Inedia-a trai fara mancare

Corpul uman este mai uimitor decât ne putem imagina.

Sunt oameni care ajung sa-si controleze corpul în modalitati ce depasesc cu mult puterea noastra de întelegere. De exemplu, se pare ca la ora actuala în lume sunt câteva mii de oameni care nu manâca si nu beau nimic. Restrictiile calorice în studiile realizate pe animale au demonstrat beneficiile extraordinare avute la nivel de sanatate, inclusiv în cazul sperantei de viata.

Se pare ca postul si privarea de hrana sunt benefice pentru organism. Mark Mattson, profesor de Neurostiinta la Universitatea Johns Hopkins a sustinut un discurs la TED despre post. El demonstreaza ca efectele postirii sunt de necontestat si includ beneficii umitoare precum: generarea de celule stem, repararea ADN-ului, combatarea cancerului si a celulelor tumorale. De asemenea, postul este indicat pentru boli ca Parkinson si Alzheimer.

Inedia (termen din limba latina pentru „post„), „breatharianism„( de la englezescul „breath” care înseamna „respiratie„) sau „nutritia pranica” reprezinta credinta ca este posibil ca o persoana sa traiasca fara a consuma alimente.

Practicantii sustin ca alimentele si, în unele cazuri, apa, nu sunt necesare pentru supravietuire si ca oamenii pot fi sustinuti numai de „prana„, forta vitala de viata din hinduism.

Potrivit Ayurvedei, lumina soarelui este una dintre principalele surse de prana, iar unii practicieni cred ca este posibil ca o persoana sa supravietuiasca doar cu lumina soarelui.

Breatharianismul este considerat o pseudostiinta letala de catre oamenii de stiinta si de profesionistii din domeniul medical. Mai multi adepti ai acestor practici au murit din cauza foametei si deshidratarii. Desi este cunoscut faptul ca entitatile biologice necesita hrana pentru a supravietui, inedia continua sa câstige noi adepti în întreaga lume.

Inedia – pe larg

Chiar daca legile si mecanismele care stau la baza fenomenelor parapsihologice sunt în majoritatea lor nedescifrate, parapsihologia se dezvolta încet si sigur. Cu siguranta domeniul parapsihologic va începe sa joace rolul unui factor important în dezvoltarea viitoare a civilizatiei noastre.

Termenul de „parapsihologie” trebuie extins la conceptul de „paranormal„. În cadrul paranormalului, parapsihologia este un caz particular, o sectiune subsumata.

Paranormale sunt acele fenomene care, producându-se (deci existând ca lucruri naturale), nu pot fi explicate prin suma de cunostinte pe care stiinta le-a acumulat pâna la acest moment.

Efectele fenomenelor paranormale sunt atât de evidente si cu implicatii atât de mari în dezvoltarea performantelor umane, încât, daca s-ar descifra mecanismele lor, si daca s-ar dezvolta pe baza lor noi tehnologii, mersul înainte al istoriei ar avea o cu totul alta desfasurare.

Un aspect fundamental cu care se confrunta omenirea este foamea.

Legea lui Malthus spune ca în timp ce populatia globului creste în progresie geometrica, mijloacele de producere a hranei necesare subzistentei se dezvolta într-o progresie aritmetica. Decalajul produs între cele doua ritmuri de crestere – în progresie geometrica, respectiv aritmetica – duce la instalarea extensiva si intensiva a foametei.

Încercarile de a combate acest flagel continua a se face si în prezent printr-o abordare „clasica” a problemei, cum ar fi dezvoltarea unor tehnologii agrozootehnice, utilizarea unor achizitii recente ale biotehnologiilor, ingineriei genetice si înlocuitorilor artificiali sau de sinteza ai unor alimente. Ori, se dovedeste ca întreg acest ansamblu de masuri luate nu este capabil sa tina ritmul impus de dezvoltarea naturala a populatiei globului. Problema decalajului se accentueaza mai ales datorita faptului ca de tehnologiile moderne nu pot dispune decât statele cu un înalt nivel de dezvoltare tehnico-industriala.

Totusi, la problema foametei, ar putea exista o posibilitate oferita de catre fenomenele paranormalului. În ultima vreme aceasta idee a fost studiata, desi oamenii de stiinta nu o pot întelege,deci nu au cum sa creeze o tehnica pe baza ei.

Inedia ar putea fi solutia. Este un fenomen exotic, prea putin cunoscut chiar si în rândul acelora care se ocupa de paranormal.

Inedia se prezinta ca: trairea absolut normala a individului, dar în conditiile unei deprivari totale de hrana si uneori si de lichide (deprivarea de lichide se numeste asitie).

Inedia este caracterizata prin aceea ca subiectul este absolut normal din toate punctele de vedere ale comportamentului, desfasoara o activitate obisnuita fara a-si pierde vitalitatea. Dar aspectul cel mai interesant îl ofera constatarea ca unii subiecti pot chiar sa câstige în greutate în perioada în care experimenteaza inedia si ca, un lucru la fel de curios, nu contacteaza boli.

Cazul cu cea mai mare longevitate citat de literatura care se ocupa de paranormal este cel al Therezei Neumann care a trait desfasurând o activitate perfect normala, timp de 40 de ani. Taranca bavareza, Thereza Neumann, nu a mai mâncat de la vârsta de 24 de ani, decedând în anul 1962 când împlinise 64 de ani.

