Misterul uriasilor din Muntii Buzaului

Muntii Buzaului sunt pentru pasionatii de fenomene paranormale si legende un spatiu fascinant.

Oamenii din arealul limitat de comunele Bozioru si Colti si-au creat o istorie paralela, fantastica, ce vorbeste despre stramosi razboinici condusi de un rege întelept, Luana, despre lupta lor cu forte ceresti, despre disparitii misterioase si multe alte ”episoade” incredibile.

Una dintre legendele locului se refera la existenta, cu multe mii de ani în urma, a unor locuitori extrem de înalti, despre care s-a relatat mai ales în presa de dupa Revolutie, fiind citati câtiva ghizi din zona, dar si Vasile Rudan, un cercetator în domeniul extrasenzorialului.  

Potrivit acestuia, legenda uriasilor ar avea la baza un adevar istoric, dovada fiind o necropola cu schelete gigantice, lungi de aproximativ 2,40 metri, descoperita la marginea satului Scaieni, comuna buzoiana Bozioru.   

”Legenda uriasilor care au trait pe Pamânt se sprijina pe fapte reale si se cere investigata de catre cercetatori onesti, fara idei preconcepute. Pentru localizarea gropilor în care au fost înhumati uriasii din vechime, se folosesc în prezent metode tehnice complicate si neperformante, cu scopul tergiversarii viitoarelor descoperiri. De ce nu se foloseste detectia extrasenzoriala, procedeu prin care se poate determina operativ si cu precizie orice lucru îngropat în pamânt?”, spune Rudan, într-un articol publicat pe portalul jurnalparanormal.ro.  

La sfârsitul anilor ’90, ziaristii unei publicatii de tip magazin au mers cu Vasile Rudan în locul indicat ca fiind sursa descoperirii dovezilor despre existenta uriasilor. Este vorba despre satul Scaieni despre care Rudan spune ca ”este cel mai vechi din întreaga zona a Boziorului, cu câteva case rasfirate pe o culme si coborând pe ulite atât de abrupte, încât greu te pastrezi drept, o imagine dezolanta a ceea ce a fost odata”.   

Mai multi localnici, martori ai descoperirii mormântului de uriasi  

Necropola cu oseminte extrem de mari ar fi fost descoperita întâmplator, în urma cu peste trei decenii, când s-a hotarât ca în satul Scaieni trebuie sa se planteze o livada de meri. În urma sapaturilor efectuate pe o colina, mai multi oameni au descoperit scheletele uriase, care aveau în jur de 2,40 metri, chiar mai mult.   

Unul dintre martorii descoperirii se numeste Ilie Dragoi, acum unul dintre batrânii din Bozioru, pe care membrii expeditiei de documentare l-au abordat pentru a-i conduce la fata locului.

El este unul dintre cei care au lucrat în anii ’80 la livada de meri.  

”Pâna la culmea unde fusesera plantati pomii, coborâm în panta abrupta, pe o ulita înecata de noroi. O data ajunsi, nea Ilie ne arata întreaga livada, care acum nu mai rodeste”, scriau jurnalistii porniti pe urmele uriasilor din Bozioru.

”Peste tot sunt mormintele uriasilor. Faceam gropi, sa plantam puietii, când dau de o capatâna de om mare cât un dovleac de prasila. Nici ca mai vazusem asa ceva. Ne uitam toti cruciti. Sap mai departe si dau si de niste oase de la picioare, cât aracii de vie. O namila de om fusese raposatul. Noi stiam ca aici, demult, fusese un sat tatarasc, batrânii vorbeau si de oameni înalti ca brazii, dar credeam ca e doar o vorba. Uite ca nu a fost doar vorba“, le-a povestit nea Ilie Dragoi oaspetilor sositi din Bucuresti.

Martorul a spus ca în timpul sapatului s-au gasit multe morminte. Au scos la lumina doar câteva ramasite, iar pe restul le-au lasat sa se odihneasca în pamânt, sapând rândurile în asa fel încât sa le ocoleasca.   

Pe lânga oase, mai erau si cioburi, fragmente de olarie, descoperiri care însa nu au stârnit interesul autoritatilor sau arheologilor.  

„Pai, în plan era sa se planteze livada. Am strâns scheletele si cioburile si le-am predat, au fost duse la muzeu, am auzit ca au ajuns la Bucuresti. Au fost si masurate. Aveau în jur de 2,40 metri“, le-a spus Ilie Dragoi jurnalistilor.   

O forta necunoscuta i-a tinut pe jurnalisti departe de dovezile palpabile   

Documentaristii porniti pe firul legendei despre gigantii din Bozioru au vorbit în articolul lor despre o experienta stranie, traita în momentul în care se pregateau sa urce spre locul unde se asteptau sa gaseasca dovezi palpabile.  

”Ilie Dragoi se ofera sa sape, sa ne arate si noua un schelet, dar trebuie sa urce iar ulita aceea abrupta, sa ia de acasa o lopata, un hârlet. Când sa plece, se întuneca din senin si începe un vânt aprig ce ne da fiori. Locul devine parca o imagine din filmele cu strigoi. Mai teama ne e de drumul desfundat care coboara în Bozioru. Daca începea ploaia, aveam sanse sa ramânem pe acolo. Renuntam si, cum ajungem la drumul principal, vremea se îndreapta la fel de brusc. Vântul se opreste si apare soarele. Ce sa fi fost asta? Nimic, ne linisteste nea Ilie: asa e pe aici“, au scris jurnalistii.  

Uriasii din legenda, stramosii mosnenilor din Scaieni    

Scaieni este o asezare straveche situata în muntii Buzaului, atestata ca obste mosneneasca pe la 1600. Despre originea mosnenilor, comunitate veche a taranilor liberi, posesori în devalmasie ai unor proprietati de pamânt mostenite de la strabuni comuni, au fost formulate în timp mai multe vaiante, unele sustinute de catre promotorii lor cu argumente ”pomenite” de cronicari antici.  

”Pliniu îi numea mossyni, Strabo le zicea mossynoeci si-i localiza lânga tinutul colchilor, astazi Colti, în vecinatatea tinutului vechilor mosneni. Locuintele lor de lemn aveau o particularitate anume. Erau foarte înalte si aveau forma de turn, denumite astazi ‘cule’. Ele erau construite din trunchiuri întregi de copaci, taiati la o margine de padure. ‘Talpa’ turnului sau fundatia era formata din primii patru copaci doborâti, carora din taiere li se dadea directia de cadere, sub care se asezau pietre mari”, scria jurnalista Adina Mutar într-un articol despre uriasii din Muntii Buzaului.   

Si astazi, spune autoarea, satenii din Scaieni pastreaza acelasi mod de constructie a temeliei, fara sa se respecte canoanele stravechi, pentru care era nevoie de o forta deosebita, pe care numai uriasii o aveau.

sursa: adev.ro

Bogdan

Per aspera ad astra