Filme mai mult decat realiste

Industria cinematografica a fost adesea criticata pentru faptul ca, de multe ori, impinge lucrurile mult prea departe. Filme cu explozii in exces, prea multe focuri de arma, prea mult sex si extrem de multa violenta – toate pentru a capta atentia spectatorilor.

Abisul

 Daca actiunea filmului Abisul se desfasoara la circa 9 metri sub apa, asta nu inseamna ca filmarile chiar trebuiau sa aiba loc la o asemenea adancime! Nu la fel a gandit regizorul James Cameron, care a supus echipa la un efort fizic extraordinar, obligandu-i pe membrii acesteia sa filmeze scufundati la 9 metri adancime intre 15 si 18 ore pe zi, in reprize de cate cinci ore, atata cat dura sa se consume bateriile de oxigen.

 Din pricina nivelului pH-ului apei, nepotrivit pentru oameni, multi dintre cei care au luat parte la filmari s-au confruntat cu pierderi ale parului si arsuri ale pielii. Nu in ultimul rand, totul s-a desfasurat iarna, iar singurul loc unde echipa, in permanenta inghetata si tremuranda, putea sa se relaxeze era un jacuzzi cu spuma, insuficient insa pentru a-i tine pe actori la adapost de viroze si raceli de tot felul.

 Chinul indurat de toti cei care au beneficiat de un asemenea tratament a facut ca filmul sa fie supranumit de critici, mai in gluma, mai in serios… Abuzul! In timp ce se turna filmul, Cameron a fost la un pas de moarte, ca urmare a faptului ca directorul adjunct a uitat sa-l previna ca va avea nevoie de oxigen, deoarece aerul se scurge foarte rapid.

 Regizorul a dat sa inoate spre suprafata, dar a fost oprit de un scafandru numit George, care i-a dat regulatorul de rezerva sa respire. Ghinionul insa a continuat pentru Cameron: regulatorul s-a dovedit a fi spart, iar pana la urma tot calitatile sale de inotator l-au salvat. Atat directorul adjunct, cat si scafandrul au ramas rapid fara slujba, iar Cameron s-a intors rapid la treaba, ca dovada ca nu l-a speriat suficient de tare intamplarea in care aproape era sa-si piarda viata.

Stralucirea

 Ceea ce face filmul Shining sa para atat de inspaimantator este cu siguranta scena in care Shelley Duvall se confrunta cu Jack. Actrita era atat de convingatoare ca este femeia ingrozita, victima sigura a psihopatului care o urmareste, ca puteai jura ca ii este teama de-adevaratelea ca isi va pierde viata. Iar adevarul nu este deloc departe si Stanley Kubrick, a facut tot posibilul sa iasa asa…

 Duvall declara in cartea The Complete Kubrick ca rolul din Shining a fost unul dintre cele mai dificile din cariera sa, si asta pentru ca regizorul a impins lucrurile mult prea departe, stresand-o atat de tare incat ea aproape ca si-a pierdut parul pe parcursul fimarilor. Scena in care este urmarita de Jack Nicholson, iar ea este inarmata cu o bata de baseball a fost filmata de nu mai putin de 127 de ori. Mai precis, de tot atatea ori Shelley a trebuit sa faca fata urletelor ingrozitorului personaj Johnny, in razbunarea caruia chiar a inceput sa creada la un moment dat. Si asta pentru o scena de doar 5 minute, care ar fi putut iesi perfect de la prima dubla.

Fight Club

 Si Fight Club al lui David Fincher turnat in 1999 a avut scenele sale in care s-a mers mult prea departe. Luptele ce se dadeau in subteran erau in majoritatea lor reale, neregizate, astfel ca spectatorii traiau la intensitate maxima fiecare lovitura.

 La realismul scenelor au contribuit, desigur, si lectiile de box pe care cei doi protagonisti le-au luat inainte de a incepe filmarile, precum si faptul ca Brad Pitt a acceptat sa-si rupa un dinte din fata pentru a arata cat mai aproape de personajul pe care il interpreta. Prima scena de lupta dintre naratorul filmului (Edward Norton) si alter ego-ul sau, Tyler Durden, trebuia sa fie, initial, un truc. In ultimul minut, insa, regizorul David Fincher i-a sugerat lui Edward Norton sa-l loveasca cu adevarat pe Pitt, care nu fusese anuntat de schimbarea de plan. Reactia actorului a fost, astfel, una cat se poate de autentica.

Ultimul tango la Paris

 Scena „cu unt” din Ultimul tango la Paris este extrem de greu de privit din cauza realismului sau exagerat: pe scurt, Marlon Brando, desfigurat de furie ca personajul interpretat de Maria Schneider vrea sa puna capat relatiei lor, sfarseste prin a o viola anal, folosind o bucata de unt pe post de lubrifiant. Ea il omoara in final, cand ajunge sa il urasca, insa asta nu face ca scena sa fie mai putin groaznica prin realismul sau detaliat.

 Dupa cativa ani de la lansarea filmului, actrita povestea ca aceasta scena nu fusese inclusa in scenariul initial (lucru confirmat de regizorul Bernardo Bertolucci in 2013, la doi ani dupa moartea lui Schneider). Brando si Bertolucci au creat-o ad-hoc si nu i-au comunicat lui Schneider ce urmeaza sa joace, de teama ca aceasta va refuza.

 Ea nu a avut timp sa spuna nu si, judecand dupa declaratiile sale ulterioare, crizele sale de plans din timpul scenei au fost 100% reale si, chiar daca Brando nu i-a facut nimic din punct de vedere sexual, ea s-a simtit realmente violata. Dupa filmare, Bertolucci s-a simtit atat vinovat, cat si mandru, declarand: „Am vrut ca reactia ei sa fie atat una a unei fete, cat si a unei actrite, voiam sa para cat mai umilita cu putinta.” Ceea ce s-a si intamplat!

Bogdan

Per aspera ad astra