Dezvaluirile senatorului Harry Reid despre fenomenul OZN

Unul dintre principalii declansatori ai proiectului OZN al Pentagonului, finantat in perioada 2008-2012, a fost Harry Reid, timp de 30 de ani senator de Nevada, un timp chiar lider al majoritatii democrate, care s-a retras recent din activitate. Pe 21 martie 2018, jurnalistul Eric Benson, de la New York Magazine, i-a luat un interviu cu subiectul: „Ce stie guvernul american despre OZN-uri?”

 Inca de la inceputul interviului Reid, acum de 78 de ani, a declarat: „daca suntem aici pentru a vorbi despre omuleti verzi sau daca vreti sa vedeti lucruri care ar fi fost gasite in New Mexico, ori asa ceva, eu nu sunt interesat de asta. In schimb, daca sunteti aici sa vorbim despre stiinta, sunt fericit. Ma bucur cand cineva este interesat, pentru ca este un subiect care este foarte neglijat, asa ca sunt fericit sa vorbesc cu dumneavoastra”.

 Intrebat cum a ajuns sa fie implicat in astfel de subiecte, Reid a raspuns ca atunci cand a terminat facultatea de drept, cu multi ani in urma, la mijlocul anilor ’60, a colaborat cu alti trei avocati. Un caz important pe care l-a avut atunci se referea la un grup de oameni de afaceri bogati din Las Vegas. Cand au incercat sa decoleze de la Aeroportul International Los Angeles, avionul s-a prabusit si i-a ucis pe toti. Cazul a trenat la Curtea Suprema ani de zile. Unul dintre cei ucisi in acel accident era un tip pe nume Bigelow, care avea in Las Vegas o companie de covoare, Bigelow Carpet. Fiul sau, Robert Bigellow, avea 18 ani cand a avut loc accidentul. In timp, el a devenit extrem de bogat, prin afaceri imobiliare si hoteliere. Cand fusese tanar, auzise o poveste de la bunicii sai care au vazut un OZN pe cer, langa Mt. Charleston, un munte de 3.600 de metri, la vreo 50 de kilometri de Las Vegas. Iar cand a dispus de bani, si-a spus ca vrea sa stie mai multe despre acest fenomen.

Omuleti verzi sau stiinta?

 El a organizat, de mai multe ori pe an, la biroul sau spatios din Las Vegas, seminarii si conferinte, la care aducea oameni de stiinta, cadre universitare, ca si persoane care sustineau ca trecusera prin intamplari ciudate, unele chiar dubioase.

 Probabil jurnalistul nr. 1 de televiziune din Nevada a fost si este si azi George Knapp. El i-a spus intr-o buna zi lui Reid: „Il cunosc pe tipul asta, Bigelow, el e interesat de un anumit subiect, nu stiu daca te intereseaza si pe tine, dar ar trebui sa-l cunosti. Are multi bani. E un tip deosebit. Va fac cunostinta. Vei merge la una dintre acele mici conferinte si vei petrece cateva ore cu el”.

 Intalnirea a fost cu adevarat fascinanta – spunea Reid – deoarece erau oameni care incercau sa-si dea seama ce erau aceste fenomene aeriene. Iar Bigelow stia ca subiectul il intereseaza pe Reid. I-a dat in acest sens o multime de carti pe care Reid le-a citit foarte repede. El absolvise un curs de citit rapid si, la un moment dat, se spunea chiar ca este cel mai rapid cititor din Nevada. Aceste carti examinau si reexaminau, intre altele accidentul OZN din Roswell, New Mexico. Dar, in principal, ceea ce l-a interesat a fost ca atat de multi oameni au vazut aceste lucruri ciudate in aer.

 Dupa ce Reid a ajuns in Senat, intr-o zi a stat de vorba cu astronautul John Glenn, pe care il considera o fiinta umana extraordinara. I-a spus: „Hei, John, citesc toate aceste lucruri, te intereseaza cumva si pe tine?”, iar acesta a raspuns: „M-au interesat dintotdeauna”.

 Fiind tot la Washington, in Senat, intr-o zi a fost sunat de Bob Bigelow, care i-a spus ca primit o scrisoare ciudata pe care voia sa i-o trimita prin curier. Scrisoarea venea de la o agentie federala de securitate nationala. In ea scria: „Sunt un membru senior vechi al acestei agentii de securitate si posed un doctorat, in matematica si fizica”. Expeditorul spunea ca este interesat de ceea ce facea Bigellow si voia sa vorbeasca cu el. Intre altele, voia sa mearga si la Ranch-ul Skinwalker, o ferma de 70 de acri, din Utah, pe care Bigelow o cumparase recent.

 Reid l-a sunat pe expeditorul scrisorii, s-a intalnit cu el, a fost impresionat de ceea ce a aflat si i-a transmis lui Bigelow: „Tipul asta – l-am verificat – este de treaba si acreditarile lui sunt asa cum sustine.” Persoana in cauza detinea o seama de informatii privind fenomenul OZN. Dupa ce s-a intalnit si cu Bigelow, acesta i-a transmis lui Reid: „Ar trebui facut ceva. Cineva ar trebui sa studieze asta”. Ca urmare, Reid a promis ca va pregati o propunere, care poate fi aratata oricui si care va fi strict stiinta, urmand sa o prezinte membrilor Senatului Statelor Unite, care au controlul asupra cheltuielilor de aparare.

