Misterul mormantului faraonului Kheops, Marea Piramida de la Giza

Marea Piramida (cunoscuta si ca Piramida lui Kheops sau Piramida lui Khufu) are 230 de metri lungime, 137 de metri înaltime si timp de 4.000 de ani a fost cea mai înalta constructie din lume. Este formata din nu mai putin de 2.600.000 de blocuri de piatra, fiecare cântarind între 2 si 20 de tone. În ciuda uneltelor primitive pe care constructorii se presupune ca le-ar fi folosit, fiecare bloc de piatra este perfect îmbinat în structura, asta fara a se folosi ciment sau alti adezivi.

Ce este cu adevarat impresionant este precizia matematica cu care Marea Piramida a fost amplasata perfect în centrul geografic al Pamântului, cu laturile în directia celor patru puncte cardinale: Nord, Sud, Est si Vest. Cum a fost posibil asa ceva acum 4.500 de ani, având în vedere ca în anul 1600 oamenii înca mai credeau ca Pamântul este plat?

Misterul mormântului faraonului Kheops

Potrivit lui Herodot, Marea Piramida de la Giza a fost construita pentru a-i servi drept mormânt faraonului Kheops (sau Khufu asa cum acesta era cunoscut de vechii egipteni). Însa în anul 621, dupa ce arabii au cucerit Egiptul, au descoperit Marea Piramida intacta, si dupa ce au deschis-o, cautând comoara lui Kheops, au gasit sarcofagul gol. Daca piramida a fost construita pentru a-i fi mormânt faraonului Kheops, iar sigiliul de la intrare era intact, atunci cum a disparut corpul faraonului?

Interiorul Piramidei
Interiorul Piramidei

Câteva aspecte ale camerei mortuare i-au uluit însa pe pradatorii arabi. Camera regelui se afla în inima piramidei, putând fi accesata numai prin Marea Galerie si printr-un coridor ascendent. Sarcofagul, care ar fi trebuit sa contina trupul lui Kheops, este modelat din granit rosu, la fel ca si peretii camerei.

Toate blocurile de piatra din interior se îmbina atât de bine încât nu poti strecura nici macar o coala de hârtie între ele. Sarcofagul este orientat conform punctelor cardinale si este cu numai 1 cm mai mic decât intrarea în camera. Arheologii cred ca sarcofagul a fost asezat în interiorul camerei în timpul constructiei.

O sarcina imposibila

În lume exista multe situri arheologice ale caror mistere înca mai tulbura somnul arheologilor din ziua de astazi. Marea Piramida de la Giza este una dintre aceste constructii. De fapt, problema care se pune este una cât se poate de simpla: luând în considerare ceea ce se stie despre vechii egipteni, despre capacitatile lor tehnologice si despre nivelul lor de cunostinte matematice si astronomice, Marea Piramida nu ar fi putut fi construita, cel putin nu în decursul unei generatii.

Atunci cum a fost aceasta ridicata? Prin ce mijloace si cu ajutorul cui? De ce au investit egiptenii atâta efort si atât de multe resurse pentru construirea unui singur…mormânt? De ce nu au ales sa ridice Marea Piramida aproape de carierele de piatra, lucru care ar fi facilitat mult transportul de materie prima si ar fi redus timpul de constructie la jumatate? De ce au ales, în schimb, sa înalte piramida la sute de kilometri departare?

Sa vedem ce spune scriitorul american Richard Koslow despre constructia Marii Piramide:

“Ar fi practic imposibil sa aduni suficienti muncitori în jurul unui bloc de piatra de patru tone care probabil nu avea mai mult de un metru lungime pe un metru latime. Ca sa poti muta un astfel de bloc pe o barja, iar apoi sa îl poti muta si pozitiona în interiorul structurii piramidei, ar fi fost nevoie de zece oameni, câte trei pe fiecare latura si câte doi la fiecare capat. Dar asta ar însemna ca fiecare om ar fi trebuit sa ridice o greutate de aproximativ 400 de kilograme! În mod evident, un asemenea afisaj de putere nu este doar foarte putin practic, dar si imposibil. Aceste piramide construite de egipteni acum 4.000 – 4.500 de ani sunt fara doar si poate minuni ale lumii. Daca ar fi existat texte care sa faca referire la modul în care acestea au fost construite, aceste texte s-au pierdut odata cu Biblioteca din Alexandria.”

