Cateva cazuri bizare de anomalii spatiu-timp

Se pare ca totul (spatiul,timpul, materia, energia, biologia si constiinta) este format dintr-un câmp energetic cu caracteristici fluidice. Cei din vechime pareau sa cunoasca mai multe despre acest câmp energetic si despre anume anomalii care apareau uneori. Ei au construit structuri din piatra care este posibil sa fi creat suficient de multa coerenta pentru a folosi „portile stelare” care apar pe Pamânt.

Este foarte posibil ca mayasii sa fii urmarit anumite cicluri temporale pe care le-ar fi putut folosi ca sa deschida portaluri de calatorie în timp si spatiu. 

In zilele noastre, cei care au sansa ori nesansa de a experimenta volens-nolens fenomenul unei anomalii temporale, au parte de socuri psihice, greata, voma, dureri de cap, socuri emotionale etc. 

Cu siguranta exista multe portaluri catre realitatea timp-spatiu care apar în mod natural si spontan pe Pamânt – cauzând disparitii misterioase, deplasari temporale si alte anomalii.

Cum ar arata un asemenea portal?

Întrucât câmpul acesta energetic are caracteristici fluidice, ne putem astepta ca vortexul din interiorul lui sa apara sub forma unor bule sferice. Presiunea mediului acestui câmp energetic va împinge spre înauntru, din toate partile, tot asa cum atmosfera împinge o bula de sapun. Mai mult decât atât, întrucât materia este transformata într-o functie ondulatorie în interiorul acestui vortex, inclusiv atmosfera, noi nu vom mai vedea obiecte solide, ci fotoni de lumina într-o sfera cetoasa si obscura.

Relatarile martorilor confirma faptul ca aceasta sfera poate avea culoarea gri, galben, verde, rosie sau chiar si alte culori. De asemenea, ea va ecrana gravitatia, asemeni unei tornade.

Va prezentam in continuare cateva anomalii spatiu-timp

Florida, 1996

În anul 1996 un post TV din Florida primeste de la un anonim o caseta video. Cazul a fost investigat de mai multi cercetatori, printre care psihiatrul John Carpenter, fizicianul Ted Phillips, criminologul dr. William Schneid si Dan Ahrens, un expert în analiza computerizata – majoritatea lor fiind colegi si la Mutual UFO Network (MUFON).

Toti au concluzionat ca înregistrarea de pe caseta era reala si capturase ceva ce se petrecuse cu adevarat si ca nu putea fi o farsa. Caseta era de la camerele de securitate ale unei fabricute din Florida, cadrele lor fiind comasate pe un singur ecran. Într-unul din cadre, la ora 11:06 seara, un muncitor merge spre poarta din spate, aparent sa se uite la ceva. În zona în care barbatul statea în picioare apare o lumina alba neclara în timp ce o interferenta electromagnetica întrerupe pentru scurt timp imaginea.

Lumina tine câteva secunde, apoi dispare, camerele functioneaza toate normal, dar omul a disparut. Atunci cand filmul a fost analizat cadru cu cadru, omul pare sa dispara aproape instantaneu. Lumina a revenit la ora 1:06 dimineata, dupa ce cautarea barbatului nu daduse nici un rezultat.

Luminile fabricii erau toate stinse, iar omul a fost iar vazut în lumina – doar pentru o fractiune de secunda. El era acum tulburat, statea în patru labe si a început sa vomite. Gardianul de serviciu a venit în graba sa-l ajute, dar el nu-si aducea aminte nimic din cele ce se petrecusera în cele doua ore. El a plecat acasa în stare de soc, iar a doua zi a motivat ca se simte prea rau pentru a mai veni la munca si nu s-a mai întors niciodata la acea fabrica.

Marea Britanie, 1942

Cel de-al doilea caz este foarte incitant. Un barbat pe nume Bernard, din nordul Angliei, a relatat un incident ciudat care se petrecuse în Marea Britanie în Pennies, pe un deal la Est de Manchester, în vara lui 1942, pe vremea când era copil.

Mai târziu, el a avut retineri în a relata acest caz, întrucât avea o casatorie fericita si ajunsese într-o pozitie distinsa în munca sa de asistent medical. El a descris experienta în fata a câtiva psihologi de la locul sau de munca, dar nici unul dintre ei nu i-a putut explica prin ce a trecut. În acea zi din anul 1942, Bernard împreuna cu o prietena, au simtit brusc o stare coplesitoare de liniste si pace care se revarsa din zona dealului.

Au simtit ca si cum mintile lor erau amortite. Ei s-au asezat lânga un copac si au savurat aceasta stare ciudata de relaxare profunda. Treptat, ei au început sa auda doua voci, iar când s-au ridicat sa vada ce se petrece, au observat ca lânga ei stateau în picioare doi barbati – ei discutau despre ceea ce vedeau ca si cum nu se asteptau ca cei doi copii sa-i poata auzi. Unul dintre barbati a spus: „Iata-i”, referindu-se la ei. Celalalt barbat tinea în mâna un soi de aparat si citea încontinuu numere de pe el. Oamenii discutau despre timp ca si cum ar fi fost vorba de un peisaj în cadrul caruia puteai sa te plimbi, si uneori se mai opreau pentru a spune ceva real despre copii.

