Emotiile umane. Cum se formeaza si cum pot fi controlate?

Ce vedeti în imaginea de mai sus? Nu întelegeti mare lucru, nu? Desi creierul tau proceseaza petele de culoare si liniile din imagine, desi încearca sa identifice ceva în trecutul tau care sa dea sens amestecului de alb si negru de pe ecran, nu identifica nimic cu sens. Daca dati clic AICI, o sa vedeti imaginea originala din care  a fost creata cea de deasupra. Când o sa reveniti la imaginea initiala, creierul o sa stie cum sa o înteleaga.

În videoclip de mai jos o veti auzi pe Lisa Feldman Barrett, psiholog, prezentând principalele sale idei privind modul în care omul îsi construieste emotiile. În ultima parte va vorbi despre cum emotiile pot fi controlate si folosite pentru atinge diverse obiective personale.

„Mai multe bombe au explodat în timpul Maratonului din Boston în 2013. Atentatorul supravietuitor, Dzhokhar Tsarnaev din Cecenia, a fost judecat si condamnat la moarte. 

Când un juriu trebuie sa decida între închisoare pe viata si pedeapsa cu moartea, se ia în calcul în general daca acuzatul are remuscari pentru actiunile sale. Tsarnaev a rostit cuvinte de scuze, dar când juratii i-au privit chipul, tot ce au vazut a fost o privire rece ca de piatra. 

Ca om de stiinta, trebuie sa va spun ca juratii nu pot detecta remuscarile sau alte emotii la nimeni, niciodata. Nimeni nu poate, pentru ca emotiile nu sunt ceea ce credem noi. Ele nu sunt universal exprimate si recunoscute. Nu sunt niste reactii necontrolabile si automate ale creierului. Pentru foarte mult timp, am înteles gresit natura emotiilor, iar întelegerea acestora are consecinte importante pentru noi toti. 

Studiez emotiile de 25 de ani, iar în laboratorul meu am analizat fetele umane, masurând semnalele electrice care fac muschii faciali sa se contracte, producând expresiile faciale. Am cercetat corpul omenesc prin prisma emotiilor. Am parcurs sute de studii de fiziologie cu mii de subiecti. Am scanat sute de creiere si am examinat toate studiile cerebrale imagistice despre emotie publicate în ultimii 20 de ani. Rezultatele tuturor acestor cercetari sunt compatibile. 

Poate vi se pare ca emotiile voastre sunt programate, ca se declanseaza si „vi se întâmpla”, dar nu e asa. Poate credeti ca creierul vostru este programat cu circuite emotionale cu care va nasteti, dar nu e asa. De fapt, nimeni dintre noi nu are circuite emotionale în creier. Mai mult, niciun creier de pe planeta nu contine circuite emotionale. 

Ce sunt emotiile?

Dar ce sunt, de fapt, emotiile?
Emotiile sunt niste presupuneri. Sunt presupuneri pe care creierul le construieste pe loc, atunci când miliarde de neuroni lucreaza împreuna; aveti mai mult control asupra acestor presupuneri decât va imaginati. 

Ideea e ca emotiile nu sunt construite în creierul vostru de la nastere. Sunt doar construite. 

Ca sa întelegeti despre ce vorbesc, priviti. 


Chiar acum, creierul vostru lucreaza din greu. Neuronii se activeaza într-una, încercând sa înteleaga aceasta imagine, astfel încât sa vedeti mai mult decât niste pete albe si negre.

Creierul cerne o viata întreaga de experiente, facând mii de presupuneri în acelasi timp, cântarind probabilitatile si încercând sa raspunda la întrebarea: „Cu ce seamana mai mult acest lucru?”

Nu: „Ce este aceasta?”, ci „Cu ce seamana aceasta cel mai mult, din experienta mea anterioara?” Iar toate aceste lucruri se petrec într-o clipa. Daca creierul vostru se chinuie sa gaseasca ceva potrivit, dar vedeti în continuare pete albe si negre, sunteti într-o stare numita „orbire experientiala”, iar eu va voi vindeca de aceasta orbire. 

Dati clic 
AICI pentru a vedea imaginea originala. 

Acum, multi dintre voi vad un sarpe, dar de ce se întâmpla asta?

Deoarece, pe masura ce creierul vostru cerne experientele anterioare, acolo apar cunostinte noi, provenite din fotografie. Partea cu adevarat interesanta e ca lucrurile pe care le-ati învatat cu câteva momente în urma schimba felul în care vedeti acum aceste pete.

Asadar, creierul vostru construieste imaginea unui sarpe acolo unde el nu exista, iar acest tip de halucinatie este ceea ce specialistii în neurostiinte numesc predictie

Practic, 
predictiile reprezinta modul în care functioneaza creierul. Predictiile stau la baza fiecarei experiente pe care o aveti si a fiecarei actiuni pe care o efectuati. De fapt, ele sunt cele care va permit sa întelegeti cuvintele pe care le spun.

Predictiile sunt fundamentale. Ele ne ajuta sa întelegem lumea într-un mod rapid si eficient.

