Bioetica si omul viitorului. Noua lume

Viata este suferinta, viata este spaima si omul e nefericit. Acum totul nu-i decât suferinta si frica. Acum omul tine la viata, pentru ca tine la suferinta si la frica. Asa este construita acum lumea. Acum viata i se înfatiseaza omului în chip de suferinta si frica, aici e toata minciuna. Astazi omul înca nu este om adevarat. Va veni un om nou, fericit si mândru, omul caruia îi va fi absolut indi­ferent daca va trai sau nu; acesta va fi omul nou. Cine va învinge suferinta si frica, acela va deveni el însusi Dumnezeu. Iar celalalt Dumnezeu nu va mai exista.

(F.M. Dostoevski, Demonii)

Putem spune ca astazi am „cucerit” durerea cu ajutorul analgezicelor si într-o oarecare masura si frica prin construirea unei societati „sigure”; Dumnezeu a fost omorât de nihilism si suntem martorii „unei societati fondate pe piata si pe produsul ei cel mai bun. Consecinta unei astfel de organizari sociale este o societate fara familie si fara copii: o societate de single” în care egoismul si interesul personal valoreaza mai mult decât interesul comun, într-o societate care are la baza ei individul si nu persoana.

 În ultimele decenii a fost creata o societate autosuficienta, libera sa se creeze si sa se transforme singura si care, încet încet, a eliminat transcendentul din vietile noastre cotidiene.

 Prin descoperirea genelor am ajuns sa credem ca totul poate fi explicat prin interpretarea lor, ca pâna si viitorul poate fi citit în ele sau chiar schimbat:

Ideea ca destinul nostru poate fi determinat de gene este fascinant. Mii de ani omenirea a trait cu convingerea ca viitorul nu poate fi cunoscut. Se putea trai 100 de ani sau se putea muri înca tineri datorita unei oarecare boli. Se încredinta norocului sau lui Dumnezeu. Dar cunoasterea genelor noastre începe sa schimbe totul. Cautarea în retelele noastre genetice este ca si cum am privi într-o sfera de cristal. Diferenta este nu doar aceea ca genetica moderna ne lasa sa vedem o anticipare a viitorului, ci ne ofera si posibilitatea de a-l schimba. Acesta este rezultatul ultimilor 100 de ani de cercetari, iar urmatorii 100 de ani abia au început!

(M. Brookes, La genetica)

Suntem deja toti fyborg si, cel putin pentru urmatorul secol, previziunile, mai mult sau mai putin sigure, ne arata o lume în care vom ramâne înca biologici, chiar daca vom fi înconjurati de tehnologii sofisticate si care vor putea fi mereu actualizate, îmbunatatite

O prima ipoteza a ceea ce ar putea fi lumea de mâine este aceea a unei lumi fondate pe noile biotehnologii aplicate omului nu doar pentru a-l vindeca, ci si pentru a-l îmbunatati, pentru a crea o omenire „perfecta”.

În aceasta lume manipularea genetica si nanotehnologia ne vor schimba metabolismul, compozitia chimica.

Dar marele vis nu va fi acela de a ne îmbunatati propriile caracteristici folosind manipularea genetica sau alte biotehnologii, ci va fi acela de a ne crea copiii dupa bunul plac, copii de „calitate” sau cu defecte alese dinainte în mod voluntar. În aceste circumstante relatiile sociale vor schimba în mod profund semnificatia familiei si a statului care va trebui sa decida daca va permite sau nu fiecarui individ în parte sa decida cum vor fi „creati” proprii copii:

O societate liberala ar trebui sa acorde un respect substantial libertatii procreative a potentialilor parinti, inclusiv dreptul de a determina înzestrarea genetica a propriilor viitori copii. În orice caz, o societate liberala responsabila îsi va lua în serios obligatia de a proteja acesti copii de experimente genetice asupra embrionului pentru determinarea comportamentului, care ar ameninta capacitatea lor viitoare de a fi autonomi sau viitoarele lor interese apreciate de toate fiintele umane. Nici un algoritm moral simplu nu poate indica cum un astfel de echilibru ar trebui abordat în luarea deciziilor de politica publica.