Cei doi barbati aratau în întregime umani si erau îmbracati într-un fel de haine stralucitoare, neobisnuite, ce pareau sintetice – cu totul neadecvate vremii de razboi din Marea Britanie.

Într-un târziu, cei doi barbati au început sa li se adreseze direct copiilor si sa le descrie evenimente ce urmau sa se petreaca în vietile lor ca si cum acestea s-ar fi petrecut deja. Atunci când Bernard i-a întrebat cine sunt si de unde vin, unul dintre ei a zâmbit, a privit catre cer si a spus: „Venim de foarte departe.”

Ei le-au mai spus copiilor sa nu spuna nimic despre cele întâmplate, întrucat era un secret. Atunci când copii au ajuns la baza dealului, ei au fost întâmpinati de un fermier care i-a întrebat cum îi cheama. Atunci când i-au spus numele, el le-a zis sa alerge acasa cât mai repede. Atunci când au ajuns acolo, rudele lor erau adunate si îsi faceau griji pentru ei. Copiii simtisera ca acea experienta nu durase mai mult de doua ore, când de fapt, ei lipsisera de acasa pentru mai bine de o zi. Desi ei au spus ca au stat pe deal în tot acest timp, dealul fusese cercetat în lung si-n lat si nimeni nu-i vazuse.

Marea Britanie, 1988

Cel de-al trelea caz se refera la o zona de pe autostrada M56 din Marea Britanie, ce leaga Dodleston si Altrincham, si cunoscuta sub numele de Helsby Hill – un afloriment de gresie bogata în cuart.

Helsby Hill
Helsby Hill

În aceasta zona s-a petrecut un numar foarte mare de evenimente, incluzând luminite de culoare verde, perdele de lumina, Poltergeist, senzatia de timp lipsa, masini care brusc nu mai functionau urmate de calatorii spontane în timp si spatiu, un praf alb împrastiat pe sol dupa aparitia unei lumini albe si un bâzâit format din sunete stridente ce se auzea din întreaga zona, anomalii spatiu-timp, cât si disparitii ce durau câte o ora întreaga, plus cazuri de lumini puternice însotite de distorsiuni ale timpului si spatiului.

În martie 1988, o femeie care conducea pe drumul de iesire de pe autostrada M56, dintre Preston Brook si Daresbury, a pierdut notiunea a sase ore întregi dupa ce a vazut o lumina ce plutea deasupra capului.

Trei luni mai târziu, s-a descoperit ca exact la aceeasi ora la care se petrecuse acest salt temporal de 6 ore, doi reporteri TV, Steve Winstanley si Fred Talbot, filmau un reportaj despre luntrile înguste pentru stirile locale când au auzit un sunet ciudat.

Apoi, spre amuzamentul lor, doua cutii de conserve s-au ridicat de pe luntre si au plutit în aer pentru scurt timp, apoi au cazut în apa. În fapt, ei trecusera pe sub acelasi vortex în cadrul caruia tocmai se petrecuse saltul temporal de 6 ore. Proprietarul dealului, Bill Whitlow a descris multe cazuri de oameni care auzeau un sunet straniu la canalul de apa, iar asta a dus la crearea legendei ca locul ar fi fost bântuit. Apoi, în august 1990, pe terenul lui Withlow a aparut un cerc în lan, cam la 90 de metri pe locul unde se petrecuse straniul incident în urma cu doi ani.

În noaptea în care a aparut acel cerc, martorii au auzit niste sunete ascutite, ca o tânguire. Apoi un sofer a pierdut controlul masinii, intrând în acel lan. Politia nu a gasit nimic în neregula cu masina si nici alte semne de conducere neglijenta, iar soferul sustinea ca o forta îl trasese de pe drum, spre lan.

Marea Britanie, 1966

În acest caz din anul 1966 din Kent, în Marea Britanie, un martor pe nume David a relatat ca a ajuns la podul ce dadea peste un pârâu dintr-o zona împadurita din apropierea casei prietenei sale si a vazut un grup de adolescenti care alergau îngroziti de ceva ce parea sa-i urmareasca.

David a simtit apoi ca totul a devenit foarte silentios ca si cum urechile i-ar fi fost astupate. A simtit un fel de amorteala si o stare stranie de depresie, însotite de o senzatie de greutate, iar capul sau parea ca se misca cu încetinitorul.

Prietena sa s-a simtit ametita, iar acum vocile adolescentilor sunau ca si cum ar fi fost un ecou în departare. Apoi i-a învaluit o ceata albicioasa, iar timpul a parut sa încetineasca. Atunci când David a încercat sa-si miste trupul, parea ca îi ia o vesnicie sa faca acest lucru, iar fumul tigarii sale se spirala în sus mult prea încet. Sunetele pareau surde si se deplasau parca în reluare. Pâna la urma senzatia de greutate a disparut, ceea ce a facut ca urechile lui sa pocneasca, la fel ca atunci când esti într-un avion ce aterizeaza. Desi întregul proces a parut sa dureze ore, tigara sa nu arsese mai departe de punctul în care se oprise.

DAVID WILCOCK, Investigatii revelatoare asupra campului constiintei, Traducatori: Aretina Timoce, Andreea Scrumeda, Editura Deceneu, Bucuresti, 2012

Bogdan

Per aspera ad astra