Odin, zeul suprem al panteonului scandinav

Scandinavia, cuprinzând Danemarca, Norvegia, Suedia, Islanda, Finlanda si Insulele Feroe, a fost locuita în timpurile stravechi de triburi germanice. Membrii acestor triburi purtau denumirea de „nordici” sau „vikingi”.

Principalii zei ai acestor triburi se numeau Aesir (As – la singular, însemnând zeu). Zeii Aesir locuiau în Asgard (Gradina Zeilor). Asgrad-ul era sub paza lui Heimdallr, cel ce tinea cu o mâna o sabie, iar cu cealalta mana cornul Gjallarhorn.

Pentru nordici, Universul era format din noua tarâmuri. Aceste noua lumi erau construite de Odin, într-o conceptie verticala, sub crengile Copacului Vietii/Copacului Vesnic, numit Yggdrasil. În mijlocul universului se afla Midgard-ul (sau Mannheim-ul), adica omenirea. De acest arbore primordial a stat atârnat Odin timp de 9 nopti initiatice.

Conducatorul clanului Aesir, era însusi Odin, zeul suprem al panteonului scandinav.

Odin (anglicizat ca Woden, sau Wotan în proto-germanica, „wut” însemnând „furie”) este cel mai important zeu din mitologia nordica, tatal tuturor zeilor si conducatorul tarâmului Asgard. Odin este personificarea razboiului, victoriei, mortii, dar si al întelepciunii, al samanismului, magiei, poeziei, profetiei si vânatorii.

Cine era Odin?

Odin este nascut din zeul Borr si zeita Bestla. Alaturi de fratii lui, Vili si Ve, Odin a construit Universul din cadavrul uriasului primordial Ymir.

El avea drept sotie pe zeita Frigg. Odin are mai multi fii, cei mai cunoscuti fiind zeul Thor, care era mâna sa dreapta si Baldur, cel care l-a mostenit la tron dupa Ragnarok.

El era un zeu hedonist, belicos, ahtiat dupa putere. El dorea sa-si impuna puterea oricui, în orice circumstanta. Odin este si zeul mortilor, asadar, un zeu psihopomp, ce ghideaza spiritele când ajung în lumea de dincolo. Odin ar mai simbolioza si violenta oarba.

El locuieste în Asgard în marea sala Gladsheim din care ocârmuieste. Aici sta pe tronul Hlidskjalf de unde vede Pamantul în sala de argint. O alta resedinta este Walhalla (o sala de aur cu 540 de porti cu scuturi si sulite) unde se aduna eroii cazuti în batalie numiti Einherjar si sufletele femeilor razboinice numite Walkyrii care aduna sufletele vitejilor cazuti în lupte si asteapta cea de pe urma si cea mai mareata batalie: Ragnarok-ul.

El ocroteste prin mijloace magice pe marii eroi, însa în cele din urma îi tradeaza pentru ca acestia sa fie ucisi de adversarii lor. Explicatia acestui comportament este dorinta de a avea alaturi de el, în Valhalla, pe cei mai mari eroi, pentru a fi ajutat de ei în ziua Ragnarok-ului.

În ziua apocaliptica a Ragnarok-ului, Odin va sfârsi devorat de lupul urias, Fenrir, dar va fi razbunat de fiul sau cel mic, Vidar. Astfel, într-una din numeroasele clasificari ale zeilor, Odin apare încadrat la zeii care îsi abandoneaza opera prin înfrângere.

Obiectele magice ale lui Odin

Acest zeu este înfatisat ca un calator învesmântat  într-o mantie albastra sau neagra, cu o barba lunga, purtând o palarie cu boruri largi ce-i ascundea fata cu un singur ochi. Ce se întâmplase cu celalalt ochi al sau?

Spre a obtine îngaduinta sa soarba întelepciunea din izvorul cosmic pazit de Mimir (divinitate scandinava), zeul Odin îi plateste paznicului cu un ochi al sau. Acest gest este o alegorie a sacrificiului depus pentru a obtine cunoasterea, iar mitul fondat pe aceasta alegorie se numeste mit sapiential.

Fenrir

El are un cal zburator, numit Sleipnir, un cal fermecat pe care l-a primit în dar de la zeul Loki. El mai poarta si o sulita numita Gungnir care nu rateaza niciodata tinta.

