”V from Vendetta” si celebra masca anonymos. Ce elemente esoterice gasim in film?

Cunoastem cu totii celebra masca care a devenit un simbol al rebeliunii împotriva unui sistem de conducere asupritor, nedrept si totalitar, cunoscuta si sub numele de Anonymous Mask. Dar cine sau ce se afla de fapt în spatele acestei masti?

Un prim raspuns mai precis si care respecta rigoarea concretetii, satisfacând o prima si superficiala curiozitate mentala, este figura lui Guy Fawkes, un om care acum 400 si ceva de ani a încercat sa arunce în aer Camera Lorzilor (a cladirii Parlamentului Angliei). Acesta a facut parte dintr-un complot care pâna la urma a fost dejucat si care, din moment ce vedem si azi cladirea cu pricina „în picioare si nevatamata”, nu a mai avut loc.

Dar de ce acesti oameni care lupta pentru dreptate si armonie au ales tocmai aceasta masca? Doar pentru ca ea reprezinta un om care a încercat sa distruga o cladire? Ei bine, în spatele mastii sta o întreaga si lunga poveste. De fapt…„sub aceasta masca se afla o idee, […] iar ideile rezista pâna si gloantelor”.

Dupa cum am spus, masca a devenit celebra în urma aparitiei si popularizarii unui film din 2005, film din care de altfel este preluata. Este vorba despre „V for Vendetta”, scris dupa nuvela cu acelasi nume de Alan Moore, de catre creatorii legendarului „The Matrix”,.

Filmul este unul foarte special din punct de vedere al mesajului, care surprinzator, este mai mult unul spiritual decât unul anarhic sau justitiar.

Este literalmente întesat de simboluri oculte la fiecare pas, simboluri care sunt ordonate în asa fel încât reveleaza aspecte foarte profunde legate de menire, de importanta si puterea sincronicitatii, de elementele subtile, de polaritatea energiilor, de transformare, si poate cel mai important, (conex cu transformarea), de semnificatia, rolul si necesitatea integrarii suferintei în evolutia spirituala a omului.

Este necesar înca de la început sa mentionez ca atmosfera si actiunile personajului principal nu se încadreaza într-un stil „christic”, astfel încât vom vedea ca el ucide o serie de politicieni si oameni sus-pusi în aparatul demagogic si dictatorial statal cu o lejeritate deseori socanta pentru cei care vad doar actiunea concreta si nu „citesc printre rândurile” povestii filmului.

Ca o paranteza, acestia erau stâlpi decizionali foarte importanti exact în sistemele care au fost si sunt cele mai utilizate în manipularea si controlul maselor: politica (cancelarul Sutler), serviciile de informatii/serviciile secrete si politienesti (Creedy), sistemul medical si de cercetare biologica (Delia Surridge), sistemul religios/biserica (parintele Lilliman), mass media, sistemul militar si sistemul farmaceutic (Lewis Prothero).

Este necesar sa întelegem ca acest film este unul simbolic, împreuna cu majoritatea elementelor care îl compun, astfel încât, inclusiv crimele (în numele dreptatii) pe care le comite personajul principal, au totusi o conotatie si o simbolistica precisa în ansamblul filmului, transmitând mult mai mult decât ideea unei razbunari cu sânge rece.

Crimele si filmul însusi nu sunt o instigare la revolta anarhica, ci mai degraba pronuntarea sentintei mortii iminente a acelor sisteme care se opun bunului simt, armoniei, pacii si bunastarii maselor de oameni.

În primul rând, personajul principal, V, simbolizeaza (dupa cum el însusi o spune), o idee. Aceasta este de fapt alegoria unuei idei colective, a unui curent de opinie general (si nu personal), a unui crez care însufletea un întreg popor chiar daca nu a fost pus în aplicare în ultimii 400 de ani (si chiar mai mult). Iar aceasta idee în contextul povestii exterioare, vizibile, a filmului este aceea de dreptate si libertate, înteleasa într-un context armonios si pasnic, exact opusul a ceea ce exista în marea majoritatea a sistemelor de guvernare a lumii moderne: fie un totalitarism „pe fata”, fie o falsa democratie.

Ideea ezoterica însa, ce este revelata de mesajul „ascuns” în spatele simbolurilor, este aceea a „dreptatii ezoterice”, adica a dreptatii înteleasa din punct de vedere spiritual: este vorba despre legea karmei sau legea cauzei si a efectului.

