Pictura rupestra. De ce trebuie regandit trecutul nostru antic?

Oamenii din timpuri preistorice par sa fi trait mai mult ca oameni moderni decât ca locuitori primitivi ai pesterilor.

„Arta pesterii este simpla si complexa, delicata si temporala, captivanta si magica, o expresie a modalitatilor de a vedea lumea, moduri de a cere, comunica, vindeca si numara, printre multe alte functii pe care le-ar fi putut realiza, dar este, de asemenea, un material care ofera mai multe probleme decât solutii pentru studiu”, a spus arheologul mexican, Francisco M. Galvan.

Imaginati-va ca Pamântul trece printr- un cataclism la nivel planetar, probabil din cauza unui asteroid. Planeta noastra ar reverbera din cauza impactului, producand tsunami enorme (cele mai mari vazute vreodata), care ar sterge de pe harta 80% din civilizatie. Cele mai multe resturi ale tehnologiei moderne ar fi distruse.

Putinul ramas s-ar deteriora în cele din urma de-a lungul timpului, devenind de nerecunoscut. Dupa ce fumul se risipeste în scenariul nostru, vom gasi câtiva supravietuitori – un numar mic de persoane, care începe în cele din urma un nou ciclu de civilizatie umana.

Aceasta viziune post-cataclism a fost imaginata în mai multe lucrari de fictiune, cum ar fi  ”The New Adam (Noul Adam)” . De multe ori, aceste povestiri au scopul de a aduce întelegerea ca, de fapt, un astfel de eveniment ar putea avea loc, dar ofera, de asemenea, un alt gând pentru reflectie: probabilitatea ca acesta sa fi avut loc deja într-un trecut îndepartat.

O noua imagine a omului preistoric

În 1937, arheologii au descoperit pietre gravate care au contestat în mod direct întelegerea noastra asupra istoriei umane. În pesterile din Lussac-les-Châteaux, s-a constatat ca pietrele sculptate în urma cu 15.000 ani au relevat lucruri neasteptate: reprezentari grafice de oameni ce poarta cizme, pantaloni, tricouri si palarii.

„Dupa pietrele gravate din Lussac-les-Châteaux, pre-istoria a capatat un nou aspect, un nou sens, trecutul a iesit din întuneric si stramosii nostri si-au lasat sa cada „zdrentele grosolane”, cu care se acopereau de bunavoie pâna atunci,” a declarat regretatul Robert Charroux, un arheolog si cercetator care si-a dedicat cariera pentru descoperirea adevaratei povesti a istoriei umane.

Bizonul de la Altamira
Bizonul de la Altamira

Aceste figuri gravate sunt o marturie despre tehnologia si îmbracamintea de care s-a bucurat ”omul preistoric”. Cercurile stiintifice internationale au fost foarte uimite, în 2002, când a fost confirmat faptul ca fetele reprezentate în pesterile La Marche nu erau falsuri contemporane, ci înregistrari istorice oficiale care indica, fara nici o îndoiala, ca omul preistoric nu era stereotipul adânc înradacinat al omului îmbracat în piele de animale si parul încurcat pe care au insistat antropologii moderni.

În schimb, aceste înregistrari vechi descriu o populatie destul de rafinata, care purta parul scurt, barba îngrijita si îmbracaminte bine croita. Unele pietre arata detalii ale oamenilor calarind si perfect legitimi într-un stil cu totul modern.

Anchetatori ca Michael Rappenglueck, de la Universitatea din München, insista ca aceste artefacte importante sunt pur si simplu ignorate de catre stiinta moderna. În timp ce unele dintre pietrele de la Laussac-les-Châteaux sunt expuse în prezent la Muzeul Omului din Paris, cele care descriu clar omul preistoric ca fiind o creatura nascuta într-o cultura avansata – si nu caricatura omului pesterii, asa cum am ajuns sa întelegem – ramân ascunse.

Dar de ce ar alege stiinta sa ignore aceste artefacte? De ce punctul nostru de vedere asupra istoriei nu s-a schimbat în lumina acestor dovezi?

Tassili si Tanzania: Marturia imposibilului

Arheologii au descoperit mii de imagini vechi acoperind bolta pietrificata din jurul planetei – San

Muntii Tassili N'Ajjer din Algeria
Muntii Tassili N’Ajjer din Algeria

Francisco de la Sierra, Altamira, Vilhonneur, Lascaux, Chusca, Cosquer, Cap Blanc Gönnersdorf, Hayonim, Balzi Rosi, si multe altele.

În timp ce ne referim la epoca lor ca preistorie, aceste culturi ale trecutului îndepartat au înregistrat meticulos multe din evenimentele zilnice ale lumii lor pe pereti, pardoseli si plafoanele de roca. Marea majoritate a acestor picturi reprezinta imagini ale fiarelor salbatice, scene de vânatoare sau ritualuri religioase si culturale.

Pigmentii pentru aceste lucrari au fost facuti dintr-un amestec de apa, minerale si vopsele vegetale, grasimi, ipsos, urina si chiar fecale. Totusi, în ciuda precaritatii vopselei si durabilitatii „pânzei”, aceste picturi rupestre arata o sensibilitate artistica si un ochi precis. Fidelitatea detaliilor, a proportiilor si anatomia acestor schite preistorice sunt adesea mult mai deosebite si rafinate decât cele gasite în prima parte a istoriei noastre, opere de arta dintr-o perioada mult mai târzie.

