea carbunelui pe planeta. Initial, sicriul femeii fusese plasat în mijlocul unei paduri adânci si dese. De-a lungul timpului, padurea a fost complet scufundata în teren, si s-a prabusit, fara oxigen, pentru sute de milioane de ani si s-a transformat într-un solid strat de carbune. Initial fusese propusa o versiune extraterestra, dar analizele chimice ale corpului Printesei Tisulsky au demonstrat 100% concordanta cu rusul modern.

Nivelul de civilizatie careia îi apartinuse femeia, este mult mai mult decât tot ce este cunoscut anterior, inclusiv peste civilizatia noastra, pentru ca natura tesutului din care e facuta rochia printesei nu poate fi analizata stiintific. Echipamentul pentru producerea unui asemenea material nu a fost inventat de om. Nu s-a reusit nici identificarea compozitiei lichidului roz-albastru, identificându-se doar unele din elemeltele sale constitutive, formate din soiuri antice de ceapa si usturoi. Despre cutia de metal, profesorul nu a spus nimic, cu exceptia faptului ca e în studiu.

In ziarul local a aparut o mica nota care spunea ca în satul Rzhavchik a fost gasita o relicva arheologica care va face lumina asupra istoriei. Rzhavchane a provocat toata aceasta agitatie cu doar trei rânduri în ziar.

Indignarea a izbucnit când zona Tisulsky a fost pe neasteptate înconjurata de militari, politia a mers din casa în casa, eliminând „razvratitii” din rândurile populatiei. Locul unde fusese gasit mormântul a fost excavat complet si reumplut cu pamânt. Cu toate acestea, în ciuda eforturilor autoritatilor, populatia satului s-a luptat pentru adevar. Unul dintre personajele care s-au ocupat de acest caz, si chiar a scris o scrisoare Comitetului Central, a murit un an mai târziu de „insuficienta cardiaca”, conform versiunii oficiale. Când, în decurs de un an, au fost ucisi unul dupa altul, în misterioase accidente auto, toti cei 6 martori supravietuitori ai descoperirii sicriului, afacerea a fost redusa la tacere pentru totdeauna.

În 1973, când, dupa parerea autoritatilor, totul se calmase, pe coastele si pe insulele lacului Berchikul, la 6 km de locul unde fusese gasit sarcofagul, toata vara s-au efectuat în secret sapaturi pe scara larga. Santierul era înconjurat de soldati si politisti. Unul dintre muncitorii care au participat la sapaturi si care a tacut mult timp, s-a dus în zona comerciala putin cam beat, si a povestit ca pe insule au descoperit un cimitir antic din epoca de piatra. Dar a refuzat categoric sa împartaseasca datele adunate. La terminarea lucrarilor, pe insulele si coastele din Berchikulya erau sute de morminte subterane care au fost excavate cu atentie.

Povestea femeii misterioase conservata perfect într-un lichid necunoscut, a devenit deja de domeniul public, în ciuda faptului ca autoritatile ruse au încercat sa ascunda totul. Daca Printesa Tisulsky exista cu adevarat si daca datele sunt reale, istoria umanitatii si a Pamântului, trebuie rescrise complet, asa cum alte descoperiri misterioase si urme „imposibile” au dovedit-o.

Bogdan

Per aspera ad astra