În acest caz, lupta pe care o duce omul nu mai este una cu exteriorul (cu sistemul, cu conducerea asupritoare), ci cu propria fiinta, cu propriile emotii negative si cu propriul „venin”, care, din moment ce nu mai este varsat în afara pentru a crea conflict si tensiune, dar nu poate nici sa ramâna blocat în interior deoarece ar genera auto distrugere, este în mod necesar transformat, iar aceasta (transformarea) este cealalta idee principala a filmului.

Daca urmarim evolutia personajului principal, V, observam cu claritate ca atâta vreme cât el era prizonierul urii împotriva celor care îl detineau, era simultan, în film, prizonier în propira celula. Acelasi tipar s-a repetat si cu E-vey: câta vreme mai avea o urma de îndoiala în a face sau nu ceea ce stie în sinea ei ca este corect, este prizoniera. Dar în momentul în care ea a ajuns la un desavârsit calm interior fara sa îsi tradeze constiinta (si implicit pe V), a devenit libera, si nu doar libera din celula de detentie, ci libera în alegeri, în gândire si în vointa (vointa care acum era de fapt libera de prejudecati si frici, putând sa manifeste apoi plenar si benefic liberul arbitru). Aceasta libertate a venit împreuna cu constientizarea faptului ca totul în exterior este o iluzie (celula, paznicii, chiar si frica de moarte), si ca toate acestea nu pot vreodata sa conteze mai mult decât integritatea constiintei si respectarea bunului simt, chiar nici atunci când acestea vin cu pretul integritatii fizice (inclusiv a vietii): „ceea ce ai gasit acolo a contat mai mult decât propria ta viata”.

Evident, „pretul” apararii acestor calitati intrinseci a fost unul destul de mare, presarat cu suferinte la limita mortii, dar stim bine si noi, aruncând o privire plina de sinceritate în propira viata, ca atunci când nici bunul simt, nici emotiile benefice, nici semnele pe care le primim nu ne pot îndrepta pasii pe calea cea buna de urmat în vreo directie de viata, suferinta este acea „ultima pastila” pe care o primim. Ea îsi face în cele din urma treaba în mod exemplar si eficient: transforma (sau mai bine zis ne ajuta sa transformam în noi însine) ceea ce anterior parea imposibil de transformat.

Urmarind povestea celor doi în film din aceasta perspectiva, toate atrocitatile prin care trec acestia (si cu atât mai mult ea, care era constient mentinuta astfel) reveleaza un sens foarte profund, deoarece în fiinta lor are loc o purificare profunda, pâna la esente, si ceea ce ramâne dupa chinuitoarea cadere a tuturor mecanismelor superficiale ale personalitatii (adica a egoului) este sufletul pur, omul puternic în bine, fiinta care se afla pe drumul ei, integra, conectata la o sursa interioara infinita de armonie si putere.

Simbolul principal care apare cel mai des în film este cifra 5, conexa cu al cincilea element, eterul. Acesta este cel care are menirea de a realiza orice transformare de stare a oricaruia dintre cele 4 elemente manifestate, desi el r?mâne mereu ascuns, ocultat, invizibil. La fel este si personajul principal care poarta mereu masca devenita celebra.

Masca în acelasi timp îi anuleaza lui V caracteristicile personale si îl face o manifestare vie a acelei idei, a unui principiu, a unei convingeri care exista în toti ceilalti. Revenenind la cifra 5, aceasta apare în: chiar numele personajului principal (V este 5 roman), în numele ei, Evey putând fi prescurtat în limba engleza prin literele E si V (a cincea litera a alfabetului si cinci-ul roman), în expresia latina „vi veri veniversum vivus vici” (prin puterea adevarului, eu, un muritor, am cucerit Universul), care este o însiruire de 5 cuvinte fiecare începând cu V (cu 5), în cele 5 victime ale lui V, în numarul celulei lui V, care era a cincea, si în multe alte locuri, unele mai semnificative decât altele.

Alta idee esentiala a filmului este cea a menirii: omul care trece de la un nivel personal de integrare si organizare a propriei vieti la unul impersonal, în care se dedica unui scop si ideal nobil, înalt, a carui perspectiva si tel trece dincolo de propria bunastare si se extinde spre ajutorul oferit celorlalti (din imediata apropiere sau chiar a întregii umanitati), paseste într-un univers nou, într-o organizare diferita a lucrurilor si evenimentelor, astfel încât sincronicitatile, potrivirile, si ajutorul pe care îl primeste de la Univers este cu mult superior. Se poate spune ca un astfel de om nu mai traieste pentru el însusi, de aceea el devine capabil si de anumite sacrificii personale pentru un bine suprem.

