Quo vadis, Homine?

Omul-obiect al tuturor mirarilor si al tuturor intrebarilor.

Subiet al tuturor actelor marete si al tuturor actelor reprobabile. 

Obiect al tuturor preocuparilor din clipa primului gand zamislit de-o minte.

Omule, cine esti si unde vrei sa ajungi? L-ai avut pe Dumnezeu si L-ai tradat. Te-ai scufundat in placeri si te-ai pierdut. Te-ai istovit in durere si n-ai invatat nimic. Ai infrumusetat Pamantul si l-ai parjolit. Ai pansat rani si ai ranit. Ai hranit si ai infometat. Ai creat si ai ucis. Cand ai fost om si cand contrariul tau?

Ta-ai inaltat mai sus decat pasarile si continui sa te tarasti ca sarpele. Fortezi portile infinitului si te impiedici in propiile lanturi. 

Ai strigat dreptul la libertate si ai suprimat-o pe a altora. Iti revendici propia justitie in timp ce-i nedreptatesti pe altii.

Te declari altruist in timp ce te imbuibi.

Lansezi indemnuri la pace inarmandu-te, dupa dictonul: ”Si vis pace para bellum”.

Unde vrei sa ajungi, omule?

Cred ca a sosit timpul sa ne ocupam de noi insine, sa patrundem in universul nostru interior, pentru a ne gasi sensul, pe noi insine, pentru a descoperi adevarata noastra identitate, adevarul despre noi si despre interdependenta dintre noi si semeni, dinstre noi si Sursa. Numai acolo vom gasi lespezile si caramizile zidirii unei noi constiinte.

Omul modern a pierdut legatura cu Sinele, in care este cristalizata esenta Sursei. El nu se cunoaste in realitatea sa profunda. Il cunoaste doar pe cel supus trebuintelor, instinctelor. De aceea, el nu se poate vedea din perspectiva eternitatii, ci doar a efemeritatii, care il anxieteaza. Dar, daca a invatat ceva din raul in care s-a implicat, el se poate ridica deasupra conditiei terne, ca de atatea ori in istoria sa, gasindu-si drumul salvator.

Pretutindeni in lume este evidenta moda demolarii vechilor mituri si a confectionarii unor idoli care au durata efemeridelor. Este dreptul fiecarei generatii sa-si aiba propii zei, sa-si construiasca universul in care vrea sa traiasca, umpland peretii cu chipurile care-i plac. 

Toti oamenii sunt construiti dupa o schema generala, dar statutul lor anatomic, fiziologic si psihologic are o expresie specifica, unica si irepetabila. Este secretul naturii cum, numai din cateva elemente exterioare, poate multiplica la infinit aceeasi fiinta fara sa o repete. 

Ca si celelalte organe, creierul nostru are o structura si o functionalitate specifice fiecarui individ, programate genetic.

Ca vitalitate, forta fizica si intelectuala, dotare, inclinatii, suntem expresia informatiei inscrise in genom. Este zestrea cu care venim pe lume, exprimata concret prin numarul de neuroni, prin capacitatea si mobilitatea creierului de a stabili noi conexiuni intre acesti neuroni, sub presiunea informatiei la care accedem prin scoala, educatie, cultura, viata.

Avand structura si fiziologie diferite, fiecare dintre noi isi insuseste din realitatea care este comuna pentru toti o realitate propie specifica si la care se va adapta, de asemenea, diferit de ceilalti semeni. In conditiile aceleiasi realitati, unii vor fi fericiti, iar altii-nefericiti, chiar daca mijloacele de subzistenta ar fi egale. 

Retineti!!!!

Aspiratiile, capacitatea de adaptare, de receptare si de prelucrare a semnalelor venite dinspre lume, forta de infruntare a vietii-sunt diferite si, ca urmare, si reactia in fata existentei va fi diferita. 

https://www.libris.ro/somnul-ratiunii-dumitru-constantin-dulcan

Bogdan

Per aspera ad astra