De ce cred oamenii in bazaconii?-Michael Shermer

Despre rase

Din secolul al XVI-lea pâna azi, rasele au devenit tot mai vagi datorita casatoriilor mixte si altor forme de interactiune sexuala, iar cândva în mileniul al III-lea granitele vagi vor deveni atât de estompate, încât va trebui sa abandonam complet notiunea de rasa ca mijloc de discriminare. Din pacate, mintea omeneasca se pricepe atât de bine sa gaseasca tipare, încât alte criterii de separare între oameni vor aparea fara îndoiala în vocabularul nostru.

Despre gândirea magica

Oamenii sunt animale care cauta tipare. Cautam sensul într-o lume complexa, haotica si imprevizibila. Dar în acelasi timp suntem animale care spun povesti, iar timp de mii de ani miturile si religiile noastre ne-au hranit cu povesti despre tipare încarcate de sens – despre zei si Dumnezeu, despre fiinte supranaturale si forte mistice, despre relatiile oamenilor cu alti oameni si cu creatorii lor, despre locul nostru în cosmos.

Unul dintre motivele pentru care oamenii continua sa apeleze la gândirea magica este ca modul de gândire modern, stiintific dateaza de doar câteva sute de ani, pe când omenirea exista de câteva sute de mii de ani. […] Gândim magic pentru ca trebuie sa gândim cauzal. […] Gândirea magica este un produs secundar al mecanismului evoluat al gândirii cauzale.

Sub presiunea realitatii devenim creduli. Cautam certitudini consolatoare la ghicitorii în carti si în palma, la astrologi si mediumuri. Spiritul nostru critic cedeaza în fata navalei promisiunilor si sperantelor oferite pentru a potoli marile spaime ale vietii. Nu ar fi minunat daca nu am muri cu adevarat? Nu ar fi minunat daca am putea vorbi din nou cu cei dragi pe care i-am pierdut?

Oamenii de stiinta au si ei afirmatiile lor false, dar metodele stiintifice sunt anume concepute pentru a le elimina.

Ce este un sceptic? Scepticul este acela care îsi pune întrebari în legatura cu valabilitatea unei anume afirmatii cautând dovezi pro sau contra.

Maxima lui Hume

Nici o marturie nu ajunge pentru a stabili producerea unei minuni decât daca marturia este cumva de asa natura încât falsitatea ei sa fie mai miraculoasa decât faptul pe care ea nazuieste sa-l stabileasca.

Dificultatile gândirii stiintifice

Teoria influenteaza observatiile.

Heisenberg: „Ceea ce observam nu este natura însasi, ci natura expusa metodelor noastre de investigare”.

În mecanica cuantica, aceasta idee a fost exprimata riguros sub forma „interpretarii Scolii de la Copenhaga” asupra evenimentelor cuantice: „o functie probabilistica nu descrie un eveniment anume, ci un spectru continuu de evenimente, posibile pâna când o masuratoare perturba izolarea sistemului, iar un singur eveniment are loc”. Se elimina corelatia dintre teorie si realitate; teoria construieste o parte din realitate.

Observatorul modifica ceea ce observa. Actiunea de a cerceta un eveniment îl poate modifica. Subiectii unui experiment de psihologie îsi pot schimba comportamentul daca stiu ce ipoteze experimentale sunt testate.

Echipamentul construieste rezultate. Dimensiunea telescoapelor, de pilda, a modelat si remodelat teoriile noastre privind dimensiunea Universului.

Dificultatile gândirii pseudostiintifice

Povestile nu înseamna stiinta. Povestirile despre cum s-a vindecat matusa Maria de cancer privind filmele fratilor Marx sau luând extract de ficat de la cocosi castrati nu au nici un sens. E nevoie de experiente controlate, nu de povesti pentru ca o afirmatie sa capete substanta.

Limbajul stiintific nu înseamna stiinta. De multe ori, desi subiectul este derizoriu, iar esenta afirmatiilor gaunoasa, faptul ca ambalajul mesajului contine cuvinte din arsenalul stiintei da impresia de seriozitate pentru o ureche neantrenata.

Ceea ce e neexplicat nu e inexplicabil. Un arheolog amator declara ca, din moment ce el nu-si poate imagina cum au fost construite piramidele, ele trebuie sa fi fost construite de extraterestri.

Rationamentul post-factum. Faptul ca doua evenimente sunt consecutive, nu înseamna ca ele sunt legate cauzal. Corelarea nu e acelasi lucru cu cauzalitatea.

Coincidenta. Mintea omului cauta relatii între evenimente si adesea le gaseste, chiar daca ele nu exista. Câti dintre noi nu si-au pus problema existentei telepatiei doar pentru ca în momentul în care se pregatea sa sune pe cineva acela tocmai i-a dat un telefon? Desigur, în astfel de momente, nimeni nu se mai gândeste de câte ori nu s-a întâmplat asa.

Probleme psihologice în gândire

În Rusia, dupa caderea comunismului s-a înregistrat o crestere semnificativa a credintelor în paranormal.

Nu numai ca oamenii sunt acum mai liberi sa se însele între ei, dar unii cred cu adevarat ca au descoperit ceva concret si semnificativ despre natura lumii.

Capitalismul e o structura sociala mult mai putin stabila decât comunismul. O asemenea nesiguranta face ca mintea sa caute explicatii pentru capriciile si hazardul pietei si al vietii în general, iar mintea se îndreapta adesea catre supranatural si paranormal.

Gândirea critica

Gândirea stiintifica si critica nu apare în mod natural. Cere educatie, experienta si efort. Gândirea e o activitate de înalta calificare. Nu este adevarat ca suntem înzestrati în mod natural cu capacitatea de a gândi clar si logic – fara sa învatam cum si fara exercitiu.

Sistemul imunitar ideologic

Max Planck: „O noutate stiintifica importanta îsi face rareori drum câstigând teren putin câte putin. Ceea ce se întâmpla este ca adversarii mor pe rând, iar noua generatie e obisnuita cu ideea de la bun început”.

Dobândim o imunitate fata de ideile noi care nu se potrivesc cu cele vechi. Cu cât mai ridicat este IQ-ul, dupa cum a aratat psihologul David Perkins, cu atât este mai mare potentialul pentru imunitate ideologica.

Dictonul lui Spinoza

Scepticii au tendinta foarte omeneasca de a savura demistificarea a ceea ce e deja considerat absurd.

Baruch Spinoza: „M-am straduit neîncetat sa nu-mi bat joc de actiunile omenesti, sa nu le deplâng si sa nu le dispretuiesc, ci sa le înteleg”.

Charles Darwin: „Trebuie sa recunoastem, cred eu, ca omul, cu toate însusirile sale nobile, cu simpatia pe care o simte fata de cei dezmosteniti, cu bunavointa care se extinde nu numai asupra semenilor, dar si asupra celor mai marunte fiinte, cu intelectul sau dumnezeiesc care a înteles miscarile si alcatuirea sistemului solar – cu toate aceste puteri superioare – omul poarta înca în trupul sau marca de nesters a originii sale umile”.

Paragrafele de mai sus sunt extrase din cartea De ce cred oamenii în bazaconii, de Michael Shermer, Editura Humanitas, 2009

Bogdan

Pentru fiecare de ce trebuie sa existe un cum