Femei reprezentate in picturile rupestre din Tassili
Femei reprezentate in picturile rupestre din Tassili

Curios, creatiile de arta din ultimele sute de ani se aseamana mai mult cu aceste picturi din pesterile preistorice decât o fac interpretarile primitive care au fost facute, de fapt, mai aproape de perioada timpului nostru. Cu toate acestea, nivelul de maiestrie expus în aceste lucrari nu este la fel de neasteptat comparativ cu conceptele pe care le ilustreaza.

Dintre toate descoperirile arheologice din lume, pesterile Tassili din Algeria reprezinta poate cea mai mare colectie de lucruri care ameninta sa submineze întelegerea actuala a stiintei moderne. Câteva mii de gravuri si picturi datând de acum peste 15.000 de ani dezvaluie scene neobisnuite pentru o populatie considerata a fi incredibil de primitiva.

Pe acesti pereti de stânca gasim oameni cu casti de protectie si antene, costume de corp dintr-o singura piesa, figuri umanoide de peste 15 metri înaltime si obiecte similare cu nave spatiale care zboara pe cer.

În Tanzania, picturi similare cu cele de la Tassili descriu scene care par sa reflecte lucruri science-fiction actuale – de la figuri enorme fara chip, la reprezentari de persoane cu haine extrem de neobisnuite si scene despre care unii cred ca reprezinta contactul cu aliens. Aceste gravuri – unele vechi de aproape 30.000 de ani – sfideaza puternic întelegerea noastra moderna a istoriei.

Desi au fost oferite mai multe explicatii pentru aceste desene ciudate, sugestia eretica a vietii extraterestre antice nu este mai putin rezonabila.

Marele zeu al martienilor
Marele zeu al martienilor

În cazul în care figurile de animale gravate în aceste pesteri din Tanzania sunt prezentate în astfel de proportii fidele, de ce acesti artisti din antichitate au reprezentat atât de inadecvat tot felul de artefacte si au denaturat în mod intentionat figura umana, cu exceptia cazului în care intentionau sa portretizeze incredibilul?

Scenele variaza de la ceea ce unii interpreteaza ca rapiri extraterestre, baloane cu aer cald, scari si girafe cu sei ce sugereaza un fel de domesticire.

Sugestiile provenite din dovezile prezentate mai sus sunt cu siguranta revendicari îndraznete atunci când sunt puse în fata întelegerilor antropologice predominante ale istoriei umane.

Întelegerea predominanta insista pe aceeasi naratiune conceptuala, prezentând adesea putine schimbari în ciuda mai multor descoperiri contradictorii. Sa afirmi ca omenirea moderna este doar unul dintre multele cicluri ale civilizatiei umane, în loc de apogeul produsului final care provine din locuitorii carnivori ai pesterilor, ameninta ceea ce a devenit un basm foarte important.

În unele situri, pâna la o duzina de stiluri de pictura distincte pot fi gasite suprapuse unul peste altul, cu date variind de la 15.000 la 50.000 de ani de antichitate. Foarte probabil, artistii acestor epoci diferite au portretizat cunostintele comune, care au fost de atunci uitate. Daca vrem sa încercam o întelegere reala a acestui lucru, este doar necesar sa ne întrebam cât de mult stim într-adevar despre cum au trait stramosii nostri decoratori de pesteri. În cazul în care nu au fost primitivi, de unde au venit?

Daca în urma cu 30.000 ani omenirea stia deja cum sa teasa pânza si sa croiasca îmbracaminte, unde pot fi gasiti oamenii primitivi originali?

Rejectând cresterea neîncetata a concluziilor recente care ne obliga sa regândim si sa ne reluam cu adevarat istoria, nu ar trebui sa ramânem legati de o perceptie despre originea noastra care nu se mai coreleaza cu probele contradictorii gasite. Trebuie în schimb sa ne limitam la reconstituirea pas cu pas a acestui puzzle urias si de multe ori neînteles despre ce reprezinta cu adevarat trecutul nostru uman.

Mii de picturi rupestre au fost descoperite in Mexic

Pictura rupestra descoperita in Mexic
Pictura rupestra descoperita in Mexic

Aproape 5.000 de picturi rupestre (picturi realizate într-o pestera sau pe pereti de stânca sau plafoane, care dateaza din timpuri preistorice), în rosu, galben, negru si alb au fost descoperite în partea de nord-est a Mexicului. Potrivit expertilor care au facut descoperirea, marturiile arata dezvoltarea culturilor pre-hispanice într-o zona a tarii cu o istorie înca necunoscuta, într-o anumita masura.

În 11 sit-uri si pesteri din regiunea Burgos, cercetatorii de la Institutul National de Antropologie si Istorie mexican au descoperit 4.926 de picturi, relata ziarul “Excelsior”. Într-o pestera au fost gasite chiar un numar de 1.550 picturi.

Potrivit arheologului Gustavo Ramirez, unul dintre expertii de la Institut, descoperirea arata prezenta popoarelor pre-hispanice „într-o regiune în care în primul rând se spunea ca nu a existat nimic”. Acum, cercetatorii vor efectua analize pentru a stabili perioada din care provin picturile. Ei au fost impresionati de faptul ca picturile „s-au pastrat foarte bine”.

Bogdan

Per aspera ad astra