Angkor Wat, a opta minune a lumii

Magnificul complex de temple Angkor Wat, supranumit „A opta minune a lumii”, este considerat a fi cea mai mare structura de edificii religioase descoperite de arheologi pâna în prezent. Numele de Angkor Wat poate fi tradus drept „Orasul Sfânt, care este un templu”.

Datând de la începutul secolul al XII-lea, grandoarea arhitecturala a complexului de la Angkor Wat corespunde stilului clasic al templelor dinastiei imperiale Khmere, bazat pe arhitectura din sudul Indiei antice.

Imperiul Khmer (802-1431) a fost unul dintre cele mai puternice imperii din Asia de Sud. Pornind din zona care corespunde teritoriului actual al Cambodgiei, acesta s-a extins treptat, cuprinzând Thailanda, Laos, Vietnam, Malaezia.

Cea mai mare mostenire lasata de khmeri este Angkor Wat, care era capitala imperiului în perioada sa de maxima înflorire.

Bernard Philippe Groslier, un faimos arheolog francez, a scris despre acesta: „Poporul Khmer a preluat foarte mult de la indieni, începând cu sistemul de irigatii, astronomie si pâna la zeul SHIVA. Apoi, împaratii khmeri au construit Angkor-ul. Ei erau stapânii acelor timpuri. Totul era minunat, pacea, ordinea si bogatia domneau pretutindeni. Oamenii apartinând castei brahmanilor erau respectati. Erau construite unele dintre cele mai minunate temple.”

Locuinta sfânta a lui Vishnu

Angkor Wat se numea initial VRAH VISHNULOKA (lacasul paradisiac al lui Vishnu), împaratul khmer Suryavarman (1113-1150) consacrând orasul templu zeului hindus Vishnu.

În traditia tantrica, Vishnu este considerat a fi forta ce mentine viata, zeul erotismului, al apei, al abundentei materiale si implinirii spirituale. Complexul de temple de la Angkor Wat acopera o suprafata de patru kilometri patrati, cuprinzând peste 100 de monumente si temple, sculpturi, statui si basoreliefuri.

Fiind orientat catre vest, el este construit astfel încât sa reprezinte Muntele Meru, axa centrala a lumii sau Casa Zeilor, în traditia hindusa.

Înaltele turnuri ale edificiului au forma de boboci de lotus, acesta fiind unul dintre simbolurile zeului VISHNU. Angkor Wat este impresionant atât din punctul de vedere al dimensiunilor sale, cât si din cel al detaliilor. Basoreliefurile ilustreaza scene din Mahabharata si Ramayana reprezentate fidel, conform scrierilor sanscrite hinduse.

Exploratorul francez Henri Moulot este primul european care, în secolul XIX, a familiarizat Occidentul cu existenta Angkor Wat-ului. El scria: „Aceasta constructie rivalizeaza cu  templul lui Solomon, fiind cu siguranta înaltata de catre un Michelangelo al antichitatii. Este mai mareata decât orice ne-au lasat noua grecii sau romanii.”

Paradisul Zeilor

Legenda spune ca Angkor Wat nu a fost construit de mâini omenesti, ci ca însusi Indra, Domnul Zeilor, a coborât pe Pamânt pentru a ridica templele.

Initial, toate cele noua cupole erau placate cu aur, iar cele peste 1800 de sculpturi reprezentând Arsaras-uri (nimfe celeste din paradisul lui Indra, corespunzând elementului apa, în traditia hindusa) erau bogat împodobite si colorate. Altarul central al lui Vishnu continea o statuie de aur a Zeului pe vehiculul sau, vulturul Garuda. Aceasta statuie era purtata afara din sanctuar cu ocazia procesiunilor religioase.

Influenta traditiei tantrice hinduse

În comparatie cu alte tari care au preluat elemente din traditia spirituala indiana  de-a lungul timpului, Cambodgia nu minimalizeaza influenta indiana asupra culturii locale. Printul Norodom Sihanouk al Cambodgiei a spus despre legaturile care exista de 2000 de ani între cele doua state:  „Pe scurt,  as putea spune ca India a fost pentru noi, ceea ce Grecia a constituit pentru occidentul latin.”