Unele teorii spun ca însusi faraonul Kheops ar fi vrut sa supervizeze constructia de la balconul palatului sau, motiv pentru care piramida a fost amplasata atât de aproape de oras. Însa, este greu de crezut ca faraonul ar fi acceptat zgomotul infernal al lucrarilor doar de dragul de a superviza evolutia acestora, lucru care ar fi fost posibil oricum, indiferent de locul în care piramida ar fi fost construita.

Mai departe…

Sa ne imaginam ca o armata întreaga de muncitori platiti si sclavi ar fi reusit uimitoarea performanta de a cara si asambla câte zece blocuri masive în fiecare zi. Având în vedere ca vorbim de aproximativ 2.6 milioane de astfel de blocuri, atunci ar fi fost nevoie de nu mai putin de 250.000 de zile pentru a termina constructia. Asta înseamna 664 de ani! Vorbim aici despre un monument care ar fi necesitat sapte generatii de muncitori pentru a-l construi!

Marea Piramida naste controverse

Urmând firul logic al analizei, sa presupunem ca, folosind un sistem extrem de complex de pârghii si scripeti (pe care cercetatorii din zilele noastre nu au reusit sa-l recreeze), blocurile de piatra ar fi putut fi transportate si montate. Vorbim totusi de efortul a sute de mii, daca nu un milion de muncitori, sclavi, matematicieni, ingineri, arhitecti, comercianti, fermieri si multi altii. Poate un milion de oameni nu înseamna mult în zilele noastre, însa întreaga populatie a globului la acea vreme era undeva între 3 si 7 milioane de suflete! O treime din populatia lumii a lucrat la ridicarea unui singur mormânt?

Sa presupunem prin absurd ca egiptenii au gasit o modalitate de a aduna un numar suficient de mare de muncitori. De unde i-au adus? Cum? Cu ce îi hraneau pentru ca în mod evident câteva mii de fermieri si comercianti nu puteau furniza suficienta hrana pentru un milion de persoane (neincluzând aici restul populatiei Egiptului: armata, nobilimea, faraonul si toti cei din jurul sau etc).

În lucrarea sa “Amintiri despre viitor” autorul de origine elvetiana Erich von Däniken nota:

“Nu cunoastem mai nimic despre când, cum si de ce a fost construita Marea Piramida. Un munte artificial de aproape 140 de metri înaltime si cântarind peste 6.5 milioane de tone sta aici ca marturie a unui nivel tehnologic incredibil. Si noi ar trebui sa credem ca acest monument nu este nimic altceva decât mormântul unui rege extravagant? Oricine vrea sa creada asa ceva este liber sa o faca…”

Numerele din jurul Marii Piramide sunt de-a dreptul incredibile: 2.6 milioane de blocuri masive de piatra (si nu trebuie sa uitam ca initial mai exista un strat superior din blocuri de calcar perfect asamblate si netezite care “îmbracau” întreaga constructie); amplasamentul calculat la milimetru pentru a coincide cu centrul geografic al Pamântului; circumferinta piramidei împartita la înaltimea originala da ca rezultat celebrul numar pi (numar care nu a fost descoperit decât un mileniu mai târziu); înaltimea originala înmultita cu 10 la puterea a-6-a  are ca rezultat distanta dintre Pamânt si Soare. 

“Coincidentele” continua.

Un alt fapt uimitor este ca raportul dintre baza si vârful piramidei este de 1:43.200 – reprezentarea matematica a emisferei nordice! Practic, tot ceea ce trebuie facut pentru a afla circumferinta Terrei este sa masuram perimetrul bazei si înaltimea Marii Piramidei si sa înmultim totul cu 43.200. Coincidenta?