(R. Shweder, «Genetic and human behavior II. Philosophical and Ethical Issues» )

Posibilitatea de a „îmbunatati” fiintele umane ar putea conduce la o grava injustitie sociala daca ne gândim la costurile acestor tehnici ce vor ramâne inaccesibile celor saraci. Dar si daca toti ar avea posibilitatea de a-si îmbunatati propriile caracteristici sau pe cele ale fiilor lor, într-un final societatea va fi divizata între cei care vor accepta noile tehnici si cei care vor alege sa nu manipuleze natura umana nici macar pentru a preveni imperfectiunile genetice ale fiilor înca nenascuti.

În aceasta lume ipotetica relatiile sociale vor depinde foarte mult de atitudinea celor dintâi fata de ceilalti, dar mai ales daca acestia vor decide ca, în anumite situatii, toti trebuie sa se supuna tehnicilor de îmbunatatire.

Noua medicina ar putea sa ne ofere posibilitatea de a vindeca un numar mult mai mare de boli care astazi sunt înca fatale, de a îmbunatati calitatea vietii si de a o prelungi. Toate aceste lucruri vor conduce la evidente schimbari sociale daca ne gândim la posibilitatea de a crea tratamente personalizate care vor implica noi tehnici medicale, o noua forma de relationare cu pacientul care, în anumite situatii, s-ar putea sa nu intre în contact direct cu un medic, ci cu un robot.

În noua lume, lupta împotriva bolilor ar putea degenera într-un adevarat „razboi împotriva îmbatrânirii” care va conduce la schimbari majore pe toate planurile activitatii umane, schimbând forma de educatie, modul de a lucra, casatoria, relatiile dintre membrii familiei etc. Bineînteles, daca acceptam posibilitatea de a manipula celulele umane germinale care, în teorie, ar modifica generatiile viitoare facându-le sa traiasca mai mult, consecintele s-ar vedea abia dupa un secol.

Daca, de exemplu, si uterul artificial ar deveni o posibilitate medicala reala si fiecare femeie ar putea alege între o sarcina normala si una extracorporala, consecintele sociale ar fi cel putin echivalente cu cele cauzate de descoperirea pilulei contraceptive întrucât ar permite disocierea dintre nasterea de copii si sarcina femeii care astfel ar putea continua sa lucreze fara restrictii, nefiind necesar sa se preocupe de silueta sau de eventualele riscuri ale sanatatii copilului corelate cu viciile mamei, iar fiul ei ar fi perfect, cel putin în teorie.

O alta politica sociala ar fi cea a educatiei eugenice

Daca distrugerea embrionilor este o îngrijorare sociala legitima, exista alte optiuni politice mai putin ofensive pentru atingerea scopului eugenic.

Ar putea exista fonduri publice pentru educarea eugenica. Acest lucru ar putea lua multe forme, dar, în general, ideea este ca viitorii parinti sa cunoasca ce optiuni au pentru modelarea naturala sau tehnologica a înzestrarii genetice a copiilor lor.

Societatea ar trebui sa încurajeze pe scara larga si în mod complex testarea genetica cu mult înaintea încheierii casatoriei prin subventionarea costului acelui test în asa fel încât indivizii sa fie motivati sa nu aiba copii deloc, sa nu aiba copii cu parteneri cu care au incompatibilitati genetice sau sa nu se reproduca decât utilizând o tehnica alternativa de reproducere.

(R. Shweder, «Genetic and human behavior II. Philosophical and Ethical Issues»)

Daca si clonarea „terapeutica” va deveni o practica comuna si legala, acest lucru va anunta începutul unei noi epoci, a „epocii service-ului uman” care, la rândul ei, ar schimba speranta noastra de viata, medicina, relatiile sociale, dar ar diminua si protectia fiintei umane vulnerabile fata de o alta mult mai puternica.

În lumea de mâine, descoperirea inteligentei artificiale asemanatoare sau superioare celei umane, o posibilitate înca utopica si stiintifico-fantastica, ar schimba si mai profund societatea noastra, întrucât inteligenta artificiala alaturi de bioinformatica si proiectarea de chipuri pentru computere ar putea sa ne ajute sa ne schimbam mult mai usor propriile capacitati biologice sau chiar întreaga biologie umana.

