Gripa din 1918, cronica unui dezastru

A fost cea mai devastatoare epidemie din istoria umanitatii. A lasat în urma sa mai multe victime decât toate valurile de ciuma din perioada medievala.

Spre deosebire de celelalte tulpini virale de gripa, care au secerat în special vietile batrânilor, ale copiilor si ale persoanelor cu sanatatea precara, cumplita gripa spaniola de la începutul secolului trecut si-a luat tributul de vieti omenesti din rândul adultilor tineri si sanatosi. Astazi, când posibilitatile de raspândire a unui virus mortal de gripa sunt mult sporite de amploarea si complexitatea mijloacelor de transport moderne, spectrul unei pandemii gripale comparabile cu cea declansata în 1918, înspaimânta pe buna dreptate orice om.

Câte ceva despre virusurile gripale

Reamintit pe scurt si cuprinzator, valurile de gripa care ne afecteaza în special la debutul sezonului rece sunt provocate de o serie de virusuri care ataca în primul rând sistemul respirator.

Marea problema cu aceste tulpini de virusuri rezida si astazi în faptul ca se transmit pe calea aerului si sunt extrem de contagioase. O persoana infectata stranuta, tuseste, vorbeste, actiuni în care transmite virusurile în aer, de unde sunt inhalate de persoanele din jur.

Epidemiile virale de gripa apar în fiecare an si variaza în functie de severitatea si tipul de virus implicat.

Primele victime sunt, în general, copii, vârstnicii, femeile gravide, persoanele cu un sistem imunitar slabit sau cele aflate în convalescenta. Foarte sensibile la gripa s-au dovedit a fi si persoanele suferinde de diabet, astm sau afectiuni cardiace, pneumonie, infectii ale sinusurilor si urechii sau bronsita.

Moartea venise din Spania?

Astazi, cercetatorii nu au stabilit foarte clar care a fost focarul initial al pandemiei de proportii apocaliptice declansata în anul 1918. Cunoscuta si sub denumirile generice de Gripa Spaniola, Spanish Lady, Febra de trei Zile, Bronsita Purulenta, Sandfly Fever si Blitz Katarrh, cumplita epidemie si-a primit numele cel mai cunoscut dupa perceptia publica a severitatii virusului pe teritoriul spaniol.

Spania fusese o tara neutra în Primul Razboi Mondial; prin urmare, vestile despre gripa si consecintele sale circulau liber, fara sa fie afectate de nicio forma de cenzura.

Spre deosebire de transparenta din Spania, în celelalte tari europene prinse în vâltoarea razboiului, precum Franta, Germania si Marea Britanie, presa primise ordin strict sa blocheze orice informatii despre numarul victimelor umane ale gripei, pentru a nu afecta cumva moralul si combativitatea soldatilor de pe front.

Nu este foarte clar locul unde gripa spaniola a facut primele victime; unii istorici sustin ca virusul ar fi venit din China, altii ca ar fi aparut în decursul lunii ianuarie 1918 în Haskel County, un obscur orasel din Kansas.

Cel mai bine documentat caz ramâne, totusi, cel din Fort Riley, tot în statul Kansas.

Pe data de 4 martie 1918, bucatarul de campanie Albert Glitchel avea sa fie rapus de virusul de cosmar. Avea sa fie prima victima a gripei spaniole documentata în analele istoriei medicinei. Aveau sa urmeze alti 522 dintre camarazii sai, secerati de virus în zilele urmatoare.

În ciuda masurilor de protectie si a încercarilor disperate de a izola virusul cu mortalitate nemaiîntîlnita, gripa se deplasa cu o viteza incredibila. Pe 11 martie, acelasi an, virusul intra nestingherit în New York.

Dezastrul avea sa fie amplificat de dorinta Statelor Unite de a se implica în Primul Razboi Mondial. Primii soldati americani trimisi sa lupte în Europa aduceau cu sine un ucigas care avea sa faca mai multe victime umane decât însasi prima mare conflagratie militara a secolului trecut. 

Evident, autoritatile americane de atunci nu intentionasera sa exporte dezastruosul virus în Europa, dar inevitabilul avea sa se produca, deoarece unii soldati americani erau deja infectati, dar nu prezentau niciun simptom al bolii în momentul în care s-au îmbarcat spre Europa.

Aliatii au adus, asadar, virusul în Franta, poarta de intrare a gripei spaniole în Batrânul Continent. În luna mai, anul 1918, virusul începea sa secere deja primii soldati francezi.

Cu o viteza neanticipata nici de catre cei mai pesimisti medici, virusul se raspândea în aproape fiecare tara europeana.