Sunt câteva particularitati care induc inedia.

Ele apar preponderent la persoanele cu afinitati mistice – în Occident fiind înregistrata în special la persoane care practica stari de adânca adoratie mistica. În Orient, ea se citeaza în rândul yoghinilor, dar si al budistilor din lamaseriile tibetane.

Inedia apare astfel ca o stare ce poate fi „indusa artificial”, pe calea unui antrenament de tip yoghinic, în care tehnicile respective actioneaza asupra asa-numitei Chakre Visuda, plasata în zona ariei de proiectie tiroidiene.

Este interesant de constatat faptul ca inedia se poate instala si brusc, nu numai pe calea unui antrenament îndelungat, fapt ce duce la concluzia ca modificarile pe care le sufera metabolismul organismului pot aparea si sub imperiul unei reconfigurari endocrine, probabil cu un pronuntat grad de interventie tiroidiana.

Modificarile, odata instalate, sunt atât de profunde, încât pot guverna organismul în aceasta stare un timp îndelungat, care ajunge, în unele cazuri citate de literatura si pâna la 40 de ani (cazul Theresei Neumann).

Inedia prezinta multiple sfere de interes, nu numai pentru cercetarea în parapsihologie. Se pot gasi rezolvari multiple de interes vital pentru dezvoltarea civilizatiei noastre, de la rezolvarea foametei, pâna la dificultatile navigatiei interastrale, în cadrul carora problema alimentatiei cosmonautilor este printre cele mai importante.

Ce spune evaluarea stiintifica?

Medicina clinica s-a axat mai mult pe investigarea patologiei malnutritiilor, a degenerescentelor si atrofiilor, iar dietetica s-a aplecat si asupra simptomatologiei oferite de foame, fara a intra în domeniul propriu-zis al inediei si asitiei.

Unele terapii utilizeaza postul ca procedura de tratare a unor maladii, însa perioadele de post absolut în aceste conditii nu depasesc 40 de zile. În mod normal, potrivit statisticilor medicale, un om nu poate supravietui daca este privat de hrana si apa 94 de zile. Totusi cei care practica inedia pot trai fara hrana ani de zile…

Stiinta nutritionala dovedeste pe majoritatea cazurilor ca postul îndelungat duce la înfometare, deshidratare si chiar moarte. În absenta consumului de alimente, organismul arde în mod normal propriile sale rezerve de glicogen, grasime corporala si muschi. În schimb, cei care practica ineida sustin ca trupurile lor nu consuma aceste rezerve în timp ce postesc.

Unii practicanti au fost supusi testelor medicale. Printre ei se numara de exemplu, misticul indian Prahlad Jani, care a supravietuit fara mâncare sau apa timp de 15 zile cât a fost testat, dar si un breatharianist israelian care pare sa supravietuiasca timp de opt zile într-un documentar televizat.

În unele experimente, indivizi care încearca sa posteasca în repaus au murit. Alte experimente nu au dovedit decât ca cei care spuneau ca se hranesc numai cu aer erau niste farsori. În alte cazuri, oamenii au încercat sa supravietuiasca numai cu lumina soarelui, renuntând la efort dupa ce au pierdut un procent mare din greutatea corporala.

Inedia si numerosii ei practicanti

Iata o mica lista de cazuri celebre cu oameni care practica inedia. Lor li se mai spune si „sun-eaters„, „aututrofi” sau „breatharianisti”.

Unele par a fi cazuri veritabile de inedie, altele doar niste farse. 

Rozicrucienii

Textul rosicrucian din 1670, „Comte de Gabalis„, îl descria pe Paracelsus (1493-1541), cum ca ar fi trait câtiva ani hranindu-se numai cu lumina soarelui. În aceasta carte, se mai spune ca Paracelsus ar fi vazut multi Întelepti care traisera fara hrana chiar si 20 de ani.

Ram Bahadur Bomjon

Ram Bahadur Bomjon (nascut la 9 aprilie 1990) este un tânar calugar budist nepalez care traieste ca un ascet într-o zona îndepartata din Nepal. Bomjon pare sa traiasca pentru lungi perioade de timp fara a ingera nici mâncare, nici apa. O astfel de perioada a fost înregistrata într-un documentar Discovery Channel din 2006 intitulat „The Boy With Divine Powers”. Acolo apare ca Bomjon nu s-a miscat, nu a mâncat si nici nu a baut nimic în decursul a 96 de ore de filmare.

La numai 15 ani, Ram Bahadur Banjan, era considerat deja a fi reîncarnarea lui Buddha. Din copilarie Banjan începuse practicarea meditatiei, scopul sau fiind atingerea Nirvanei.

Pe 17 mai 2005 el a intrat într-o meditatie profunda. A fost în acea stare timp de zece luni. A stat în pozitia lotusului, fara sa consume apa sau hrana. Locul de meditatie era undeva în jungla din Nepal. Ulterior, acest loc a devenit loc de pelerinaj. Sute de oameni mergeau sa-l vada pe „Dumnezeul viu” asa cum era numit Ram Bahadur Banjan.