Observam în film ca parca o forta misterioasa face ca V sa fie mereu si mereu la unison cu tot ceea ce se petrece (chiar si în alta parte a orasului, de exemplu) fara a ni se sugera în film vreo interventie personala, magica, a acestuia. El pur si simplu se afla în cursul firesc al lucrurilor si ajunge exact acolo unde trebuie, si exact în momentul în care trebuie, pentru a interveni în modul cel mai eficient cu putinta.

O alta prefigurare a menirii apare în „discursul” sau auto-introductiv pe care îl face fetei, imediat dupa ce o întâlneste: „Who is but the form following the function of what…”, adica „Cine este doar forma care îi urmeaza functiei lui Ce”.

În acest context, „cine” este persoana, omul limitat de nevoile propriei lui existente si de emotiile personale, egotice.

„Ce” este fiinta superioara din om, sufletul, a carui unic si exclusiv scop este realizarea propriei meniri, si care vede si percepe, în spatiu si timp, mult dincolo de nevoile personale de existenta, deoarece actioneaza la un nivel mult mai amplu. El, dealtfel, sacrifica lejer aceste nevoi în fata realizarii menirii, a acelui bine suprem, care îi implica si pe ceilalti oameni.

Masca face acelasi lucru: ascunde identitatea personala (omul situat la nivelul egoului, cu limitarile aferente) si îl plaseaza la un nivel universal, de menire, de „idee” care se afla simultan în mintile si inimile tuturor.

Acest aspect este prefigurat de finalul în care oamenii, când devenisera între timp pregatiti si uniti la nivel de masa, puteau acum sa îsi asume fiecare acea idee si sa actioneze pentru punerea ei în aplicare: toti îsi puneau masca (îsi asumau telul comun) si ieseau în strada uniti, împreuna.

Masca devine astfel un simbol al ideii colective, al binelui comun, al unui scop superior, iar cei care o poarta subscriu aceastuia si contribuie prin propriile actiuni la realizarea lui.

V este cel care o poarta aproape tot filmul; de altfel, acesta este primul cadru: imaginea privita prin ochii lui peste care se aseaza masca, apoi urmatorul cadru ne prezinta deja fata lui acoperita de masca: aici este momentul în care el însusi ia asupra sa „ideea” pe care o reprezinta si pentru care actioneaza, motivatia sa impersonala sau supra-umana (care vedem ulterior ca îi confera chiar capacitati, instincte si sincronicitati supraumane). Actiunea filmului poate astfel sa înceapa imediat dupa ce el paseste în propria menire.

Exista un moment dupa plecarea Evei din casa lui, în care îsi scoate temporar masca si acesta este singurul moment în care îl vedem plângând si manifestându-se în mod uman, dar foarte limitat, macinat fiind de anumite consecinte neplacute si dureroase ale actiunilor sale, despre care este constient dar care au fost necesare în procesul transformarii profunde a fetei.

Mai vedem si faptul ca masca reprezinta de fapt o idee care contra-balanseaza relele facute de guvern. De îndata ce situatia este restabilita, poporul este unit pentru a-si câstiga drepturile umane, parlamentul ca simbol al puterii despotice este demolat si armonia este reinstaurata, acea idee nu mai este necesara: acest fapt este simbolizat de gestul la unison în care oamenii îsi scot cu totii mastile, pentru a admira cu ochii liberi noua stare a lucrurilor si zorii noii orânduiri pasnice.

Acestea sunt elementele de baza pe care se constituie povestea simbolica a filmului, si cu acestea în minte, ba chiar facând mai departe anumite corelatii inteligente, filmul poate fi vizionat acum cu alti ochi, la un nivel mult mai profund, si va genera cu siguranta o emotie mult mai rafinata în cel care îl parcurge cu atentie.

Fie ca aceasta poveste sa inspire în noi toti simtul unitatii si armoniei si sa ne mobilizeze gândurile si actiunile în creerea unui viitor pasnic si paradisiac.

Prof. astrolog Daniel Iepure

Bogdan

Pentru fiecare de ce trebuie sa existe un cum

%d blogeri au apreciat: