Beltane, sarbatoarea fertilitatii

Beltane (pronuntat b’yal’t’n) este o sarbatoare strabuna a fertilitatii. Sarbatorile fertilitatii îsi au originile în Mesopotamia Antica. În timpul ospetelor aveau loc orgii, pentru a se încuraja fertilitatea animalelor precum si a culturilor agricole pentru anul care urma. În Calendarul satanic, Beltane este direct opusa sarbatorii Samhain (Halloween), deoarece Samhain este tinut în perioada secerisului. De asemenea, Beltane celebreaza reîntoarcerea Soarelui, a semanatului si a renasterii primaverii.

www.beltane.org / facebook.com/beltanefiresociety

În Mesopotamia Antica, acest rit al fertilitatii era cunoscut ca „Zagmuku,” fiind sarbatorit la prima Luna noua dupa echinoctiul de primavara.

De asemenea, anticii sarbatoreau si recolta, direct opusa lui Zagmuku, care era originalul Samhain. Deoarece sarbatoarea era concentrata pe renastere, epopeea originala a creatiei – cunoscuta ca Enuma Elis – era recitata în a patra zi a festivalului, festival care se întindea pe o perioada de 12 zile.

Initial, sarbatoarea era tinuta în cinstea Zeului sumerian Enlil (Baal), acesta fiind si motivul pentru care se numeste „Beltane.”

În Mesopotamia, festivalul de Anul Nou era celebrat si pentru a reafirma legatura dintre Zei si comunitate, în care comunitatea era reprezentata de catre rege în ritualul de la Templu; acesta era responsabil pentru tendinta de armonie continua a pamântului, fiind totodata si cel care dadea socoteala înaintea Zeilor.

Regele alaturi de Marea Preoteasa intrau în sanctuarul launtric al ziguratului, unde amândoi întretineau un ritual sexual.

Anul satanic se bazeaza pe ciclul natural. Cele opt Sabaturi sunt formate din cele 2 echinoctii si 2 solstitii ale anului solar, si din cele 4 dati ce se gasesc la jumatatea distantei dintre ele.

Echinoctiile si solstitiile se bazeaza pe miscarea soarelui. Aceste patru puncte sunt evenimente cosmice bazate pe miscarile Pamântului si a Soarelui, simbolizând interactiunea dintre lumina si întuneric. Pentru multa vreme aceasta data a fost considerata un „punct puternic” al zodiacului, fiind simbolizat de taur, una dintre figurile „tetramorfe” înfatisate în cartile de Tarot (celelalte trei sunt leul, vulturul si spiritul).

De asemenea, acestea pot fi vazute si în sfinxul egiptean. Cele patru figuri sunt cunoscute de catre astrologi drept ‘cele patru semne fixe’ ale zodiacului (Taurul, Leul, Scorpionul si Varsatorul), acestea aliniindu-se în mod natural cu cele patru mari Sabaturi ale vrajitoriei.

Beltane se gaseste la mijlocul dintre punctul vernal si solstitiul de vara. Datorita alinierii Pamântului la aceasta data importanta, comunicarea telepatica cu Zeii precum si cu lumea spiritelor este foarte deschisa.

Este o perioada excelenta de a comunica cu Demonii. Beltane începe la apusul soarelui, în seara de 30 aprilie. Acest obicei provine de la celti, care întotdeauna îsi socoteau zilele de la un apus de soare la urmatorul apus de soare. Apusul soarelui era momentul în care druizii aprindeau focurile lui Baal, pe culmile dealurilor.

Focurile de Beltane simbolizau scânteia vietii si a fertilitatii. În mod traditional, aceste focuri erau alimentate cu lemne de la noua tipuri diferite de pomi si erau aprinse pe niste gratare sacre, special amenajate. Gratarul era creat prin marcarea unui patrat pe pamânt, care mai apoi era împartit în opt patrate mai mici. Gazonul de pe cele opt patrate exterioare era sapat si îndepartat, lasându-se intact al noualea patrat din mijloc.