Extrem de contagioasa, gripa spaniola urma sa atinga cu o viteza record Rusia, China, India, Japonia, Africa si chiar îndepartatele Insule Tahiti si Samoa, unde, în doar doua luni, a ucis circa 20% din bastinasi. Epidemia atinsese proportii globale. Se transformase deja într-o pandemie cumplita, nemaivazuta…

Eforturi în van

Gripa spaniola a lovit omenirea în doua valuri succesive. Primul val a fost extrem de contagios, dar al doilea s-a dovedit a fi deopotriva contagios si mortal.

Gripa din 1918. Cu galben avem raspandirea bolii

Spitalele au devenit curând neîncapatoare sub asaltul numarului urias de pacienti. În scurt timp, nu au mai putut sa faca fata milioanelor de cazuri. În fata acestei catastrofe, autoritatile din toate tarile afectate de virus au luat decizia înfiintarii de uriase spitale de campanie, desfasurate sub cerul liber, deoarece numarul persoanelor infectate era atât de mare, iar teama de molipsire atât de teribila, încât victimele nu mai puteau fi tratate sub vreun acoperis.

Pe lânga acest aspect, autoritatile s-au confruntat si cu penuria de medici si surori medicale, marea majoritate a acestor profesionisti fiind detasati pe front.

Aflate în culmea disperarii, spitalele, Crucea Rosie si toate unitatile medicale existente la acea vreme au lansat repetate apeluri catre voluntari.

Autoritatile din cadrul multor comunitati au impus carantina generalizata, au ordonat tuturor cetatenilor sa poarte masti de tifon si au închis spatiile publice precum unitatile de învatamânt, bibliotecile, teatrele si stadioanele. Oamenii au fost instruiti sa nu-si mai strânga mânile ca forma de salut, sa stea pe cât posibil în propriile locuinte, sa se evite unii pe altii.

La fiecare colt de strada erau amplasate afise mari care-i îndemnau pe oameni sa nu mai scuipe pe strazi, un obicei frecvent în acele vremuri, chiar si în cele mai civilizate tari.

A ramas celebru episodul în care pandemia a lovit New York-ul, iar tinerii din organizatiile de cercetasi aveau datoria sa identifice cetatenii care scuipau pe strazile metropolei, si sa le înmâneze un card de avertisment, avizat de municipalitate si inscriptionat cu mesajul:
„You are in violation of the Sanitary Code. Next time you’ll be seen, you will be expelled from New York City with no further explanation”...
Însa, dupa cum vom vedea mai departe, în ciuda masurilor energice de protectie si limitare a raspândirii, gripa avea sa faca victime umane de ordinul zecilor de milioane

Atunci când s-a pierdut numaratoarea mortilor

Victimele virusului gripei spaniole din anul 1918 aveau sa sufere teribil. La doar câteva ore de la declansarea primelor simtome specifice, caracterizate prin stare de slabiciune extrema, oboseala generalizata, febra si dureri de cap, culoarea pielii victimelor capata o ciudata culoare albastrie.

Câteodata, neobisnuita culoarea albastra a pielii devenea atât de pronuntata, încât medicilor le era imposibil sa determine culoarea initiala a pielii pacientului. Gripa provoca accese de tuse atât de puternice, încât unii pacienti sufereau rupturi ale muschilor abdominali. La fiecare tusitura, o spuma rosiatica din sânge si saliva tâsnea pur si simplu din gura si nasul celor infestati.

Spre final, pacientii începeau sa sângereze si din urechi, vomitau tot mai frecvent, iar în unele cazuri se instala si incontinenta urinara.

Al doilea val al pandemiei a fost atât de sever, încât majoritatea victimelor mureau la câteva ore dupa ce prezentau primele simptome.

Cei care aveau organisme mai puternice rezistau o zi, maximum doua.

Disperati, milioane de oameni au încercat remedii naturiste de prevenire a virozelor, precum consumul sporit de ceapa, purtatul non-stop al unui cartof curatat de coaja în buzunar sau atasarea de gât a unul saculet cu o bucata de camfor.
Niciuna dintre aceste metode de preventie nu s-a dovedit eficienta în fata violentei celui de-al doilea val al pandemiei.

Numarul incredibil de mare al mortilor a dus la situatia în care cei vii nu mai pridideau cu îngroparea sau incinerarea cadavrelor. La morgi, cadavrele au trebuit sa fie înghesuite pe holuri si coridoare.

Nu existau îndeajuns de multe cosciuge si nici oameni care sa sape imensele gropi comune. Crematoriile lucrau non-stop, la foc continuu, la propriu si figurat…

Conform studiilor jurnalistei Gina Kolata, gripa spaniola a ucis mai multi soldati americani decât bataliile Primului Razboi Mondial, în sine. 

