Zona tacerii din Mexic, locul unde se petrec lucruri inexplicabile

In Mexic exista o zona în care câmpul magnetic înghite orice sunet. A fost numita Zona Tacerii. Busolele se rotesc salbatic, radiourile nu reusesc sa intre în nicio frecventa si bateriile îsi pierd brusc energia. Este aproape imposibila receptia undelor TV sau a telefoanelor mobile.

Unde se afla Zona Tacerii

La doar 400 de kilometri de granita cu SUA, în aridul desert Mexican, se afla o zona protejata în care se petrec o sumedenie de fenomene inexplicabile. Dupa cum puteti sa va imaginati, atât autoritatile mexicane cât si cele americane pastreaza tacerea atunci când vine vorba despre misterul care planeaza asupra acestui teritoriu.

A fot numita sugestiv „Zona Tacerii” pentru ca niciun sunet si nicio unda nu se poate propaga în acest perimetru.

Multi compara aceasta zona cu Triunghiul Bermudelor, deoarece acolo au avut loc multe accidente aviatice, disparitii de oameni si animale.

Spatiul este situat între paralele 26 si 28, la fel cu piramidele egiptene, cu Cape Canaveral, dar si cu orasele sfinte din Tibet.

Vegetatia lipseste

În Zona Tacerii vegetatia pare ca este arsa, ani de zile nu mai creste nicio planta pe anumite portiuni.  Conform martorilor, în aceste perimetre, noapte, pot fi vazute OZN-uri. În anul 1970, americanii au testat un nou tip de racheta în desertul din New Mexico, care se învecineaza cu Zona Tacerii, Mexic.

Americanii nu au putut coordona traseul rachetei. Racheta era atrasa ca un magnet de Zona del Silencio. Parea ca o forta externa coordoneaza traseul rachetei. Americanii au fost obligati sa distruga racheta, înainte ca aceasta sa produca o tragedie. Resturi radioactive au ajuns în Zona del Silencio, americanii fiind somati de catre autoritatile mexicane sa curete zona.

În Zona Tacerii, în anul 1975, s-a prabusit un meteorit cu o greutate de 10 tone. Tot aici, incidentele de radiatii cosmice sunt foarte frecvente. Nu s-a putut explica cum aceste fenomene au condus la mutatiile genetice pe care le-au suferit animalele din zona. Broastele prezinta pe carapace desene care au forma de hexagon. Serpii prezinta o culoare violacee, insectele au suferit mutatii unice, nemaiîntâlnite în lume.

La prima vedere este doar un desert

Primul care a observat conditiile speciale ale Zonei Tacerii a fost inginerul Harry de la Pena. Acesta a descoperit o vale arida, parca din vremurile preistorice. Acoperita de frunzele palmierilor, în vale se afla o oaza pe marginea careia se stabilisera mai multe triburi.

Ele au pus mai târziu bazele localitatii Ceballos. De la hotarul acestei comunitati, hoinarul intra într-o atmosfera ireala. De acum nu mai putem merge decât pe nisipuri miscatoare, acoperite de câteva tufisuri si populate de reptile veninoase.

În timpul expeditiei, Harry de la Pena si colegii sai au observat ca nu pot comunica prin statiile radio pe nici o frecventa. Nici pâna astazi fermierii din Ceballos, precum si din satele din jur nu se pot uita la televizor deoarece nu au semnal. Fenomenul se explica prin faptul ca în Valea Tacerii exista un câmp magnetic extrem de puternic care împiedica propagarea undelor radio în regiune.

Un câmp magnetic extrem de puternic

Pâna în anul 1970 nu s-a mai înregistrat nicio victima.

In acel an, în timpul unor antrenamente desfasurate la baza americana aeriana White Sands, ceva s-a întâmplat. O racheta lansata de la White Sands si-a modificat total traiectoria initiala, nemaiputând fi controlata. Racheta parca era atrasa de un magnet puternic ascuns în desert, cazând în cele din urma în Zona Tacerii. Evenimentul a atras atentia mass-media, fapt ce a dat nastere la numeroase speculatii pe acesta tema. Imediat dupa incident o echipa de experti militari a mers la fata locului pentru a gasi explicatia devierii rachetei de la cursul stabilit.

Prima disparitie a unui avion

În 1930, în Zona Tacerii, împreuna cu aparatul pe care îl pilota a disparut aviatorul Francisco Sarabia, pe când se întorcea din Coahuila spre Texas. Înainte de a se pierde legatura cu pilotul, acesta a mai apucat sa transmita turnului de control ca toate comenzile avionului s-au blocat si motorul s-a oprit pe neasteptate.

Marea Tethis

Harry de la Pena a fost primul care a explorat zona desertica a Mexicului, încercând sa explice ce fenomene se produc acolo. Dupa el au venit numeroase alte echipe de cercetare, care au luat mostre de nisip pentru teste, au facut masuratori si au încercat sa determine gradul de radiatii în regiune. Se pare ca în urma cu milioane de ani locul era, de fapt, acoperit de ape. Din acesta cauza Zona Tacerii mai este cunoscuta si sub numele de Marea Tethis.

Ploaia misterioasa

Întâmplarile stranii nu se opresc aici. În anul 1975, doi cercetatori au venit în zona pentru cercetari. O ploaie torentiala le-a oprit munca. Cei doi s-au refugiat în masina, dar solul fiind îmbibat cu multa apa s-a transformat într-o mlastina. Cei doi au povestit ca lânga masina lor au aparut doi barbati, îmbracati în combinezoane galbene. Acestia erau foarte înalti, cu o alura atletica.

