Misterul statuilor megalitice din San Augustin, Columbia

Cea mai mare necropola din lume este plina de zei, animale mitice si eroi si se afla în sud-vestul Anzilor columbieni.

Cea mai mare colectie de monumente religioase si de sculpturi megalitice din America-de-Sud se gaseste în Parcul Arheologic San Agustin, care e localizat la vreo 400 de kilometri de Bogota, capitala Columbiei, în departamentul Huila.

Parcul arheologic, care este monument UNESCO, este alcatuit din Idolii Înalti si Pietrele Înalte, acoperind o suprafata de 2.000 de kilometri patrati, pe care sunt raspândite 600 de statui de piatra impresionante.

Istoria acestui sit nu a fost înca deslusita pe deplin. Se crede ca în perioada 3300 î.Hr.-600 î.Hr., agricultura nu se dezvoltase înca în regiunea unde se afla azi San Agustin. Totusi, comunitatea care a locuit zona avea cunostinte rudimentare de lucru cu unelte din epoca pietrei, si anume fragmente de bazalt. 

Asadar, cercetatorii spun ca e posibil ca unele dintre cele mai timpurii statui din San Agustin sa fie facute în aceasta perioada.

La sfârsitul epocii preagricole din San Agustin, o noua comunitate s-a stabilit în regiune. Acesti oameni cultivau porumbul si se crede ca traiau în grupuri simple, conduse de capetenii. Prezenta acestei societati în San Agustin este dovedita de mormintele verticale care sunt umplute cu bunuri funerare.

Se considera ca aceasta societate a trait pâna în secolul III sau II î.Hr.

Asa-numita „cultura agustiniana” a aparut în secolul I d.Hr. si a rezistat pâna în secolul VIII.

În aceasta perioada a avut loc o înflorire a artei megalitice si multe dintre statuile de piatra din San Agustin au fost cioplite de catre membrii culturii agustiniene.

Unul dintre factorii care au contribuit la aceasta dezvoltare a sculpturii în piatra a fost consolidarea sociala si concentrarea puterii în mâinile capeteniei. Asta însemna si ca munca oamenilor putea fi organizata eficient pentru a produce un numar mare de statui în piatra.

În schimb, chiar capacitatea de a organiza munca pentru producerea statuilor le-a permis unor capetenii sa concentreze mai multa putere în mâinile lor.

Statuile sculptate de cultura agustiniana includ figuri de oameni, animale, zeitati si monstrii. Cea mai mare dintre aceste pietre sculptate are o înaltime de sapte metri.

În secolul al VIII-lea, cultura agustiniana a disparut, au constatat cercetatorii, dupa ce au descoperit lucrari monumentale abandonate si încetarea sculptarii statuilor.

O noua cultura a aparut în acest areal în secolul al XI-lea, care a fost abandonata în jurul anului 1350.

Situl din San Agustin a fost redescoperit abia în secolele XVIII-XIX. Prima descriere a parcului arheologic de azi se gaseste într-o lucrare de secol XVIII, „Maravillas de la Naturaleza” („Minunile Naturii”), care a fost scrisa în 1771 de catre calugarul spaniol Juan de Santa Gertrudis. Acesta spunea ca este convins ca aceste statui au fost sculptate de Diavol pentru a-i preveni pe nativii locului cu privire la sosirea misionarilor spanioli.

Având în vedere ca aceasta cultura a ramas necunoscuta lumii multa vreme, au aparut numeroase teorii cu privire la proveninenta statuilor.

Unii au avansat chiar ideea ca monumentele sunt o dovada a vizitelor extraterestre. Totusi, arheologii considera ca statuile au fost folosite într-un context funerar si au avut rolul de paznici ai celor morti.

În 1913, primele sapaturi europene din San Agustin au fost conduse de antropologul german Konrad Preusse. Când sapaturile au luat sfârsit, 35 de statui au fost trimise la Berlin, unde se gasesc si astazi.

În 2012, aproximativ 1.800 de locuitori din San Agustin au semnat o petitie cerând guvernului columbian sa faca o cerere formala pentru repatrierea acestor monumente. În 2017, guvernul le-a îndeplinit dorinta, însa nu a primit înca un raspuns.

 adev.ro

Bogdan

Per aspera ad astra