Asadar, creierul nu reactioneaza la lumea înconjuratoare. Folosind experientele anterioare, creierul prezice si construieste experienta voastra privind lumea

Modul în care vedem emotiile altora se bazeaza pe predictii

De aceea pare ca ne uitam la fata cuiva si citim emotiile din expresiile sale faciale, asa cum am citi cuvintele de pe o pagina. Însa, în realitate, creierul realizeaza predictii.

Foloseste experientele anterioare pe baza unor situatii similare pentru a încerca sa înteleaga. De data aceasta nu analizati pete de culoare, ci întelegeti miscari faciale, precum încretirea buzelor sau ridicarea unei sprâncene. Iar acea privire rece, ca de piatra? Ar putea fi a cuiva care e un ucigas fara remuscari, dar ar putea însemna si ca cineva îsi accepta cu stoicism înfrângerea, exact reactia prescrisa de cultura cecena pentru situatia lui Dzhokhar Tsarnaev. 

Lectia este ca 
emotiile pe care pare ca le detectati la alte persoane provin, de fapt, partial de la ce se întâmpla în capul vostru. Iar acest lucru e adevarat în sala de judecata, dar si în sala de clasa, în dormitor sau în sala de consiliu. 

Iata însa motivul meu de îngrijorare: companii tehnologice ca Google ori Facebook cheltuiesc milioane de dolari pe cercetare pentru a crea sisteme de detectare a emotiilor, dar 
ele pun întrebarea gresita, deoarece încearca sa detecteze emotiile dupa fata si corpul oamenilor.

Dar emotiile nu se vad pe fata si pe corp. Miscarile fizice nu au nicio semnificatie emotionala intrinseca. Noi trebuie sa le dam o semnificatie. O persoana sau altcineva trebuie sa le conecteze cu contextul, iar acest lucru le face semnificative.

De aceea stim ca un zâmbet poate fi semn de fericire, plânsul poate însemna tristete, iar o fata stoica si imobila poate însemna ca planuiesti furios uciderea inamicului.

Modul în care experimentati propriile emotii implica exact acelasi proces. Practic, creierul face predictii, presupuneri pe care le construieste pe moment, în timp ce miliarde de neuroni lucreaza împreuna. 

Creierul este programat sa creeze anumite sentimente, trairi simple care vin din fiziologia corpului.

Asadar, la nastere, puteti simti lucruri precum calmul si agitatia, entuziasmul, confortul sau disconfortul. Însa aceste sentimente simple nu sunt emotii. Ele va însotesc în fiecare clipa de viata si sunt simple rezumate ale celor ce se petrec în afara corpului, ca un fel de barometru. Însa ofera foarte putine detalii si aveti nevoie de aceste detalii pentru a sti ce sa faceti apoi.

Ce faceti cu privire la aceste sentimente? Si cum va ofera creierul aceste detalii? Ei bine, asta sunt predictiilePredictiile leaga senzatiile din corp care va ofera aceste sentimente simple de cele ce se petrec în jurul vostru, în lume astfel încât sa stiti ce sa faceti. Si, uneori, aceste constructii sunt emotii. 

Spre exemplu, daca ati intra într-o brutarie, creierul vostru ar putea prezice ca veti întâlni aroma delicioasa a fursecurilor proaspete cu ciocolata. Creierul meu cu siguranta ar prezice aroma delicioasa a fursecurilor proaspete cu ciocolata.

Creierele noastre ne pot face stomacurile sa bolboroseasca putin în pregatirea pentru acele bunatati. Daca avem dreptate, daca într-adevar tocmai au iesit din cuptor niste fursecuri, creierele noastre vor fi creat foamea, iar noi vom fi pregatiti sa rontaim fursecurile si sa le digeram într-un mod foarte eficient, ceea ce înseamna ca putem mânca multe, un lucru foarte bun, de altfel. 

Dar iata care e problema. Acel stomac bolborosind, daca apare într-o alta situatie, poate avea o cu totul alta însemnatate. Asadar, daca creierul vostru ar prezice un stomac bolborosind, de exemplu, într-un salon de spital, când asteptati rezultatele la analize, el ar construi teama, îngrijorarea sau anxietatea si v-ar putea face sa va frângeti mâinile, sa respirati adânc sau chiar sa plângeti. Asa-i? Aceeasi senzatie fizica, acelasi stomac bolborosind, alta experienta. 

Controlul emotiilor

Lectia aici este ca emotiile care par „sa vi se întâmple” sunt, de fapt, create de voi. Nu sunteti la mila unor circuite emotionale mitice îngropate adânc într-o parte antica a creierului. 

Aveti mai mult control asupra emotiilor decât credeti. Nu înseamna ca puteti sa pocniti din degete si sa va schimbati sentimentele asa cum v-ati schimba hainele, dar creierul vostru este programat asa încât, daca schimbati ingredientele folosite pentru a crea emotiile, va puteti schimba întreaga viata emotionala.

