”Utopia” lui Thomas Morus-societatea care nu exista

,,Nu toti oamenii sunt destul de intelepti ca sa pretuiasca la o femeie numai caracterul ei, de aceea chiar cand este vorba de casatoriile inteleptilor, e bine sa se adauge la insusirile sufletului darurile trupesti, asa, ca un prisos care nu strica deloc”.

,,Va rog, domnule locotenent, sa ma conduceti in siguranta sus, pe esafod, iar in ceea ce priveste coborarea lasati-ma ca ma descurc singur”.

,,Daca leul isi cunoaste puterea, nici un om nu il mai poate controla”.

,,Ca umanist, urasc razboiul. Este o indeletnicire pentru animale si se pare ca niciun animal in afara de oameni nu o practica asa de des”

(Thomas Morus)

Înainte de orice trebuie explicata etimologia termenului ”utopia”. Acesta semnifica ,,loc care nu exista nicaieri” si provine din cuvintele grecesti “ou” – negatie, respectiv “topos” – loc, similar cu ”eu”-bun si ”topos”-loc’, adica un loc bun (este deci un joc de cuvinte-un loc bun care nu exista).

Fictiunea scrisa de filosoful englez Thomas Morus (1478 –1535), un renumit umanist din perioada Renasterii, cuprinde doua carti care sunt puse practic în oglinda.

În cartea I-a este zugravit regatul englez cu toate racilele lui, pe când în cartea a II-a este descrisa societatea utopienilor ale caror institutii si moravuri contrasteaza profund cu cele ale regatului englez, cât si cu cele europene.

Cartea a II-a este evident o critica sistematica a societatii si principatelor europene, dar mai ales a institutiilor fundamentale din Europa secolului al XVI-lea. 

În cartea I-a, Rafael Hythlodaeus îi povesteste lui Morus si prietenului sau despre un dialog purtat la curtea unui nobil despre “starea în care se afla regatul englez”.

Cauzele decaderii acestuia sunt în special infractionalitatea datorata saraciei si distrugerea intentionata a agriculturii pe motiv de a lasa loc pasunatului turmelor de oi ale nobililor. Principii europeni sunt acuzati ca dispretuiesc sfatul înteleptilor si prefera sa faca razboaie de cucerire care pustiesc si golesc vistieria statului în loc sa se ocupe cu gospodarirea nationala a propriului regat. 

Saracia si infractionalitatea nu se rezolva, crede Thomas Morus, numai printr-o justitie aspra, ci mai ales prin combaterea acestor fenomene pornind de la cauzele lor si nu de la efecte.

Ar trebui reformat învatamântul, astfel încât fiecare om sa cunoasca o meserie. Ar trebui, de asemenea, create locuri de munca remunerate si nu doar slujbe pasagere de slugi. Renuntarea la armatele de mercenari reprezinta o alta solutie viabila recalibrarii societatii, pentru ca odata lasate la vatra, oamenii care le alcatuiesc, nestiind ce sa faca pe timp de pace, devin hoti, tâlhari si criminali.

Cartea a II-a prezinta insula ”Utopia” care de fapt la origine este o peninsula ale carei legaturi cu continentul au fost taiate din porunca legendarului rege Utopos, întemeietorul societatii utopiene.

El a avut ideea de a izola Utopia de continent tocmai pentru a putea întemeia aici o lume mai buna fara riscul de a fi supusa imixtiunilor straine.

Statul utopian este alcatuit din orase foarte dezvoltate, cu drumuri pietruite, cu apeducte, bai publice si gradini pentru plimbari si recreatie. Morus descrie capitala insulei Utopia care se numeste Amauroton – cel mai mare oras dintre cele cincizeci si patru de orase  – ca fiind centrul politic si religios al statului utopian. 

Pe insula nu exista proprietate privata, ci doar proprietate publica asupra tuturor resurselor naturale, dar si asupra mijloacelor de productie. Regele Utopiei nu detine puterea prin drept ereditar, precum principii europeni, ci este ales pe viata de catre consiliul sau adunarea tuturor filarhilor din tara. Alegerea suveranului se face prin vot secret, fiecare filarh dând votul unuia din cei patru cetateni propusi de catre popor sa candideze pentru functia suprema în stat. 

Suveranul va guverna cu ajutorul magistratilor care în Utopia sunt organizati ierarhic: tranibori, proto-filarhi si filarhi.

Traniborii alcatuiesc Senatul, structura institutionala ce constituie autoritatea legislativa a insulei, fiind singurul loc din insula în care se desfasoara activitati si procese politice. În rest, dezbaterile politice private sau publice sunt restrictionate – scoase în afara legii – tocmai pentru a nu genera intrigi sau comploturi.

Morus apreciaza cultul muncii pe care-l au insularii, cât si modul lor de organizare pentru muncile câmpului, plugaritul fiind de altfel singura datorie comuna a întregii obsti care efectueaza aceste munci prin rotatie. Munca fiecarui cetatean tine cont de înclinatiile si formarea lui scolara, dar este limitata la sase ore pe zi. 

Sistemul de învatamânt contrasteaza cu cel scolastic din Europa –  cel axat pe formare teoretica si umanista – fiind orientat literalmente pe activitati practice. De altfel, fiecare utopian trebuie sa practice o meserie sau macar sa cunoasca una pe lânga arta pe care o practica. Justitia utopiana este mult mai putin aspra comparativ cu cea din Europa din considerentul unei infractionalitati aproape nule. Majoritatea condamnarilor sunt la munca în folosul comunitatii.

Utopienii dispretuiesc luxul si metalele pretioase, lucru care constrasteaza vizibil cu moravurile nobilimii europene. Femeile primesc educatie ca si barbatii, putând participa chiar si la razboi, lucru care nu se regaseste în cutumele societatii europene. Din punct de vedere religios, locuitorii insulei aveau mai multe religii tocmai din aceasta cauza pe insula exista o toleranta mare în privinta religiei, pâna si în raport cu ateii.

Aceste idei sunt preluate de Thomas Morus din lucrarea lui Augustin “De Civitate Dei”.

În realitate o asemenea lume, mai ales raportata la sistemul actual, ar semana cu o veritabila  asociatie de productie în care muncitorii traiesc în comunitate. Mai exact un falanster/lagar comunist structurat pe sistemul filosofului francez Charles Fourier. Absenta proprietatii private, interzicerea calatoriilor si munca obligatorie sunt caracteristici ale sistemului politic comunist. 

Unele dintre ideile lui Morus se regasesc înca în sistemul politic actual, fiind considerate realmente drepturi ale omului. Printre acestea se numara: egalitatea între sexe, dreptul universal la educatie, asigurarea sanselor egale pentru toti copiii indiferent de mediul  social din care provin, alegerea conducatorilor prin sufragiu secret s.a. 

Una dintre cele mai vizionare idei ale lui Morus, exceptând cele privitoare la structuralismul societatii comuniste care n-a functionat ca-n teorie, este cea cu privire la toleranta religioasa care a devenit în prezent un deziderat politic împartasit la nivel planetar.  

Bogdan

Per aspera ad astra