 Reid, care, in acel moment, era liderul majoritatii democrate din Senat, si-a sunat doi dintre prietenii sai care, „de multi, multi ani, erau ca fratii. Unul democrat si unul republican. Cei doi au controlat, timp de mai multi ani, subcomisia pentru alocarile de aparare”. Erau Ted Stevens si Daniel Inouye. Asa cum Reid a spus de mai multe ori, a fost cea mai usoara intalnire pe care a avut-o vreodata. Nici nu a intrat bine in subiect cand, Ted Stevens l-a intrerupt spunand: „Am auzit destul… De cand eram pilot in cel de-al Doilea Razboi Mondial, am fost extrem de curios, preocupat, de aceste lucruri, despre care nu stim nimic”. Apoi a adaugat: „Eram in avionul meu, singur, iar in stanga mea era un obiect. L-am vazut. Era foarte aproape de mine. Am virat in sus, in jos, in lateral. Oriunde mergeam, el era tot acolo. Incepusem sa nu mai am combustibil, deci m-am dus si am aterizat si m-am dus la controlorul de trafic aerian. L-am intrebat: «A fost cineva in aer cu mine?» Tipul mi-a raspuns: «Nu stiu despre ce vorbesti»”.

 Cat a fost in armata, lui Ted Stevens nici nu i-a trecut prin cap sa mearga la superiorul sau si sa-i spuna: „Am vazut un lucru blestemat in aer”. De ce? Orice pilot ar refuza sa raporteze chestii de astea. De ce? Pentru ca ar dauna la promovarile sale si ar fi luat drept un aiurit.

 Cei trei senatori au gasit modalitatea potrivita pentru a aloca banii, din fondurile pentru aprovizionarea apararii, in scopul studierii unor fenomene aeriene. Pentagonul a scos proiectul la licitatie. Unii s-ar putea intreba: de ce a castigat chiar Bigellow oferta? Reid a explicat ca motivul a fost ca el finantase proiectul in avans, din banii proprii. Abia apoi a venit ajutorul guvernamental. Erau mii de pagini OZN care se adunasera. Nu exista o locatie centrala pentru ele. Bigellow a construit o cladire speciala. Insa, dupa doi ani, a fost o schimbare in conducere, iar guvernul federal a renuntat la proiect.

 Cei care s-au implicat au fost evident suparati. In conditiile in care nimeni nu stia ce erau aceste aparitii, guvernul federal nu facea nimic sa afle. In spatele lor puteau fi foarte bine chinezii, sau rusii, sau poate japonezii…

Ciudatenii neraportate

 La o alta intrebare a reporterului, Reid a recunoscut ca el, personal, nu avusese inainte un interes special in domeniu. Nu-i placuse matematica, nici literatura de anticipatie. Desi a urmarit programele cosmice, nu l-a interesat cum zboara rachetele prin spatiu. Nu a discutat subiectul nici in senat, in afara celor deja mentionati. „Toti se tem de aceasta problema, la fel ca pilotii care nu vor raporta astfel de ciudatenii. Le este frica sa nu creada cineva ca au luat-o razna”. Despre el se stia ca e un excentric, asa ca nu-i pasa.

 Reid a mai amintit ca a cunoscut in Las Vegas un pilot, colonel al Fortelor Aeriene, pe nume Flynn, un tip mentionat si de vicepresedintele SUA Joe Biden intr-o carte a sa. L-a intrebat: „Hei, ai vazut vreodata vreunul din aceste lucruri?” Pilotul a raspuns: „Bineinteles. Dar, stii, oamenii nu vorbesc despre asta”. Reid a discutat despre acest subiect, in treacat, si cu Bill Clinton si, mai detaliat, cu unul dintre colaboratorii sai – John Podesta – care sustinea public realitatea fenomenului OZN.

 La intrebarea daca, in cursul derularii proiectului de la Pentagon, Reid a fost informat, acesta a raspuns ca: „Avem sute si sute de lucrari, de pagini de hartie, care au fost disponibile de cand proiectul a fost finalizat. Cele mai multe dintre acestea, cel putin 80%, sunt publice. Stii ceva? Presa nu s-a uitat la ele niciodata. Nici o singura data. Asta e situatia. Am vrut sa fie publice, au fost facute publice si nici macar nu le-ati vazut”.

 „Deci, pe scurt – a continuat Reid – credinta mea este ca voi vreti sa fiti hraniti cu lingurita. Nu vreti sa faceti nicio investigatie pe cont propriu… Cititi rapoartele. Avem sute. Acum doua-trei saptamani, poate acum o luna, in Montana, am avut un alt caz ciudat la o baza de rachete de acolo. Se intampla tot timpul… Exista rapoarte scrise care vorbesc despre toate acestea”. Exista, e adevarat, si lucruri in acest program care sunt secrete, „dar exista o multime care pot fi discutate public… Sunt interesat de stiinta si ca sa ajutam publicul american sa inteleaga ce naiba se intampla. Stiti, in aceasta etapa a rapoartelor, avem mii de oameni care au vazut aceste lucruri. Nu sute, ci mii”.

Bogdan

Per aspera ad astra