S-a scris foarte putin despre hindusimul tantric Khmer, desi marturiile arata ca  tantrikas (practicantii tantrici) erau deja prezenti pe teritoriul Cambodgiei în perioada Evului Mediu.

Din descoperirile cercetatorilor si arheologilor, tantrismul era cunoscut de poporul khmer, alaturi de shivaism, vishnuism si budismul Mahayana. De cele mai multe ori se mentioneaza asocierea sa cu regalitatea si elita imperiului.

Câteva imagini ale lui Shiva sugereaza ca acesta era adorat într-un mod tantric de catre khmeri, mai ales în perioada Angkor Wat-ului.

Cercetatorii si arheologii ne spun ca textele sivaite tantrice erau folosite pentru a celebra cultul personal al împaratilor khmeri, numit Devaraja.

O inscriptie purtând numele de Sdok Kak Thom, care dateaza din anul 1052, ne reveleaza faptul ca lingam-ul regal a fost consacrat prin anumite ritualuri religioase si astfel, împaratul Jayavarman II (cel care a construit Angkor Wat) a fost proclamat Chakravartin (conducator universal).

„Zeitele uitate” si adorarea principiului feminin

De mai bine de 1000 de ani, zeii si jungla cambodgiana protejeaza unul dintre cele mai mari mistere arheologice de pe Terra: existenta tacuta a peste 1800 de sculpturi ale unor „Femei Sacre” ce împodobesc Angkor Wat. Fiecare diferita fata de cealalta, reprezentând  mai multe tipuri de frumusete feminina, apsaras sau devata, cum mai sunt ele numite, impresioneaza vizitatorii prin viata care pare sa le anime.

Nimeni nu stie cine erau femeile misterioase si fascinante de la Angkor Wat si ce rol aveau ele în cadrul imperiului khmer. Nimeni nu poate spune exact daca apsaras-urile au rolul de gardieni ai templului, sau doar decoreaza zidurile acestuia.

Poate chiar structura templelor Angkor Wat glorifica aceste femei, prin faptul ca sunt expuse într-un loc atât de vizibil. Din pacate, pâna de curând, singurul studiu al sculpturilor feminine de la Angkor Wat care a putut fi gasit, este cel realizat la începutul secolului XX de catre Sappho Marchal, fiica custodelui templului din acea perioada.

Una dintre teoriile recent vehiculate de catre arheologi si cercetatori este aceea conform careia orasul templu khmer datând din secolul XII a fost construit pentru glorificarea Principiului Feminin. Multimea dovezilor adunate pentru a sprijini aceasta teorie arata ca Angkor Wat  ar putea fi unul dintre cele mai impresionante omagii aduse feminitatii si Divinului, manifestat prin femeie. 

Desi în ultimele sute de ani, inclusiv în zilele noastre, statutul femeii în Cambodgia a fost pervertit si banalizat, istorici precum Trudy Jacobsen tin sa sublinieze importanta pe care femeia o avea în traditia acestui popor acum 1000 de ani, în timpul imperiului khmer.

Ea afirma în cartea sa „Zeitele pierdute: negarea puterii feminine în cadrul istoriei cambodgiene”

„Descendenta khmera era în primul rând matriarhala. Femeile khmere erau cultivate si puternice. Multe erau regine si cei mai multi regi îsi revendicau dreptul la tron datorita unor  stramosi ai  lor care erau femei. Khmerii din vechime o venerau pe zeita Prajnaparamita într-unul dintre cele mai elaborate culte ale Ei cunoscute în Asia. Judecând dupa toate acestea, se cer a fi puse niste întrebari fundamentale despre rolul exceptional, religios si regal, pe care îl detineau femeile, în trecutul îndepartat al Cambodgiei.”

Bogdan

Per aspera ad astra