Printre obiectele magice detinute de Odin se mai numara si capul lui Mimir care vede viitorul, un inel magic de aur, numit Draupnir, doi corbi – Huginn si Muninn, simbolizând  Gândul si Memoria, ei înstiintându-l despre tot ce se întâmpla în lume, si doi lupi, pe Geri si Freki.

El mai avea si un inel, inelul Draupnir, ce avea însusirea ca la fiecare noua nopti sa dea din sine alte patru noi inele, având aceeasi greutate cu a sa.

Ce spune folclorul scandinav

Crestinarea Scandinaviei a fost înceata iar credinta în zeii nordici a durat foarte mult, drept dovada ca multe legende au dainuit pâna în timpurile moderne.

O batalie în care scandinavii i-au atribuit o victorie lui Odin a fost un razboi petrecut în Lena anului 1208. Fostul rege suedez, Sverker, a venit sa-l înfrunte pe noul rege cu o armata imensa, iar suedezii condusi de noul rege, Eric, erau depasiti ca numar. Se spune ca însusi Odin a aparut brusc în fruntea armatei suedeze, calare pe bidiviul sau cu opt picioare. El a condus lupta, iesind victorios.

În saga „Bagler”, scrisa în secolul XIII, se vorbeste despre un calaret strain cu un singur ochi, având capul acoperit de o palarie cu boruri largi si o haina albastra, care îi cere unui fierar sa-i potcoveasca calul. Fierarul suspicios îl intreaba unde a tras pe timpul noptii. Bizarul strain pomeneste despre locuri atât de îndepartate încât fierarul nu-l crede. Calaretul îi mai spune ca a petrecut o lunga perioada de timp în partea de nord, participând la numeroase batalii, iar acum planuieste sa ajunga în Suedia. Atunci când calul este potcovit, calaretul îi spune: “Eu sunt Odin!” si dispare în zare. A doua zi a avut loc batalia de la Lena…

În povestile folclorice scandinave este mentinuta credinta vie în Odin ca lider al vânatorii salbatice. El apare de obicei ca un vânator singuratic.

La sfârsitul secolului XIX  folclorul danez povesteste ca Odin statea ascuns într-o stânca, fiind numit „Gigantul de la Uppsala”.

Ofrandele dedicate lui Odin

Adam din Bremen mentioneaza ca an de an, suedezii din întreaga tara aduceau sacrificii la Templul de la Uppsala sub forma de sclavi sacrificati si atârnati de crengile copacilor.

Ragnarok
Ragnarok

Suedezii aveau dreptul nu numai de a-si alege regele, dar  si dreptul de a-l revoca. În saga se face referire la regii Domalde si Olof Tratalja care au fost sacrificati lui Odin dupa ani întregi de foamete.

Marinarii daca aveau probleme, trageau la sorti pentru a fi sacrificati lui Odin. Chiar si regele tragea la sorti si era spânzurat.

Traditii

În Norvegia s-au descoperit amulete inscriptionate cu rune prin care era invocat Odin, perceput ca cel mai maret dintre demoni, pentru a oferi diverse beneficii cum ar fi ajutor pentru prinderea unui hot.

Interesant este ca el e rugat sa faca asta în numele crestinismului. În amestecul de credinte de la începutul instaurarii crestinismului, exista de fapt o lupta pentru putere. Clericii si legislatorii, deci autoritatea, îl considerau pe Odin un diavol, în timp ce oamenii obisnuiti, îl vad ca pe o sursa de putere, o forta pe care o invocau în vremuri de restriste.

Invocarea lui Odin mai aparea si în practicile agricole. Însa, cel mai des era invocat pentu a ajuta la chivernisire.

Pentru oamenii obisnuiti, el era garantul îmbogatirii. Existau unii indivizi care nu tineau cont de crestinism, praduiau biserici si se dedicau cultului lui Odin de dragul banilor. Un document din secolul al XVII-lea mentioneaza un anume Christman, care facuse urmatorul lucru: într-o noapte de joi mergea la o raspântie de drumuri, strigând de trei ori numele zeului, în speranta ca acesta va aparea si îl va îmbogati.

O superstitie pe care o aveau foarte multi tarani era  de “a invita” zeul în casa joia, o data la noua nopti, tot pentru înavutire. În tranzitia spre crestinism, pagânismul se amesteca cu traditiile despre diavol, iar Odin aparea în unele legende ca fiind însotit de caini si cai negri, iar din ochi i-ar fi iesit flacari.

sursa: Victor Kernbach, Miturile esentiale, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1978

Bogdan

Per aspera ad astra