Înainte de împlinirea unui astfel de viitor, la rândul lui foarte incert, lumea noastra se pregateste sa primeasca cu bratele deschise acest moment ipotetic prin schimbarea mentalitatii cu ajutorul cinematografiei: „în spatele fiecarui film se afla un mesaj, o intentie precisa si nu întâmplatoare”.

În filmele fantastice putem identifica si astazi ideea ca va fi normal tot ceea ce ar putea sa se întâmple în lumea dezvoltata de mâine, unde manipularile genetice, inteligenta artificiala sau îmbunatatirea organismului uman sunt lucruri banale asemanatoare cu deciziile pe care noi le luam astazi când mergem sa facem cumparaturile, sa ne schimbam telefonul, masina etc.

O alta ipoteza a lumii viitorului este aceea a unei societati fondate doar pe moralitatea evolutiei darwiniene sau pe legea genei, o societate „bazata rudimentar pe legea egoismului universal si nemilos al genei, care ar fi o societate deplorabila”, motiv pentru care ar trebui „sa profesam generozitatea si altruismul, deoarece, din nastere, suntem egoisti”.

Unii sustin ca disparitia rasei umane ar putea fi o consecinta a succeselor umane în mediul manipularii genetice si nu a erorilor, deoarece, la un moment dat, ne vom putea transforma descendentii „în ceva suficient de diferit de ceea ce suntem noi acum pentru ca ei sa nu mai fie umani în sensul de astazi”.

Altii, în schimb, cred ca va sosi o lume postumana care:

Va semana mult cu cea actuala – libera, corecta, prospera, protectiva si compatimitoare – însa îmbogatita cu terapii mai eficiente, cu o longevitate mai mare si, poate, cu un nivel de inteligenta mai ridicat.

Lumea postumana ar putea, totusi, sa fie un ambient mai ierarhizat si mai competitiv decât cel de astazi, caracterizat de un nivel de conflict mult mai mare; conceptul de „umanitate comuna”, astazi cunoscut tuturor, ar putea deveni o amintire: introducerea în patrimoniul genetic uman de gene ale multor alte specii diverse ar putea chiar sa ne faca sa nu mai stim cu certitudine ce este o fiinta umana.

Am putea sa ne trezim ca traim mai mult de 100 de ani, poate asteptând cu nerabdare moartea, închisi într-un azil. Sau s-ar putea sa ne gasim în fata unui scenariu similar Lumii lui Huxley, o tiranie amicala în care toti sunt sanatosi si fericiti, dar nimeni nu-si aminteste semnificatia cuvintelor speranta, frica sau lupta.

 (F. Fukuyama, L’uomo oltre l’uomo. Le conseguenze della rivoluzione biotecnologica)

Pentru transumanisti, noua societate va fi asa cum noi vom decide si depinde de viitoarele noastre decizii daca ne vom îndrepta spre o societate mai buna, dar mereu imprevizibila:

Tipul de societate postumana viitoare depinde, eventual, de tipul de postumani pe care îi va dezvolta.

Ne putem imagina diferite tipuri de progres ce s-ar reflecta în diferite tipuri de postumani, transumani si fiinte umane neîmbunatatite care ar trai în societati foarte diferite.

În încercarea de a ne imagina o astfel de lume ar trebui sa avem în vedere ca, probabil, noi ne vom baza asteptarile pe experientele, dorintele si caracteristicile psihice ale oamenilor. Multe dintre aceste asteptari nu pot detine adevarul despre persoanele postumane. Când natura umana se schimba, noi moduri de organizare a societatii ar putea deveni convenabile. Putem spera sa clarificam întelegerea a ceea ce sunt aceste noi posibilitati observând semintele evolutiei transumanitatii.

(N. Bostrom, The Transhumanist FAQ. A general introduction)

Un aspect foarte important al societatii viitoare ar putea fi religia, asa cum a fost pentru multe milenii. Daca facem o analiza „demografica” si „sociala”, probabil am reusi sa prevedem care va fi religia care va avea numarul cel mai mare de adepti, dar, într-un final, nu exista nici o certitudine a viitorului religios sau laic a majoritatii democratice.