Când Ram a fost muscat de un sarpe, pelerinii au încropit în jurul lui o draperie, care, dupa cinci zile, s-a dat la o parte, iar el a spus: „M-a muscat un sarpe, dar n-am nevoie de tratament. Am nevoie de sase ani de meditatie profunda.”

Dupa cele 10 luni de meditatie, într-o zi de 11 martie, Ram Bahadur Bomjon a disparut. Nu se poate preciza daca a fost rapit sau a plecat de buna voie. Pe locul unde medita mai ramasesera doar hainele. Peste o mie de oameni au participat la cautarea sa, dar nici pâna în ziua de azi nu i s-a dat de urma. Parerea autoritatilor este ca tânarul a plecat pur si simplu din acel loc, alungat probabil de valurile de curiosi care veneau sa-l vada.

Unii spun ca l-ar fi vazut pe tânar într-o padure, Gopeni, la câtiva kilometri de Ratanpuri, o regiune aflata tot în jungla Bara. El le-ar fi zis acelora ca merge sa mediteze într-un loc ascuns pentru o perioada de sase ani, dupa care se va întoarce.

Prahlad Jani („Mataji”)

Prahlad Jani, cunoscut si ca Mataji, (nascut pe 13 august 1929 în Charada, Gujarat) este un ascet (sadhu) indian. La vârsta de sapte ani si-a parasit casa parinteasca pentru a pleca în jungla. Se spune ca ar fi trait fara apa si mâncare înca din 1940.

Acest sadhu sustine ca inedia este o binecuvântare de la zei:

„Primesc elixirul vietii prin gaura din cerul gurii mele, ceea ce-mi permite sa traiesc fara hrana si apa”.

El sustine ca ar fi hranit de zeita Amba. Aceasta zeita este considerata a fi Zeita Mama a Tuturor, (fiind cunoscuta si sub denumirile de Durga, Gauri, Parvati si Vaishno Devi). Ea este venerata în Gujarat. Zeita este o aparatoare a razboinicilor, dar cea mai importanta functie a ei este de a aduce si de a mentine fertilitatea terenurilor agricole.

Ea reprezinta fortele elementare ale zeilor iar numele sau se traduce prin „inaccesibilitate”. Ea personifica energiile divine active ale zeului Shiva, care îi este si sot. Aceasta zeita este înfatisata calarind un leu sau ducând arme cu numeroasele ei mâini – element vizual care a ajuns sa reprezinte întreaga Indie în general.

Cazul ascetului Prahlad Jani a atras atentia oamenilor de stiinta. A fost internat într-un spital din Ahmedabad, pentru a fi studiat de catre cercetatori care spera ca astfel sa gaseasca o solutie care ar permite militarilor sa poate rezista perioade îndelungate fara provizii.

Cercetarile au fost efectuate de medici la Spitalul Sterling, din Ahmedabad, Gujarat în 2003 si 2010. Studiul a concluzionat ca Prahlad Jani a reusit sa supravietuiasca sub observatie timp de doua saptamâni, fara hrana si apa. El nu a avut nevoie sa urineze sau sa defecheze, nefiind necesara dializa.

„Arata semne de formare a urinei care este reabsorbita în peretele vezicii sale urinare. Comisia medicala nu are nicio explicatie stiintifica pentru acest fapt. Înca nu stiu cum supravietuieste. Fenomenul este înca un mister. Daca Jani nu îsi ia energia din alimente si apa, el trebuie sa o ia din alte surse de energie din jurul lui, lumina soarelui fiind una dintre ele. Ca medici, nu putem închide ochii la posibilitati, la existenta unei alte surse de energie în afara de calorii”, a spus doctorul neurolog Sudhir Shah unul din doctorii care l-au studiat.

Interviurile cu cercetatorii vorbesc despre o observatie stricta si se refera la faptul ca observatiile pe întreaga durata au fost asigurate de mai multe camere CCTV. Jani a fost supus la mai multe teste medicale, iar singurul sau contact cu orice forma de lichid a fost în timpul îmbaierii si al gargarei – saliva fiindu-i supusa analizelor. Echipa de cercetare nu a putut comenta ceva clar cu privire la inedia practicata mai bine de 70 de ani de acest om. Concluziile generale ar fi ca exercitiile de yoga ar fi facut ca organismul lui Jani sa sufere o transformare biologica. Testele demonstreaza ca, în acest moment, creierul sau arata ca al unui om de 25 de ani. În plus, doctorii spun ca, în ciuda înfometarii din cele doua saptamâni de monitorizare, organismul lui Jani este mai sanatos decât al unui om de 40 de ani.

Desigur ca acest caz a atras si critici, atât dupa testele din 2003, cât si dupa testele din 2010.

Sanal Edamaruku, presedintele Indian Rationalist Association, a criticat experimentul din 2010 pentru ca i-a permis lui Jani sa se mute intr-un unghi cu vizibilitate redusa al unei camere CCTV. El a mai acuzat ca ascetul a fost lasat sa-si întâlneasca adeptii si sa paraseasca salile de testare pentru a face plaja. Edamaruku a declarat ca activitatile obisnuite de îmbaiere si gargara nu au fost suficient monitorizate si l-au acuzat pe Jani ca a avut câtiva „protectori influenti” care au negat permisiunea lui Edamaruku de a inspecta proiectul pe timpul duratei sale.