Focul de Beltane mai simboliza si vatra centrala a comunitatii. Aceste vetre locale sacre reprezentau misticismul focului divin din mijlocul tuturor lucrurilor, a carei licarire de viata este sustinuta de fiecare dintre noi.

Ajunul Beltane era în mod traditional celebrat în nud, cu orgii sexuale. Dupa o serbare intensa, cuplurile se împarteau, sarind prin flacarile focului de tabara si mergeau prin padure pâna în zori, angajându-se în relatii sexuale toata noaptea.

Purtarea hainelor sau a robelor pentru ritual era prea periculoasa atunci când se sarea prin flacari. Vitele erau în mod frecvent mânate între doua astfel de focuri de tabara (lemnul de stejar era combustibilul favorit al acestora), dimineata urmatoare, acestea urmând sa fie duse la pasunile de vara.

Armindenul (Armindeni este cunoscuta în popor drept ziua pelinului, sau ziua betivului. Este o sarbatoare populara, cu data fixa 1 mai. Aceasta data este considerata începutul primaverii, iar sarbatoarea se tinea pentru roadele pamântului si pentru a evita dezastrele naturale precum grindina sau seceta) deriva din obeliscul egiptean si reprezinta falusul (penisul) erect. În mod traditional acesta este construit din lemn de mesteacan: lemnul purificarii.

În cuvintele vrajitorilor Janet si Steward Farrar, sarbatoarea Beltane a fost în principal un timp de „… exprimare fara jena a sexualitatii si a fertilitatii umane.”

Astfel de asociatii includ în mod evident simbolismul falic al armindenului dar si hobby-ul calaririi calului. Chiar si rima aparent nevinovata a unui copil de gradinita: „calaresc un cal cocos spre crucea Banburry…” pastreaza amintirea acestei sarbatori. Si urmatoarea fraza „…pentru a vedea o doamna delicata pe un cal alb,” se refera la calatoria anuala a „doamnei Godiva” prin Coventry.

În fiecare an, timp de aproape trei secole, un sat a adoptat acest ritual pagân, pâna când Puritanii au pus capat obiceiului.

Alte obiceiuri de arminden includ plimbatul de-a lungul marginilor proprietatii cuiva – plimbari în cadrul carora i se reparau gardurile, i se fixau pietrele de hotar sau i se faceau acestuia hornuri pentru fum – participari la turnee de tras cu arcul, dansuri, ospete, muzica, baut, toti fiind foarte indulgenti.

În Egiptul Antic, festivalul de primavara al fertilitatii, celebrat în perioada lui Het-Her, a fost cunoscut ca „Festivalul uniunii vesele.”

Energia semnului pamânt din Constelatia Taurului reprezinta fertilitatea si începutul perioadei de vegetatie; uniunea dintre Soare si Luna simbolizeaza fuziunea masculului (elementul solar) cu femela (elementul lunar). Egiptenii celebrau aceasta sarbatoare cu arta, muzica, dans, spectacole si acte sexuale.

Un alt nume al sarbatorii de pe 30 aprilie este „festul Valburg.”

În Germania, cu multi ani în urma marile Sabaturi erau tinute pe vârful Brocken din muntii Harz. Odata multimea adunata, ospetele si orgiile durau pâna în zori, petrecându-se intens, cu dansuri în jurul unui urias foc de tabara.

Sarbatoarea Valburg este o sarbatoare a fertilitatii, care dateaza înca de pe vremea vikingilor. Festivalul era raspândit în toata Europa. Se spune ca în aceasta perioada, voalul dintre Pamânt si astral/lumea spiritelor este foarte subtire. Ceea ce se petrece în aceasta noapte, în special la miezul noptii (30 aprilie – 1 mai), poarta o semnificatie speciala. Toate ritualurile, magia, comunicarea cu spiritele si alte practici asemanatoare sunt mult mai puternice în aceasta noapte sacra.

ancient-origins.net

Bogdan

Pentru fiecare de ce trebuie sa existe un cum