Unii cred ca „aparitia manipularii biologice umane ne va conduce la schimbarea reperelor noastre spirituale”, dar, în realitate, este foarte dificila dovedirea prin metode stiintifice acest lucru, motiv pentru care acest discurs pare a fi unul mai mult ideologic.

Orientarea religioasa a maselor ramâne oricum imprevizibila, iar ultimele decenii din istoria occidentului ne sunt martori incontestabili. Marea provocare „a credintei viitoare” ar putea fi evolutia tehnologica si dependenta noastra de tehnologie si de bunastare, lucruri care l-ar putea substitui pe Dumnezeul mort al lui Nietzsche din viata multor contemporani.

„Amalgamul religios-stiintific” ar putea fi considerat precursorul acestei noi credinte viitoare, un amalgam ce astazi se întâlneste la secte excentrice precum Miscarea Raelienilor, o secta internationala care amesteca religia cu stiinta într-un mod mai putin ortodox atât pentru religie cât si pentru stiinta.

Dincolo de toate sectele care la nivel mondial par a fi nesemnificative, adevarata provocare a societatii viitoare este aceea de a reusi sa raspunda la urmatoarea întrebare: noua religie mântuitoare este stiinta?

Un prim raspuns ar fi acela ca atât religia cât si stiinta-religie sunt doua himere:

Credem ca am trecut peste religie prin stiinta. Dar tot ce am facut este sa ne mutam de la o religie la urmatoarea. În loc ca ea sa fie Dumnezeu (fantezie), acum este Teoria (fantazie), care este realitatea. Atentie! Permitem ca o fictiune sa fie înlocuita cu alta.

(D. Miller, «Is Science the New Religion?»)

Altii însa fac o clara distinctie între religie si stiinta:

Stiinta nu este religie si nu vine doar pâna la credinta. Chiar daca are multe dintre virtutile religiei, ea nu are nici unul dintre viciile ei. Credinta religioasa nu numai ca nu are dovezi, dar independenta ei este mândrie si bucurie care striga de pe acoperisuri.

(R. Dawkins, «Is Science a Religion?»)

Transumanistii, în schimb, vad în stiinta o alternativa la religie, fara însa sa o excluda explicit:

Chiar daca nu este o religie, transumanismul ar putea sa se foloseasca de câteva dintre aceleasi functii pe care oamenii le-au cautat în mod traditional în religie. Acesta ofera un sens de directie si un scop, sugerând viziunea ca oamenii pot realiza ceva mai maret decât conditia noastra actuala.

Spre deosebire de majoritatea adeptilor religiosi, transumanistii cauta sa-si transforme visele în realitate în aceasta lume, fara a se folosi de puteri supranaturale sau interventii divine, ci prin gândire rationala si empirism, prin continua dezvoltare a stiintei, a economiei si a omenirii. Unele dintre perspectivele care apartineau exclusiv institutiilor religioase, cum ar fi o viata lunga, fericire nemuritoare si inteligenta asemenea lui Dumnezeu sunt discutate de transumanisti ca fiind potentiale viitoare realizari ale ingineriei.

(N. Bostrom, The Transhumanist FAQ. A general introduction)

Noua lume nu este previzibila 100%, dar putem spune cu o probabilitate de 101% ca va fi una ultra high-tech.

Omenirea va trebui sa se confrunte cu multe provocari sociale, etice, religioase, legale si economice, unele dintre ele mult diferite de cele pe care le întâlnim în societatea contemporana.

Prea putin conteaza daca unii dintre noi vor ajunge sa traiasca în aceasta noua lume care ar putea fi una cu adevarat noua, dar în acelasi timp ar putea sa nu mai existe deloc sau sa nu se schimbe în mod semnificativ. Mult mai important este ca noi, pregatindu-ne pentru acest potential viitor, sa nu uitam sa traim în prezent, fara a uita erorile trecutului.

http://www.culturavietii.ro/2014/12/17/bioetica-si-omul-viitorului-iv-noua-lume/

Bogdan

Per aspera ad astra