Pe baza datelor istorice, se estimeaza ca 36% din efectivele armatei americane au fost decimate de virus, iar nu mai putin de 40% dintre puscasii marini americani au pierit de gripa, nu de gloantele si obuzele inamice.

Chiar si presedintele american Woodrow Wilson (1856-1924) a contractat virusul în anul 1919, pe când negocia Tratatul de la Versailles, care a dus la încheierea Primului Razboi Mondial.

Un moment important din istoria acestei pandemii este reprezentat de data de 11 noiembrie 1918, când, în urma unui armistitiu care a grabit sfârsitul razboiului, mii de soldati americani purtatori de virus s-au întors acasa din Europa. La sosire, au fost, bineînteles, îmbratisati si sarutati de rude si prieteni.

Aceste gesturi de afectiune aveau sa provoace însa un nou val local de epidemie. Cu toate ca acest al treilea val nu a atins gravitatea celui de-al doilea, a provocat totusi mai multe victime decât primul val.

Gripa spaniola a lovit omenirea mai puternic decât orice alta catastrofa anterioara. Mai mult decât atât, virusul gripal a generat si valul de encefalita letargica din anul 1920.

Pandemia s-a încheiat oficial în decembrie 1920. Acoperise aproape toata planeta, de la Arctica la insulele izolate din Pacific. Nu se cunoaste cu exactitate numarul victimelor, dar cercetatorii estimeaza ca a secerat între 50-100 milioane vieti, posibil chiar mai multe, tinând cont ca multe victime nu au fost raportate.

Virusul a infestat circa 500 milioane persoane, adica o treime din populatia totala a planetei.

Într-un studiu publicat în periodicul Cinical Infectious Diseases, cercetatoarea Karen Starko avanseaza teoria conform careia administrarea de aspirina în exces ar fi contribuit substantial la cresterea numarului de victime. Starko sugereaza ca valul fara precedent de „otraviri” cu aspirina a fost amplificat de situatia medicinei de atunci.

Odata cu disparitia patentului pentru aspirina, detinut pâna atunci de compania Bayer, celelalte companii farmaceutice s-au grabit sa faca profit si sa produca uriase cantitati de aspirina, un medicament care pâna atunci nu era la îndemâna oricui. 

Situatia a coincis cu pandemia de gripa spaniola, iar simptomele intoxicarii cu cantitati mari de aspirina nu erau cunoscute la aceea vreme. Ipoteza nu este acceptata de toti specialistii.

Cu toate acestea, la vremea respectiva, cumplita gripa a trecut cumva, mai putin observata decât ne-am fi asteptat.
La începutul secolului trecut, boli precum difteria, holera, febra tifoida, febra galbena si bolile de nutritie faceau multe victime, fiind cumva o concurenta constanta pentru gripa spaniola. Razboiul Mondial, desfasurat în paralel cu gripa, a avut efecte distrugatoare mult mai vizibile decât ale gripei.

Un alt factor care a trecut relativ repede gripa spaniola în uitarea colectiva a supravietuitorilor a fost acela referitor la victimele sale, în principal tineri si adulti. Victimele gripei erau cumva „uitate” comparativ cu mortii cazuti pe front.

De când lumea, eroii cazuti în razboaie sunt o prezenta mai pregnanta în memoria colectiva a oamenilor, comparativ cu victimele secerate de molime sau morti accidentale.
Apoi, dupa razboi, economiile si industriile tarilor afectate se aflau într-un proces de evolutie uriasa si rapida.

Omenirea începea sa se bucure de marile descoperiri tehnologice. Motorul cu ardere interna, avionul, epoca cinematografului, jazz-ul si moda, revigorarea industriei si agriculturii, avântul fara precedent pe care-l luau medicina si industria farmaceutica au facut ca ecourile sumbre ale gripei spaniole sa se stinga de la sine. Razboiul se sfârsise, iar oamenii erau nerabdatori sa se bucure de viata, distractie si avantajele incipientei societati de consum.

O alta pandemie de gripa de proportii, mult mai modeste, avea sa loveasca omenirea între anii 1957-1958. A secerat 2 milioane de vieti omenesti în întreaga lume, dintre care 70.000 în Statele Unite. Ultima pandemie de gripa a secolului XX a avut loc în sezonul de iarna dintre anii 1968-1969 si a ucis circa 1 milion de oameni.

Astazi, când caile de propagare a unui virus pandemic mortal sunt mult mai eficiente decât cele din anul 1918, spectrul aparitiei si raspândirii unei tulpini virale capabile de efectele devastatoare ale gripei spaniole da fiori nu doar miliardelor de oameni din prezent, ci si expertilor, care studiaza si cauta continuu noi si noi metode de contracarare a celor mai periculoase virusuri.


Bogdan

Per aspera ad astra