Cei doi au împins masina cu o forta iesita din comun. Când au vrut sa multumeasca celor doi necunoscuti, cercetatorii au vazut ca acestia disparusera. Asa cum au aparut, la fel au disparut.

Victimele unei furtuni de nisip

În luna octombrie a anului 1975, Ernesto si Josefina Diaz au mers în Zona Tacerii pentru a aduna roci si fosile pentru colectia laboratorului scolii la care ambii erau profesori. În timp ce adunau pietre care mai de care mai interesante, au sesizat cum o furtuna de nisip iscata pe moment se îndrepta spre ei. Grabiti, au strâns bagajele si au demarat în tromba, însa nu suficient de repede pentru a evita furtuna. Vârtejul i-a prins si i-a rasturnat într-o mlastina.

Oamenii cu pelerine galbene

În timp ce se chinuiau sa iasa din masina, s-au apropiat de ei doua fiinte foarte înalte, ce purtau pelerine galbene. Silueta lor era asemeni unei sticle; aveau mijlocul subtire, gâtul lung si picioarele late. Cele doua fiinte s-au oferit sa-i ajute pe sotii Diaz. Una dintre ele si-a înclestat degetele subtiri pe portbagajul masinii si într-o clipita pamântenii au fost trasi din mlastina. Când Ernesto a coborât din masina pentru a le multumi nu a mai vazut pe nimeni. Ceea ce li s-a parut bizar era faptul ca pe nisip nu se vedea nici o urma de pasi care sa tradeze prezenta celor doua fiinte misterioase.

Un loc al anomaliilor

„Tocmai radioactivitatea prezenta peste normal este cauza prezentei unor serpi gigantici sau a unor roci cu un colorit foarte puternic, de exemplu, albastru” explica Arman Gomez Barrios, un cercetator care în ultimii ani si-a consacrat eforturile încercarii de a convinge guvernul mexican sa dezvaluie acest secret de stat.

Primele documente care atesta aparitia OZN-urilor în zona, dateaza din perioada Revolutiei Mexicane, 1910-1921. Mai târziu, în anul 1967, aviatia mexicana s-a confruntat cu evenimente similare.

Aceasta anomalie atrage particule metalice de origine extraterestra. Asa se explica numarul mare de meteoriti care au cazut în zona.

În 8 februarie 1968, un meteorit de proportii mari a cazut în aceasta zona, iluminând pentru câteva minute întreaga suprafata. Coliziunea cu pamântul a provocat o unda de soc, resimtita în localitatile din apropierea zonei.

În anul 1967, pilotii unor avioane de razboi au raportat ca au vazut obiecte necunoscute zburând în apropierea avioanelor. OZN-urile aveau peste 12 metri lungime si degajau un jet de culoare rosie. Multe dintre ele survolau zona la joasa altitudine.

Martorii sustin ca OZN-urile vin dinspre zona muntoasa si au o lumina foarte puternica, care le afecteaza vederea.

Un eveniment care i-a înspaimântat pe locuitori s-a întâmplat în septembrie 1976.

Un OZN de dimensiuni uriase, 300 de metri, a survolat la joasa altitudine, mai multe minute, localitatea. Locuitorii îsi amintesc faptul ca animalele au iesit din tarcuri, iar câinii urlau îngrozitor.

Zona Tacerii si experimentele NASA

Profesorul Harry Augusto De lLa Pena a rupt tacerea si a facut unele dezvaluiri despre misterioasa zona.

Totul a început în anul 1968, atunci când o racheta experimentala americana, Athena, a iesit de pe raza ei de actiune, ajungând sa cada în mijlocul acestei zone.

Athena a disparut brusc de pe radare, asa cum s-a întâmplat si cu ambarcatiunile care navigau în Triunghiul Bermudelor. NASA a trimis mai multe echipe care au cercetat Zona Tacerii, în speranta de a descoperi epava rachetei si de a întelege ceea ce s-a întâmplat.

O prima constatare a fost legata de faptul ca zona este complet magnetizata si orice obiect dispare de pe radar. Radioactivitatea extrem de mare a facut ca multe specii de animale sa înregistreze mutatii. Serpii au dimensiuni foarte mari si au culoarea albastra.

Chiar si rocile si-au schimbat culoare, devenind albastre. Profesorul De La Pena a reusit sa patrunda în Zona Tacerii cu o aparatura sofisticata care s-a dovedit incapabila sa functioneze din cauza prezentei unui vârtej electronic format de cantitatile mari de magnetita din subsolul zonei.

Profesorul De La Pena sustine ca emisia de energie din zona este atât de puternica, încât poate sa ajunga în cele mai îndepartate colturi ale Universului.

Revista Mexico Desconocido a scris ca atunci când tehnicienii NASA au ajuns în Zona Tacerii, pentru a recupera racheta pierduta, au sfârsit prin a fi foarte interesati de compozitia solului si înainte de a pleca au luat cu ei tone de nisip, care, de atunci, sunt pastrate într-o baza secreta a armatei SUA.

tinerama.ro

Bogdan

Pentru fiecare de ce trebuie sa existe un cum

%d blogeri au apreciat: