Geometria Sacra, solidele platonice si materia vietii

Geometria sacra poate fi descrisa ca un sistem de credinte care atribuie o valoare religioasa sau culturala, pentru multe forme care exista in spatiu si timp.

Potrivit acestui sistem de valori, aceste forme care stau la baza existentei, trebuie percepute ca sacre, de vreme ce, a contempla o asemenea forma, inseamna a contempla originea a tot ceea ce exista. Studiind natura acestor forme si relatia lor una cu cealalta, cei care studiaza geometria sacra patrund in adancimea stiintifica, filosofica, psihologica, estetica si mistica a legilor Universului.

Formele geometrice sunt considerate inca din cele mai vechi timpuri simboluri care reduc la esenta adevarurile cele mai complexe. Prin forma lor condenseaza tendintele ce ar putea renaste intregul ciorchine al respectivului adevar, la fel precum subconstientul rezuma in simboluri ideile sau gandurile receptionate.

Figurile geometrice sunt ca o schita a realitatii. Vechii intelepti cand trasau o linie, un cerc, o cruce, o hexagrama sau un sarpe care isi inghite coada (ourobouros), reprezentau o intreaga stiinta nemuritoare. Intelegand simbolurile si felurile in care ele se manifesta in creatie se ajunge la esenta dobandindu-se cunoasterea.

Toate dimensiunile piramidelor se bazeaza pe o uluitoare acrobatie a celor mai controversate numere ale matematicii si ale naturii: pi (3,14) si 1,618 (numarul de aur), din a caror combinare geometrica ar fi rezultat tot ceea ce poate cladi armonios omul, inspirat de dinastia sapientiala a zeului Thot. Mai mult, diametrelor planetelor Sistemului Solar au loc si ele in geometria riguroasa a piramidelor. Poate o mâna si o minte de geniu au existat pe aceste meleaguri cu milenii in urma deaoarece:

  1. Axa care uneste marea sala subterana a platoului Giseh cu centrul micii piramide asociata Sfinxului trece prin Ierusalim. Or acest oras nici nu exista pe vreo harta la vremea construirii Sfinxului (de fapt nici nu se punea problema cunostintelor geografice in cadrul civilizatiei egiptene din mileniul III i.Ch.).
  2. O linie dreapta, care uneste vârfurile piramidelor lui Keops si Mikerinos si trece pe la jumatatea muchiei piramidei lui Kefren, ajunge pâna la misterioasele ruine ale unor edificii descoperite in plin desert. S-a gândit oare arhitectul sa atraga atentia asupra vreunei legaturi oculte intre monumentele platoului Giseh si acele neelucidate morminte izolate si ingropate in nisipul mileniilor?
  3. Cum a fost posibila asezarea centrelor de simetrie ale celor trei piramide si a Sfinxului dupa criteriile extrem de riguroase ale unor triunghiuri cu totul speciale, necunoscute in acea epoca? Este vorba de triunghiul sacru al lui Pitagora (dreptunghic, cu laturile 3, 4 si 5) si triunghiul sublim (isoscel, cu doua laturi egale cu numarul de aur si o latura egala cu unitatea).

Este evident ca nu ne putem imagina cum niste blocuri de piatra de peste doua tone au fost parca asezate cu o mâna fermecata si nu cu o populatie de muncitori având dispozitive rudimentare. Dar mai presus de orice, nimeni nu poate decât specula pe marginea motivatiei unei astfel de gândiri arhitectonice incompatibile cu epoca edificarii respectivelor monumente.

Egiptologii sunt unanimi intr-o singura privinta: faraonii nu au fost niste excentrici doritori sa-si puna supusii la treaba in urma unor capricii. Religiozitatea lor este mai presus de orice indoiala, dar de la credinta la arhitectura (privita nu numai ca arta, ci si ca geometrie si trigonometrie in vremea când aceste stiinte nu existau nici macar in faza de embrion) este o distanta inexplicabila.

Mai adaugam un aspect cel putin la fel de straniu: raza cercului care se inscrie in triunghiul piramidei lui Keops este proportionala cu distanta medie dintre Mercur si Soare.

Solidele platonice si materia vietii

Potrivit geometriei sacre, proprietatile corpurilor platonice sint aproape evidente: au toate fetele suprafete egale, toate muchiile au aceeasi lungime, unghiurile cinci corpuri regulate, (singurele forme solide regulate din geometrie), sint  cubul (hexaedrul regulat) care are sase fete patrate; tetraedrul regulat cu 4 fete triunghiuri echilaterale; octoedrul regulat care are opt fete triunghiuri echilaterale, dodecaedrul regulat cu douasprezece fete pentagoane (poligoane cu cinci laturi) regulate si icosaedrul regulat cu douazeci fete triunghiuri echilaterale.

Ele au fost denumite „platonice” in geometria sacra, ca un omagiu lui Platon care le-a adus in atentia matematicienilor desi filozoful nu are o contributie matematica propriuzisa la studierea lor.

Solidele platonice
Solidele platonice

Combinarea celor cinci corpuri regulate a creat stiinta numita alchimie. Platon explica in cartea sa „Timaeus” ca cele cinci solide platonice sunt formele care stau la baza materiei si ca aceste importante cunostinte vin din Atlantida. Tot atlantii sunt cei care ne-au transmis cunostintele de astrologie.

Cit de vechi sint insa aceste corpuri? La muzeul Ashmolean (Oxford) din Anglia se afla cele cinci corpuri regulate, sculptate in piatra, ce dateaza cu 1000 de ani inainte de Platon. Nu putem sa nu totusi remarcam ca arheologii au descoperit de curind modele ale corpurilor platonice care au o vechime de peste 200.000 de ani (deci cu mult inainte de perioada antica).

Evenimentul epocal al Antichitatii a fost descoperirea legaturii dintre numere, forme geometrice si natura. Inteleptii antici atribuiau fiecarui corp platonic cite un element al naturii; astfel tetraedrul era asociat focului, cubul – pamantului, octoedrul – aerului, icosaedrul -apei si in sfarsit, dodecaedrul – universului (acesta reprezenta spiritul, eterul, prana).

In „Timaeus”, Platon explica armonia Universului prin existenta a cinci elemente esentiale: Focul, Aerul, Apa, Pamintul si Universul si asociaza fiecarui element cite un poliedru regulat inscriptibil in cate o sfera.

In aceeasi cartea este descrisa si doctrina lui Pitagora, si anume: „Universul este o creatie divina, in care rolul omului este sa-si infranga animalitatea si sa incurajeze divinul”.

Universul este finit si de forma dodecaedrica

Platon stia ca universul insusi are limite finite (deci nu este infinit). De asemenea, a crezut ca are forma unui dodecaedru.

Abia din octombrie 2001, NASA a adunat probe cu Wilkinson Microwave Anisotropy Probe (WMAP) din radiatia cosmica de fond, pentru a studia forma universului.

Radiatia cosmica de fond ofera oamenilor de stiinta posibilitatea sa priveasca in trecut pina in timpul cand universul era in faza embrionara. Fluctuatiile acestei radiatii pot, de asemenea, sa spuna oamenilor de stiinta multe despre natura fizica a spatiului.

In februarie 2003, NASA a transmis primele date din aceste probe, iar in octombrie a aceluiasi an, o echipa de cosmologi si matematicieni francezi, au folosit aceste informatii pentru a dezvolta un model matematic al formei universului.

Concluziile rezultate din datele acestui studiu a dovedit ca matematica pe care o cunoastem este valabila daca universul este finit si de forma dodecaedrica.

Divinitatea geometrizeaza prin intermediul sunetului

Potrivit geometriei sacre, Universul se manifesta si ni se prezinta prin proportii corecte, frumoase, prin ritm, prin numere; lumea canta si vibreaza armonios, iar un mod de viata plin de intelepciune este sa nu strici aceasta armonie data.

„Divinitatea geometrizeaza prin intermediul sunetului” spunea Pitagora.

Discipolii acestuia au descoperit constructia matematica a tetraedrului, a octoedrului, a dodecaedrului si a icosaedrului. Pastrarea secretului descoperirilor matematice functiona ca un juramant. Cel ce il incalca era tratat de catre colegi ca fiind mort. I se ridica chiar si un monument funerar.

Pitagora a fost primul care a asociat dodecaedrul cu energia vietii. Dodecaedrul era un subiect sacru despre care nici macar discipolii nu discutau intre ei. In scoala lui Pitagora se fac si primele incercari de a se stabili legaturi intre idei (concepte) si lumea reala: sfera, numere, figuri, Univers, considerat de natura sferica. 

„Divinitatea a daruit pamantenilor geometria ca sa poata gandi notiunea de perfectiune”, spunea Pitagora. „Universul este sferic ca si cel care l-a creat” continua el.

Este uimitor cit de multe lucruri geometrice si spirituale stiau filosofii antici. Toate afirmatiile lor nu sunt altceva decit o minunata imbinare a acestor doua stiinte – matematica si  filozofia.

Timp de secole, aceste cinci forme au constituit un subiect pentru cercetare si pentru dezbateri. Modelele fundamentale, care sunt, literalmente, codurile geometrice ale Creatiei, sunt cunoscute astazi, drept solidele platonice si descriu, fizic, volumele  cuprinse de aceste modele.

Un solid platonic poate fi definit drept suprafetele ce contureaza un volum foarte special, perfect inchis. Toate dimensiunile ce definesc portiuni ale acestui volum sunt egale, fiind, de asemenea, egale, valorile tuturor unghiurilor interioare ce definesc colturile.

Din punct de vedere conceptual, se poate considera ca un astfel de solid consta dintr-o singura celula elementara a formei, care se repeta, prin celule adiacente, egale, pâna ce ajunge din nou în contact cu celula initiala. Toate unghiurile formate prin alipirea celulelor elementare sunt egale, ca si dimensiunile tuturor laturilor celulei. În prezent, se cunosc cinci solide platonice regulate. Acestea sunt:

  tetraedru          4 fete, 6 muchii si 4 colturi;

  hexaedru (cub)  6 fete, 12 muchii si 8 colturi;

  octaedru           8 fete, 12 muchii si 6 colturi;

  dodecaedru       12 fete, 30 muchii si 20 colturi;

  icosaedru          20 fete, 30 muchii si 12 colturi.

Torul, Prima Forma

În orice carte de matematicã veti gasi ca acest model are numarul minim de linii ce pot fi desenate pe o suprafata plana, pentru a defini forma în 3 dimensiuni numita tor.

Un tor se formeazã atunci când rotiti modelul Genezei în jurul axei sale centrale, creând astfel o form  care arata ca o gogoasa, doar ca deschizatura din mijloc este infinit de mica.

Un tor, este o formã unica, în sensul ca aceasta se aduna în el însusi spre centrul sau, sau se desface, atât spre interior, cât si spre exterior. Nici o alta forma din natura nu poate face aceasta sau ceva asemanator.

Un tor este prima forma care apare din tiparul Genezei si este o forma absolut unica printre toate celelalte care exista.

Arthur Young este cel care a descoperit ca aceasta forma se compune din sapte regiuni, care se numesc “harta celor sapte culori”. Aproape orice carte de matematica prezintã torul si mentioneaza aceasta harta a celor sapte culori.

Torul

Sunt sapte regiuni, care au toate aceeasi marime si care acopera complet suprafata tubului torului. Este exact ca în modelul Genezei, unde sase cercuri se rotesc în jurul celui de-al saptelea, care este situat în centru si din care porneste toata suprafata. Este perfect, fara nici un defect.

Forma de tor guverneaza numeroase aspecte ale vietii noastre. De exemplu, inima omului are sapte muschi care formeaza un tor si el pompeaza în sapte regiuni, care se vad pe harta torului; întreaga cunoastere se afla în noi.

Torul se afla în jurul tuturor formelor de viata, a tuturor atomilor si a tuturor corpurilor ceresti: planete, stele, galaxii etc. Este forma primordiala a existentei.

„La început a fost cuvântul”.

Cand invataturile geometriei sacre sunt folosite pentru a arata adevarul antic ca viata apare din acelasi tipar, putem vedea foarte clar ca ea apare din aceeasi sursa. Atunci o intelegere mai larga a universului ni se dezvaluie si descoperim ca toate aspectele realitatii sunt sacre. Intelegerea adevarurilor simple ale Geometriei Sacre ne conduc catre o evolutie in constiinta si deschiderea inimii ca fiind urmatorul pas in procesul evolutiei umane.

Odata disponibile numai in scolile secrete ale misterelor invataturile geometriei sacre sunt acum la indemana oricaruia dintre noi! Pot fi folosite pentru a ne conecta intr-un mod total cu Universul, precum si pentru a beneficia de vindecarea fizica si emotionala, dar si o deosebita pace mentala.

Cand aceste adevaruri sunt intelese cu mintea (creierul stang) si experimentate din inima (creierul drept), o intrega noua lume apare. Aceste invataturi predate initiatilor din Egiptul antic si se numea Scoala misterelor a ochiului drept a lui Horus.

Ce este Floarea Vietii

1. Floarea vietii este numele unei figuri geometrice care este compusa din cercuri egale, suprapuse,

Floarea Vietii desenata de Leonardo da Vinci
Floarea Vietii desenata de Leonardo da Vinci

care formeaza un pattern sub forma unei flori. Cea mai comuna reprezentare este asemanatoare cu structura unui hexagon, inconjurat de un cerc larg.

2. In cultura New Age, Floarea Vietii este considerata a avea un inteles spiritual profund reprezentand un simbol al iluminarii pentru aceia care studiaza sacralitatea.

3. Floarea vietii contine un simbol secret care apare desenand 13 cercuri. Facand acest lucru, obtinem un pattern sacru, sursa a tot ceea ce exista si care este denumit – Fructul Vietii. Fructul

vietii contine 13 sisteme informale, fiecare explicand un alt aspect al realitatii. Aceasta structura ne da informatii cu privire la tot ceea ce exista, de la corpul uman, la galaxii. Pornind de la aceasta structura, putem sa cream orice structura moleculara si orice structura celulara care exista in Univers.

4. Floarea vietii contine multe dintre legile matematice si geometrice pe care le gasim peste tot in univers. Floarea completa contine toate figurile geometrice platonice (tetraedru, cub, octaedru, dodecaedru, icosaedru), care structureaza lumea inconjuratoarea asa cum o cunoastem.

5. Floarea vietii este simbolul geometriei sacre. „Totul s-a nascut din gandul Creatorului, creand o structura care s-a multiplicat la infinit si care este baza a tot ceea ce exista”.

6. Tot ceea ce exista in Univers provine din acest pattern.

7. Floarea vietii este baza in muzica, pentru ca distantele dintre sfere sunt identice cu distantele

Floarea Vietii desenata pe templul lui Osiris in Egipt
Floarea Vietii desenata pe templul lui Osiris in Egipt

dintre tonuri si semitonuri.

8. Structura celulara este identica cu floarea vietii, in a treia faza a diviziunii embrionare.

9. Templul lui Osiris din Abydos – Egipt contine cel mai vechi exemplu al florii vietii. Alte exemple exista in cultura Feniciana, Indiana, Asiatica si in Estul Mijlociu, de asemenea, in Arta Medievala.

10. In Renastere, Leonardo da Vinci a studiat Floarea Vietii si proprietatile sale matematice.

11. Dupa ce au purtat amulete in forma florii vietii, oamenii au raportat schimbari in structura lor interioara – batai mai rapide ale inimii, visuri profetice, iluzii, viziunea realitatii asa cum este si eliberarea de frici indelungate.

Bogdan

Per aspera ad astra