Asadar, daca schimbati aceste ingrediente azi, practic, va învatati creierul cum sa prezica lucrurile altfel mâine si asta numesc eu a fi arhitectii propriilor experiente. 

Iata un exemplu. Cu totii am avut emotii înaintea unui test, nu-i asa? Însa unii oameni sufera de o anxietate debilitanta înaintea testelor. Sufera de anxietate de test.

Pe baza experientelor avute anterior cu testele, creierele lor prezic batai de inima puternice si palme transpirate, în asa masura încât nu sunt în stare sa dea testele. Nu obtin rezultate bune, iar uneori pot sa pice cursuri, iar altadata nu sunt în stare sa promoveze anul scolar. Dar iata ce e: bataile puternice ale inimii nu înseamna neaparat anxietate. Ele pot însemna ca organismul vostru se pregateste sa lupte sau sa ia un examen… sau sa tina un discurs în fata a sute de oameni, pe o scena, în timp ce sunteti filmati. 

Iar cercetarile arata ca, atunci când studentii învata sa fie 
hotarâti, în loc sa devina anxiosi, obtin rezultate mai bune la teste. 

Aceasta hotarâre le învata creierele sa prezica altfel în viitor, astfel încât sa-si poata organiza fluturii din stomac. Iar daca fac acest lucru destul de des, vor putea sa treaca mai usor nu doar un test, ci toate cursurile si ar putea chiar sa termine facultatea, lucru care are un impact imens asupra veniturilor potentiale viitoare. Asta e ceea ce eu numesc inteligenta emotionala în actiune. 

Va puteti cultiva singuri aceast
a inteligenta emotionala si o puteti utiliza în viata de zi cu zi.

Imaginati-va, de pilda, ca va treziti dimineata si, pe masura ce deveniti tot mai constienti, simtiti o groaza oribila, o adevarata nefericire si, imediat, mintea v-o ia la goana.

Începeti sa va gânditi la toata corvoada de facut la serviciu, ca aveti un munte de e-mailuri de care nu veti scapa niciodata, ca trebuie sa dati o multime de telefoane, ca aveti o sedinta la capatul orasului, ca va trebui sa va luptati cu traficul, însemnând ca veti întârzia sa luati copiii de la scoala, câinele e bolnav, trebuie sa pregatiti cina. Doamne! Ce s-a întâmplat cu viata voastra? 

Aceste gânduri coplesitoare sunt predictiile. Creierul vostru cauta o explicatie pentru acele senzatii din corp pe care le resimtiti ca nefericire, la fel cum a facut cu imaginea plina de pete.

Astfel, încearca sa explice ce a provocat acele senzatii, ca sa stie ce sa faca în privinta lor. Dar acele senzatii pot sa nu indice neaparat ceva în neregula. Pot avea o cauza pur fizica. Poate ca sunteti obositi. Poate n-ati dormit destul. Poate va e foame. Poate sunteti deshidratati.

Data viitoare când simtiti o suferinta intensa, întrebati-va: ar putea aceasta sa aiba o cauza pur fizica? E posibil oare sa puteti transforma suferinta emotionala într-un simplu disconfort fizic? 

Nu va sugerez ca puteti sa faceti câteva trucuri mintale Jedi si sa va convingeti singuri sa nu mai fiti deprimati, anxiosi sau sa nu mai aveti vreo problema severa. Va spun, însa, ca aveti mai mult control asupra propriilor emotii decât va imaginati si ca aveti capacitatea sa reduceti suferinta emotionala si consecintele sale asupra vietii voastre, învatând cum sa va construiti altfel experientele. Cu totii putem face acest lucru si cu putin exercitiu putem deveni specialisti. E precum condusul masinii. La început, necesita mult efort, dar în final devine aproape automat.

Modul în care va construiti emotiile azi are impact asupra predictiilor de mâine

Exista si o parte problematica, deoarece mai mult control înseamna si mai multa responsabilitate.

Daca nu sunteti la mila acelor circuite emotionale mitice, îngropate adânc undeva în creierul vostru, si care se declanseaza automat, atunci cine e raspunzator? Cine e raspunzator atunci când va purtati urât? Voi. Nu pentru ca sunteti culpabili pentru emotiile voastre, ci pentru ca actiunile si experientele pe care le creati azi devin predictiile creierului pentru mâine. Uneori suntem responsabili pentru un lucru nu pentru ca am fi de învinuit, ci pentru ca suntem singurii care-l putem schimba. 

„Responsabilitate” e un cuvânt important. Atât de important, încât oamenii simt uneori nevoia sa se opuna dovezilor stiintifice ca emotiile sunt construite.

Ideea ca suntem raspunzatori pentru propriile noastre emotii pare foarte greu de acceptat. Însa ceea ce va sugerez e ca nu trebuie sa respingeti ideea. Acceptati aceasta responsabilitate, deoarece ea e calea catre un organism mai sanatos, un sistem juridic mai corect si mai informat si o viata emotionala mai flexibila si mai puternica.”

scientia.ro

Bogdan

Per aspera ad astra