Oricum, dupa toate aceste cercetari, Ministerul indian al Apararii s-a declarat interesat sa continue testele pentru a afla felul în care sunt eliminate din corp deseurile metabolice, locul de unde îsi ia Mataji energia pentru subzistenta si modul în care îsi sustine hidratarea.

Cum spuneam mai sus, Mataji a explicat ca primeste nutrienti dintr-o „substanta care curge dintr-o gaura aflata în cerul gurii„.

Aceasta substanta se numeste „Amrit” sau „Amrita” în numeroase texte yoghine. Amrit este un cuvânt sanscrit care înseamna „fara de moarte„. Mai frecvent, Amrit a fost tradus ca „nectarul divin” sau „nectarul zeilor„.

Multi yoghini avansati pretind ca au experimentat substanta Amrit, despre care se crede ca este secretata de glanda pineala si cea pituitara atunci când sunt activate de practicile yoga avansate.

Jasmuheen

Jasmuheen (nascuta ca Ellen Greve) a sustinut cu împatimire breatharianismul în anii ’90. Ea a declarat: „Pot sa traiesc luni întregi fara sa consum nimic altceva decât o ceasca de ceai. Corpul meu are o hrana diferita”.

Ziaristii, însa, i-au gasit casa plina cu mâncare. Jasmuheen a afirmat ca mâncarea era pentru sotul si fiica ei.

În 1999, ea s-a oferit voluntar sa fie monitorizata îndeaproape de programul de televiziune australian „60 Minutes” vreme de o saptamâna fara sa manânce pentru a-si demonstra abilitatea de a practica inedia.

Jasmuheen a declarat ca a fost dificila a treia zi de test, deoarece camera de hotel în care era închisa era situata lânga un drum aglomerat, care îi provoca stres, poluare si care îi împiedica absorbtia nutrientilor necesari din aer.”Am cerut aer proaspat: 70% din nutrientii mei provin din aer proaspat! Nici nu puteam respira!„, a spus ea.

A treia zi testul a fost mutat într-o zona montana, unde starea ei a continuat sa se deterioreze. Dupa ce Jasmuheen a stat timp de patru zile, Berris Wink, presedintele filialei Queensland a Asociatiei Medicale Australiene, a cerut sa se opreasca testul.

Potrivit lui Wink, pupilele lui Jasmuheen erau dilatate, vorbea foarte lent si a fost „destul de deshidratata, probabil peste 10%, ajungând la 11%”.

Spre sfîrsitul testului, Wink a spus: „Pulsul ei este cam dublu fata de ceea ce a fost atunci când a început. Riscurile, daca merge mai departe, sunt insuficienta renala„. Testul a fost oprit. Wink a mai declarat: „Din pacate, exista câtiva oameni care pot crede ceea ce spune ea si sunt sigur ca sunt doar câtiva, dar cred ca este destul de iresponsabil ca cineva sa încerce sa încurajeze pe altii sa faca ceva atât de periculos pentru sanatatea lor„. Jasmuheen a contestat rezultatele programului, spunând: „Uitati, 6.000 de oameni au facut acest lucru în întreaga lume fara nici o problema„.

În anul 2000 Jasmuheen a primit „Bent Spoon Award” („Premiul Lingura Îndoita„) oferit de Australian Skeptics (premiu care se ofera autorului celei mai absurde scieri de paranormal sau pseudostiinta). Totusi, aceasta a mai câstigat si un premiu Nobel pentru Literatura cu lucrarea „Living on Light„

În documentarul „No Way to Heaven” chimistul elvetian Michael Werner sustine ca a urmat cu succes instructiunile care apar în cartile lui Jasmuheen referitoare la oameni care traiesc vreme si de câtiva ani fara hrana. Documentarul descrie, de asemenea, doua încercari de verificare stiintifica a afirmatiilor sale. În 2017, cinci decese au fost direct legate de respiratie ca urmare a publicatiilor lui Jasmuheen. Dar ea a negat orice responsabilitate pentru decese.

Wiley Brooks

Wiley Brooks este fondatorul Institutului de Breatharianism din America. A fost pentru prima oara prezentat publicului în 1980, când a aparut în emisiunea „It’s Incredible!„. Brooks a încetat sa mai predea ca sa se „dedice 100% rezolvarii problemei referitoare la ce tip de mancare ar avea nevoie sa manânce pentru a-si pastra corpul fizic în viata si pentru a permite corpului sau de lumina sa se manifeste complet„.

Brooks sustine ca a gasit „patru lucruri descurajatoare majore” care l-au împiedicat sa traiasca fara hrana: „poluarea oamenilor„, „poluarea alimentelor„, „poluarea aerului” si „poluarea electrolitica„.

În 1983 Wiley Brooks a fost vazut mâncând hot dog si Twinkies. El a spus revistei „Colors” în 2003 ca îsi întrerupe periodic postul cu un cheeseburger si o cola, explicând ca, atunci când este înconjurat de cultura junk si junk food, consumarea acestora îi aduce un echilibru.

