Siismul, religia definitorie a iranienilor

La prima vedere suntem tentati sa asemuim sunnismul si siismul, cele doua mari culte din sânul Islamului, cu ortodoxia si catolicismul, cele doua culte definitorii ale Crestinismului.

Destul de inexact, daca este sa aruncam o privire în istoria si chiar prezentul siitilor musulmani.

Cult care se pretinde Islam original, în forma sa pura, siismul a stralucit prin nestematele lirice ale marilor poeti si literati ai Persiei musulmane, fara sa fie scutit nici de excesele, de altfel proprii, fiecarui cult care se dezice de la doctrina adoptata si urmata de grosul credinciosilor.

Siismul este astazi religia proprie si definitorie a iranienilor, precum si a unei mari parti dintre irakieni. Lumea sa evoca aroma si tainele Orientului într-o lumina proprie si inimitabila.

Partida lui Ali si Husein

Înainte de a fi identificat cu Iranul si a cunoaste propriile subdiviziuni, siismul este asa numita partida a lui Ali (shiat Ali, în limba araba), un personaj istoric real, de o importanta decisiva în religia musulmana. Membru al aceluiasi clan hasemit din Mecca, precum Profetul Muhammad, caruia îi era var si i-a devenit ginere, Ali este nimeni alta decât a doua persoana din lume convertita la islam dupa Khadija, prima sotie a Profetului.

Luptator vajnic de la începuturile Islamului, el o va lua de sotie pe Fatima, fiica Profetului, de la care va avea doi fii, pe Hasan si Husein, ultimul având o mare importanta în istoria islamului si consolidare siismului asa cum este el astazi.

Din punctul de vedere al siitilor, califatul ereditar revine de drept descendentilor lui Muhammad, deoarece acesta l-ar fi desemnat drept succesor pe varul si ginerele sau Ali, razboinic calit în numeroase lupte, precum si erudit stralucit.

Ali a fost în cele din urma al patrulea dintre califi si primul Imam siit duodeciman ( care tin de doctrina celor doisprezece Imami. Siitii cred ca al doisprezecelea Imam de la Muhammad si Ali traieste ascuns de când a fost ocultat din aceasta lume, în secolul IX la Samarra, lânga Bagdad. El va reveni la sfârsitul lumii, ca – Mahdi – „cel asteptat”, pentru a face sa domneasca dreptatea în lume).

Înfrânt de catre rivalii sai ommeyazi la conducerea califatului,  Ali este în cele din urma asasinat de catre un vechi partizan de-al sau. Aceeasi soarta se pare ca o are si fiul sau Hasan.

Al doilea fiu, Husein reia lupta pentru succesiunea care i se cuvenea de drept, dar este înfrânt si ucis în anul 681 de catre armatele omeyyade la Kerbala în Irak-ul de astazi, unde se repliase alaturi de multi dintre cei care-i ramasesera credinciosi. Martiriul lui Husein este la originea unui adevarat cult al stramosului fondator, materializat printre altele în asa numit-ul Tazieh persan, în care Husein apare într-o dimensiune de-a dreptul mesianica, în cadrul careia daruirea sa de sine finalizata în sacrificiu duce la mântuirea lumii.

Astfel, la siitii duodecimani (adica la marea majoritate a credinciosilor siiti), Husein este cel de-al treilea Imam, dupa Ali si Hasan.

Cristalizarea lenta a siismului în paralel cu cea a sunnismului ortodox, consolideaza burghezia urbana si patura taranilor din sudul Irakului si din întreaga Persie. Un numar crescând de nou convertiti persani se adauga siitilor arabi, pentru ca ei considerau ca statutul lor era inferior arabilor în acele timpuri când în Persia înca stralucea steaua zoroastrismului.

Mahdi si Imamii sai

În Persia acelor vremuri tulburi în care influenta zoroastrismului local si a mesianismului de factura iudeo-crestina era înca mare, se naste speranta venirii unui Imam mântuitor: anume Mahdi (sau Mehdi, depinde de sursa), a carui îndrumare divina pe calea ce dreapta, extinsa asupra tuturor musulmanilor credinciosi, se va realiza atât în lumea aceasta, cât si în cea de dincolo.

Revolta siitilor din afara spatiului cultural iranian  esueaza pe teren, dar asteptarea lui Mahdi, utopie istorica si speranta religioasa în acelasi timp, persista pâna în prezent. Astfel dogma distinctiva si institutia religioasa a siismului este asa numit-ul Imamat, care subliniaza doctrina conform careia succesorul Profetului Mahomed are atributii care le depasesc cu mult pe cele ale politicului.

Imamul trebuie sa fie un lider spiritual credibil, care este capabil sa explice si sa interpreteze corect  misterele revelate în Coran si în Sharia. Se crede ca al doisprezecelea Imam avea doar cinci ani când a mostenit titlul de Imam de la tatal sau.

Astfel, Imamul Ascuns este cunoscut si dupa titlurile sale de Imam-e Asr (Imamul Vremurilor) si Sahib az Zaman (Domnul Timpului).