Sa nu uitam ca pâna la începutul secolului al XX-lea, nici o alta civilizatie nu a fost capabila de o asemenea realizare arhitecturala si de asemenea calcule matematice complexe.

Amprentele zeilor – misterul lui Orion

Nu exista urma de îndoiala ca piramidele au fost gândite pentru a îndeplini mai multe functii. În mod paradoxal, cele mai interesante corelatii matematice nu sunt raportate la Terra, ci sunt raportate la stele.

De exemplu, prin axul sudic al Camerei Regelui din Piramida lui Kheops se poate vedea Centura lui Orion? Iar din Camera Reginei se poate observa steaua Sirius?

Însa adevaratul mister abia acum urmeaza.

Asa cum stim, Universul este într-o permanenta miscare, la fel cum si Pamântul este în raport cu restul galaxiei. Din aceasta cauza, pozitia stelelor pe cer se “schimba” în timp. “Harta” galaxiei de acum 100.000 de ani este diferita de “harta” galaxiei de astazi. Pentru a calcula pozitia stelelor în raport cu perioadele de timp, cercetatorii folosesc computere extrem de performante, capabile sa efectueze trilioane de calcule matematice pe secunda.

Dar egiptenii au reusit sa realizeze calcule similare acum 4.500 de ani! Dovada sta întregul Platou Giza (din care face parte si Marea Piramida).

Cercetarile au aratat ca pozitionarea piramidelor de la Giza este o reprezentare aproximativa a celor trei stele care formeaza Centura lui Orion, reprezentare valabila pentru toate epocile, cu exceptia uneia singure: cele trei piramide de la Giza sunt reflectia perfecta a pozitiei celor trei stele din Centura lui Orion în anul 10.450 i.Hr. (si doar pentru acea data exacta). Acest lucru nu poate fi o coincidenta deoarece în acel an au avut loc doua evenimente celeste extrem de rare.

Primul este reprezentat de ceea ce astronomii numesc “precesia echinoctiilor Pamântului.” Fenomenul este unul extrem de straniu si complex, motiv pentru care a ramas un mare mister timp de secole. În termeni populari, echinoctiile Pamântului se deplaseaza, foarte încet, în fiecare an. Procesul este unul ciclic si are o durata calculata de 25.765 de ani. Fenomenul altereaza felul în care stelele sunt vizibile de pe Pamânt.

Raportându-ne la Centura lui Orion, cele trei stele “urca” si “coboara” pe cer, din cel mai jos punct pâna în cel mai înalt în cicluri care se repeta la aproximativ 13.000 de ani. Ultima data când Centura lui Orion s-a aflat în cel mai jos punct de pe bolta a fost în anul 10.450 i.Hr.! Dar piramidele au fost construite multe milenii mai târziu. Întrebarea care se pune este: cum au putut calcula egiptenii pozitia Centurii lui Orion la acea data fixa din trecut?

Este ca si cum un arhitect misterios a folosit o harta gigantica în care a combinat elemente naturale si artificiale pentru a-si începe grandiosul plan. Arhitectul a folosit cursul Nilului pentru a reprezenta forma Caii Lactee (asa cum aceasta arata la data respectiva), apoi a gândit piramidele pentru a reprezenta cele trei stele. A calculat cu precizie pozitia acestora iar dupa ce toate calculele au fost puse pe hârtie, a demarat proiectul.

Imaginati-va cât de dificil ar fi de pus în practica un astfel de plan astazi, chiar având la dispozitie ultima tehnologie; cât de dificil îi este unui constructor sa lucreze pe planul facut de un predecesor al sau. Apoi imaginati-va acelasi proiect gândit si realizat în decursul a sapte generatii de constructori!

Platoul Giza este dovada unor realizari grandioase. Un efort deosebit a fost facut acolo pentru a “imortaliza” în arhitectura o anume data cosmica, pentru a lasa o amprenta eterna generatiilor viitoare. De ce? Raspunsul la aceasta întrebare înca se mai lasa asteptat.

 

Hancock, Graham – „Fingerprints of the Gods”. Canada: Anchor Canada, 2005

 

 

Bogdan

Per aspera ad astra