Wiley Brooks a sustinut mai târziu ca dieta cu CocaCola si brânzeturile McDonald’s au proprietati speciale „5D”. Ideea unor lumi 5D si 3D separate, dar interconectate este o parte importanta a ideologiei lui Wiley Brooks, iar Wiley Brooks îi încurajeaza pe adeptii sai sa manânce numai aceste alimente speciale 5D, precum si sa mediteze asupra unui set de cuvinte magice 5D.

Institutul Brooks percepe taxe variate potentialilor clienti care au dorit sa învete cum sa traiasca fara hrana. Sumele au variat de la 100.000 USD, cu un depozit initial de 10.000$, la un miliard de dolari, care urmeaza sa fie platit prin transfer bancar bancar cu un depozit preliminar de 100.000$, pentru o sesiune numita „atelier de imortalitate„. A fost oferit si un plan de plata. Aceste taxe au fost de obicei prezentate ca oferte de timp limitat exclusiv pentru miliardari.

Hira Ratan Manek

Hira Ratan Manek (nascut la 12 septembrie 1937) sustine ca, de la 18 iunie 1995, el a trait cu apa si ocazional a baut ceai, cafea si zara (lichid albicios si acrisor care ramâne dupa ce s-a ales untul – din smântâna).

Citând din yoghini, vechi egipteni, azteci, mayani si nativi americani, Manek afirma ca „Sungazing” este cheia sanatatii sale.

„Sungazing” este o tehnica ce consta în privirea Soarelui la rasarit si la apus, de preferat având si un contact descult cu solul, marind odata cu trecerea timpului perioada de expunere de la câteva secunde, initial, la zeci de minute, ulterior. Asta ar fi pe scurt.

Tehnica este mult mai complexa si trebuie urmati niste pasi stricti. Fenomenul era cunoscut si practicat în multe culturi ale antichitatii sau în civilizatiile mai recente, ne-europene.

În timp ce Hira Ratan Manek si sustinatorii sai declara ca expertii medicali i-au confirmat capacitatea de a supravietui doar privind la soare, el a fost surprins de camera pe când mânca o masa copioasa într-un restaurant din San Francisco, în documentarul „Eat the Sun„(„Manânca Soarele„) din 2011.

Ray Maor

Într-un show de investigatie israelian, „The Real Face„, gazduit de Amnon Levy, practician israelian de Inedia, Ray Maor a demonstrat ca poate supravietui fara hrana si apa timp de opt zile si opt nopti.

Potrivit documentarului, el a fost cazat într-o vila mica si a fost plasat sub supraveghere video constanta, cu supravegherea medicala care include teste de sânge zilnice.

Documentarul a sustinut ca Maor a fost într-o stare buna de spirit pe tot parcursul experimentului. A pierdut 7,7kg dupa opt zile, dar testele de sânge nu au aratat nici o schimbare înainte, în timpul sau dupa experiment, iar cardiologul Ilan Kitsis de la Centrul Medical din Tel Aviv Sourasky a fost uimit de fenomen.

Cuplul Camila Castello si Akahi Ricardo

Un cuplu din America sustine ca a renuntat la mâncare aproape complet pentru ca e mai sanatos asa.

Camila Castello si Akahi Ricardo se hranesc numai de trei ori pe saptamâna doar cu un fruct sau cu o leguma. Se declara adepti ai breatharianismului.

Cei doi sustin ca n-au mai resimtit senzatia de foame din 2008. Femeia spune ca, în timpul primei sarcini, a mâncat doar de cinci ori, în noua luni.

Cuplul declara ca poate supravietui numai cu energia existenta în univers si în ei însisi.

Ei au mai spus ca timp de trei ani nu au mai mâncat deloc. Acum, ei manânca doar la evenimente sociale sau daca vor sa guste un fruct.

„În prima sarcina, foamea era o senzatie straina pentru mine, am trait cu ajutorul luminii si nu am mâncat nimic. Testele de sânge mi-au iesit perfect, iar copilul meu s-a nascut sanatos„, spune Camila.

Camila Castello si Akahi Ricardo au un fiu de cinci ani si o fiica de doi ani, dar nu le-au impus copiilor stilul lor de viata.

„Copiii nostri stiu despre breatharianism si despre energia care exista în univers. Nu vom încerca niciodata sa-i schimbam, asa ca o sa-i lasam sa manânce tot ce vor – legume, pizza, înghetata. Ne dorim ca ei sa experimenteze diferitele tipuri de gusturi si sa manânce cât sunt în crestere. Nu ar fi corect sa le impunem stilul pe care l-am ales noi”, a declarat Camila.

Camila Castello si Akahi Ricardo s-au cunoscut în 2005, iar în 2008 au descoperit breatharianismul. Mai intai au devenit vegetarieni, dupa care vegetarieni-raw, pâna când au ales breatharianismul.

Ei au spus ca un alt avantaj al acestui stil de viata este ca dau mai putini bani pe mâncare si astfel au mai multi bani pentru a calatori.

Medicii ne atentioneaza ca astfel de practici sunt extrem de periculoase. Nutritionistii recomanda o dieta sanatoasa, echilibrata, ca parte importanta pentru sanatatea noastra. Fructele, legumele, cerealele, proteinele, grasimile nesaturate si lichidele nu trebuie sa lipseasca din meniul zilnic.

Kirby de Lanerolle

Kirby de Lanerolle sustine ca ceea ce face nu este o escrocherie. A fost multiplu campion national la tir, boxer profesionist, consilier la Ministerul Serviciilor Sociale din Sri Lanka, director al Secretariatului National pentru Voluntariat si antreprenor de succes.

El a declarat ca si-a schimbat viata dupa ce, la 16 ani, devenise dependent de droguri. Spune ca a depasit acea perioada prin „vointa, meditatie si obiceiuri alimentare neobisnuite„.

Pentru el, inedia a venit ca o revelatie cand e descoperit manuscrise apartinând unor oameni care tineau luni întregi post negru. A început prin a renunta la apa timp de o saptamâna, apoi a ajuns sa consume hrana o data la câteva luni, finalizând un maraton de 31 de kilometri doar cu energia provenita din „fotoni, vibratii si vânt„.

În ultimele zece luni, barbatul sustine ca a consumat hrana de doar sapte ori, în mese limitate la 500 de calorii, si ca de fiecare data s-a simtit obosit si bolnav.

Michael Werner

Chimistul Michael Werner, director al unui institut de cercetare farmaceutica din Elvetia, declara ca nu a mai mâncat hrana solida din ianuare 2001. S-a supus unei investigatii de 10 zile în octombrie 2004 si nu a avut niciun fel de modificari la nivel psihologic.

Werner are 60 de ani, alearga în fiecare dimineata peste trei kilometri, apoi ia micul dejun cu sotia sa, Angelica. Ea manânca destul de consistent, el bea doar o ceasca de cafea. La serviciu, are un program încarcat, însa îsi face timp si pentru o partida de tenis, sportul lui preferat.

Chiar daca are activitati atât de solicitante, Michael Werner nu s-a mai hranit de la Revelionul din 2001. Atunci a mâncat o portie de salata de cartofi si o bucata mare de tort, dupa care i s-a facut rau.

A fost doar o indigestie, dar Michael, doctor în chimie, s-a hotarât sa renunte la mâncare. A citit, s-a informat, dar ideea i-a dat-o o prietena de familie care experimenta inedia.

I-au trebuit doar trei saptamâni sa se adapteze la acest „regim”.

„E prana din textele sfinte, ki-ul cosmic, energia ideala!„, spune Werner.

Dieta lui zilnica este formata din patru cesti de cafea si doua sucuri de fructe naturale, plus, ocazional, un pahar de vin.

„Sunt o persoans absolut normals, fericita si în deplinatatea sanatatii. Înainte eram dependent de pizza, eram supraponderal si ma simteam epuizat dupa o zi de munca. Multi colegi doctori mi-au spus ca e o nebunie ceea ce încerc sa fac. La un moment dat, chiar mi-au recomandat sa merg la psiholog„, declara Werner.

„Cei mai multi dintre cei care renunta la a practica inedia o fac pentru ca nu reusesc sa-si scoata foamea din minte„, mai spune Werner.

Ca specialist în reactii chimice, a observat ca organismul capata o rezistenta uluitoare si o putere de regenerare mult mai mare decât înainte, fapte dovedite de el prin analize si radiografii. Sistemul imunitar se fortifica extrem de mult.

De asemenea, el doarme doar cinci ore pe noapte, care îi ajung ca sa se odihneasca. A mai spus ca, de când cu inedia, memoria lui a devenit un adevarat „stick” cu o capacitate de stocare uriasa. Când reporterii l-au întrebat daca dieta sa nu e cumva o forma de anorexie, dr. Werner a raspuns prompt: „Eu nu manânc, pentru ca îmi iubesc corpul, nu pentru ca-l urasc! Si asta schimba toate reactiile din organism, fiind un catalizator„.

Dr. Werner participa la mesele copioase date de prietenii de familie, însa nu simte nevoia sa consume ceva. Mintea lui nu mai are nici o relatie cu hrana solida. Corespondeaza cu vreo 30 de oameni care se supun voluntar aceluiasi regim.

„Oamenii mor de foame, pentru ca sunt convinsi ca asta se întâmpla daca nu manânca. A trai cu energie solara este un concept pe care creierul, în primul rând, trebuie sa si-l însuseasca. Sunt convins ca metoda folosita de noi ar salva omenirea de la foamete, dar nu cred ca omenirea este gata sa treaca la acest mod de viata, care este foarte spiritual. Eu, personal, n-as îndrazni sa sfatuiesc pe nimeni sa faca ceea ce fac eu”, a mai spus chimistul.

Chiar si el, care si-a „calit” creierul, mai pofteste uneori la pizza si ciocolata. Si chiar vrea sa-si satisfaca pofta, dar îmbucatura i se opreste în gât. „Mentalitatea omului guverneaza. E cel mai aprig razboi s-o învingi!„.

Zinaida Baranova

Zinaida Baranova, din Krasnodar, este o rusoaica ce practica inedia. Ea a suferit un soc emotional când i-a murit fiul, iar acest soc i-a dereglat total sanatatea. Starea ei se înrautatea, iar medicii nu o puteau ajuta.

Asa ca în ’90 Zinaida a început sa practice tot felul de terapii. A început cu bai la copca, mers prin zapada, post, rugaciune, drumuri lungi pe jos, dieta vegetala. În felul acesta a început sa se refaca.

Apoi s-a apucat sa practice inedia. Nu s-a adaptat usor, dar a avut multa vointa, a crezut în aceasta tehnica. A slabit foarte mult, a suferit de extenuare, avea crampe, gura uscata si diverse stari de rau. Starea de bine a început sa se instaleze dupa o luna. A început sa mai câstige si kilograme în plus, iar greutatea s-a stabilizat la 73 kg.

Zinaida s-a supus testelor medicale. Cercetatorii de la Institutul Bauman au constatat ca vârsta biologica a femeii pare a fi de 20 de ani, desi e trecuta de 65. Asta pentru ca nu consumase hrana solida timp de 4 ani.

„Organele ei parca s-au regenerat„, a constatat profesorul Spiridonov.

Înainte de a renunta la mâncare, avea chiar si o boala cronica, la stomac, plus diverse simptome specifice vârstei. Acum nu mai are nimic.

Iata ce declara ea si cu privire la copii:

„Un copil trebuie alaptat pâna la vârsta de 7 ani, dupa care este perfect capabil sa devina autotrof. Mama, chiar daca nu consuma hrana solida, are suficient lapte pentru a hrani copilul pâna la 7 ani”.

Zinaida a sustinut ca exista femei din grupul lor de autotrofi care au facut acest experiment.

Therese Neumann

Aceasta era o simpla femeie de la tara, din localitatea bavareza Konnersreuth, care, începând cu anul 1922 si pâna în anul 1962, anul în care a decedat, nu a mâncat, iar începând cu 1926 si pâna la aceeasi data a sfârsitului sau nici nu a baut.

În urma unui accident suferit în Africa, unde lucra ca misionar, tânara de atunci ramâne fara vedere si invalida. Tintuita la pat, viata ei spirituala a înflorit. Familia i-a fost alaturi citindu-i carti bisericesti. Povestea Sfintei Tereza de Lisieux, „Mica Floare a lui Iisus„, a fost una dintre preferatele ei.

La 17 mai 1925, când Tereza de Lisieux a fost canonizata si a devenit recunoscuta oficial ca Sfânta a Bisericii Catolice, Therese Neumann a auzit vocea sfintei: „Therese, vrei sa devii sanatoasa?„, iar Therese i-a raspuns, „Orice este bine cu mine: sa fiu sanatoasa, sa ramân bolnava, sa mor, care este voia lui Dumnezeu„.

În acel moment Therese a simtit cum doua mâini puternice o ridica din pat, iar ranile adânci de pe corpul ei au disparut vazând cu ochii fiind acoperite de un nou strat de piele.

Tereza de Lisieux i-a mai spus ca treptat se va vindeca, dar ca va mai avea de îndurat. Dupa aceasta întâlnire cu Sfânta Tereza de Lisieux, Therese a putut merge din nou, iar la o alta aparitie a Sfinei si-a recapatat vederea.

Apoi, tânara se îmbolnavea, medicii nu o puteau ajuta, însa ea se vindeca ulterior ca prin minune. A început sa aiba viziuni cu Iisus Hristos în diferite ipostaze ale suferintei Lui si ulterior sa-i apara si ei pe corp stigmate. I-au aparut stigmate la mâini, la picioare, deasupra inimii, lacrimi de sânge dar si rani la coaste.

La 30 septembrie 1927, St Tereza de Lisieux i s-a aratat din nou Theresei într-o viziune si i-a spus ca de acum înainte ea va trai în întregime de pe Euharistie (împartasanie), si ca nu mai are nevoie de hrana pamânteasca.

Devenita celebra si datorita stigmatelor sale, femeia nu a mai pus hrana solida în gura din anul 1922, iar din anul 1927 nu a mai baut nici lichide. Ea a constituit subiectul a numeroase verificari medicale, care au confirmat de fiecare data autenticitatea fenomenului.

Stigmatele produse au fost fotografiate pentru deplina edificare a posteritatii. In timpul perioadei de 15 zile cand a fost examinata de doctorul Seidl, Theresei i s-au prelevat probe de sange pentru examenul hematologic. Acest examen nu a relevat abateri de la constantele sanguine normale.

Supusa unor investigatii multiple, dintre care o perioada de 15 zile supravegheata medical ziua si noaptea de catre dr. Seidl, chirurgul sef al spitalului din Waldsassen, în cursul anului 1927 (13 iulie, orele 13,30 – 28 iulie, orele 13), ea nu a mâncat si nu a baut nimic. Este interesant de remarcat ca greutatea sa de 55kg, constatata în prima zi a examinarii, a scazut pâna la 52,5kg, pentru ca la finele celor 15 zile sa revina din nou la 55kg.

Un incident petrecut cu aceeasi ocazie a scos în evidenta producerea unui alt fenomen, cunoscut parapsihologilor ca „fenomen de aport„.

Dupa ce a primit împartasania cu ostia umectata în greutate totala de 22 miligrame de pâine si 3 grame de apa, la un interval de 60 de ore a suferit de vomismente, ocazie cu care a eliminat ostia. Spre surprinderea medicilor, desi ostia statuse în stomacul femeii trei zile si doua nopti, ea era intacta, fara a se fi putut decela urmele vreunei actiuni gastrice asupra acesteia. Dar ceea ce i-a lasat masca pe examinatori a fost faptul ca, fara ca cineva sa atinga ostia, aceasta a disparut din fata lor, pentru a aparea în gura Therezei.

Giri Bala

Giri Bala, considerata la vremea ei o sfânta în viata, s-a nascut în Nawabganj, India.

Iata cum a ajuns aceasta sa practice inedia:

„Cât am fost copila, nu am prezentat nimic remarcabil, decât poate faptul ca eram o pofticioasa si mâncam destul de mult. Parintii m-au logodit de foarte tânara. «Fata mea, m-a avetizat mama, trebuie sa-ti controlezi lacomia când vei trai printre straini, în familia sotului tau. Ce vor zice acestia când vor vedea ca tu manânci tot timpul?» Temerile mamei s-au adeverit: la vârsta de 12 ani am intrat în familia sotului meu. Atunci a început calvarul, soacra mea îsi batea joc tot timpul de lacomia mea.

Era foate greu sa îndur ironiile si jignirile sale. Într-o buna zi, i-am strigat în fata ca nu ma voi mai atinge de mâncare pentru tot restul vietii. M-am retras în camera mea si m-am rugat foarte puternic. Îmi aduc aminte ca am intrat în extaz în momentul în care am vazut o fiinta de lumina care mi-a spus ca Dumnezeu a raspuns rugaciunilor mele si ca, din acea clipa, voi trai doar cu lumina astrala, toti atomii corpului meu fiind ancorati în curentul infinit. Apoi, mesagerul divin mi-a aratat o tehnica yoga care elibereaza trupul de nevoia de a absorbi alimente.

Tehnica consta dintr-o anumita mantra, coroborata cu exercitii de respiratie mult mai complicate decât clasicele Pranayama. Totul este Krya Yoga, fara medicamente sau magie! Fiinta divina mi-a interzis sa divulg secretul oamenilor, deoarece asta contravenea cumva planurilor lui Dumnezeu. Multi agricultori m-ar omorî daca as învata oamenii sa traiasca fara mâncare…”.

În anul 1950, Giri Bala a fost vizitata de celebrul yoghin hindus Paramahamsa Yogananda, care a cunoscut-o di pe Thereze Neumann. Giri avea atunci vârsta de 68 de ani. Nu mai mâncase si nu mai bause nimic de 56 de ani. Fusese monitorizata de zeci de medici din lumea întreaga. Copii nu avea, iar sotul îi murise de mult. De obicei, nu dormea aproape deloc. Noaptea medita, iar ziua trecea cu treburile gospodaresti. Nu fusese niciodata bolnava si nu stia ce este durerea.

Yogananda a întrebat-o la un moment dat pe sfânta de ce a ales aceasta cale? B?trâna Giri i-a raspuns ca prin aceasta reîncarnare trebuia sa dovedeasca omenirii ca omul este spirit. Pentru a progresa pe calea care duce la Dumnezeu, omul trebuie sa învete sa traiasca cu Lumina Divina, nu doar cu mâncare.

În încheiere

Lista persoanelor documentate de literatura care au traversat inedia este lunga. Aici am pomenit doar cateva.

De asemenea, postul este mentionat în cele mai vechi scrieri sacre descoperite. Este cunoscut faptul ca „monarhii din Egipt întrebuintau pâine uscata, care se pregateste pentru un an întreg” (Sfântul Isaac Sirul, Cuv. 55). Stim de pustnici si sfinti care se hraneau numai cu bucatele de anafura, cu radacini de plante, cu seminte etc. Sfintii au avut, prin postire, revelatia descoperirii altei existente detasata de cea materiala, conturându-se cu aceasta ocazie si o viziune mai clara asupra Divinitatii.

Sfânta Ecaterina din Siena (nascuta la 1347), de la vârsta de 16 ani, a ales viata monahala. De la 26 de ani viata ei s-a desfasurat sub forma unui sir nesfârsit de minuni. Fara nici un fel de hrana, ea a trait foarte intens, predicând, scriind si calatorind. A murit la vârsta de 33 de ani fara a consuma nici un fel de mâncare timp de 7 ani.

Sfânta Lidwina nu s-a hranit cu nimic timp de 28 de ani, pâna în 1433, când a decedat.

Inedia din cazurile autentice prezente în lista de mai sus demonstreaza ca prin evolutie spirituala se poate ajunge la întretinerea vietii fara a se metaboliza hrana pentru obtinerea energiei vitale.

Într-un viitor, este posibil ca energia vitala sa poata fi absorbita direct din natura. Corpul se va alimenta prin centrii sai energetici cu energia care apoi este transportata prin canalele energetice, pâna la nivel celular. Consumul direct de cât mai multa energie vitala ridica vibratia corpului, facându-l sa intre în rezonanta cu oceanul de Energie Universala. Dar inedia, trecerea de la hrana materiala si energetica numai la cea energetica, nu se poate face brusc si de oricine.

Surse
Eugen Celan, Provocarile paranormalului, Editura Teora, 1999

Bogdan

Per aspera ad astra