Deoarece credinciosii sai se temeau ca va fi asasinat de majoritatea sunnita a musulmanilor, al doisprezecelea Imam a fost ascuns, fiind vazut doar de cei mai fideli credinciosi. Sunnitii cred ca nu ar fi existat niciodata, sau ca ar fi murit pe când era doar un copil.

Siitii cred ca al doisprezecelea Imam a ramas pe Pamânt, ascuns de oameni, pentur o perioada de 70 ani, cunoscuta sub numele de „ocultarea minora” (gheybat-e sughra).

Tot conform misticii siite, Imamul suprem  nu a murit niciodata, doar a disparut de pe Pamânt în jurul anului 939. Din acel moment a început „marea ocultare” (gheybat-e kubra), când Imamul Ascuns va astepta ca Allah sa-i porunceasca sa se manifeste din nou, de data aceasta ca Mahdi sau Mesia.

Siitii cred ca în perioada aceasta, a „marii ocultari”, Imamul Ascuns este prezent fizic, si poate aparea în rugaciunile si evocarile credinciosilor. Chiar si astazi, numele sau este mentionat în invitatiile de nunta, iar ziua sa de nastere este una dintre cele mai mari sarbatori religioase ale siitilor.

Ritualuri, locuri sfinte, sarbatori

Exista numeroase practici religioase traditionale siite si majoritatea lor au legatura cu martiriile lui Ali si Husein, precum si cu calendarul si observarea fazelor Lunii.

Muharram-ul si pelerinajele la mormintele imamilor sunt practici religioase definitorii pentru siism.

Muharram-ul culmineaza aici cu comemorarea mortii celui de-al treilea Imam, Husein, fiul lui Ali si nepotul Profetului Mahomed.

Pelerinajele la mormintele imamilor si misticilor siismului sunt deosebit de populare mai ales în Iran si Irak. Cele mai importante mausolee din Iran sunt ale celor opt Imami din Mashad si Qom. Exista si mausolee de importanta secundara ale rudelor celor opt Imami, cu precadere în sudul Teheranului si în Shiraz.

Practic în toate orasele si satele iraniene se afla altare si mici mausolee cunoscute sub denumirea de Imamzadeh-uri, care comemoreaza descendenti ai Imamilor care au dus o viata sfânta. Pelerinii siiti viziteaza continuu aceste locuri sfinte deoarece cred ca sufletele Imamilor si sfintilor musulmani au puterea de a le duce rugaciunile direct la Allah, precum si de a mijloci între credinciosi si divinitate.

Foarte iubite de siiti sunt si locurile sfinte din Irak, cu precadere din Kerbela si Najaf. Cu exceptia marilor sarbatori ale Islamului, siitii celebreaza si o serie de evenimente proprii istoriei si cultului lor.

În afara de moschei, medrese si maktab-uri, o alta institutie religioasa de semnificatie majora penstu siism este asa numit-a Hoseiniyeh.

Acestea sunt cladiri speciale, prezente în toate orasele si servesc drept locuri unde se recita textele care comemoreaza martiriul lui Husein. În anul 1979, astfel de cladiri precum Hoseiniyeh Irshad din Teheran au fost implicate în lupta politica deoarece multi preoti si muftii s-au folosit de simbolul jertfei lui Husein pentru a critica acerb regimul sahului Mohamed Reza, devenind asadar locuri de propagare a Revolutiei Islamice din Iran.

Sahul Ismail, fondatorul dinastiei sefevide, cel care a insituit Islamul celor doisprezeze Imami, drept religie oficiala în Persia secolului XVI, a fost venerat de supusii sai si ca un maestru sufit.

Sufismul, sau mistica musulmana, are o lunga traditie în Iran deoarece a aparut si s-a dezvoltat aici în timpul secolului al IX-lea.

Sufismul a aparut în rândul credinciosilor musulmani care credeau ca placerile lumesti sunt trecatoare si distrag de la mântuirea sufletului.

Sufisii resping materialismul despre care cred ca este cauza aparitiei si perpetuarii lacomiei si tiraniei. Sufitii nu se restrâng doar la siism, existând si unele ordine precum Naqshbandi si Qadiri

Mausoleul lui Husein din Kerbala, Irak  
Mausoleul lui Husein din Kerbala, Irak

care tin de cultul sunnit.

Astazi siitii constituie aproximativ 10% dintre musulmanii din întreaga lume. În afara de Iran si Irak, astazi mai exista comunitati mari de siiti în Liban, Turcia, Bahrein, Pakistan, Afganistan, Tadjikistan si în Emiratele Arabe Unite.

Popor mândru de cultura sa veche superioara, care a fost brutal zdrobita de ascensiunea Islamului, iranienii, care au jucat de altfel un rol major în înflorirea culturii si civilizatiei musulmane, gasesc în siismul modelat în buna parte de ei de-a lungul secolelor o forma proprie a Islamului, în care geniul lor national îsi gaseste expresia si identitatea proprie.

Bogdan

Per aspera ad astra