Mitologia antica a Orientului Apropiat cuprinde foarte multe mituri si zeitati numeroase. Le vom puncta doar pe cele esentiale pentru a crea o imagine cat mai clara a societatii de atunci, deoarece lumea zeilor era imaginata asemeni celei pamantesti.
Crearea Universului in mitologia sumero-akkadiana
In mitologiile sumeriana si akkadiana, Universul nu a aparut pur si simplu din materie. La baza creatiei au stat zeii. Oamenii isi imaginau aceste entitati supranaturale ca fiind totuna cu universul, reprezentand cerul si pamantul, sau identificandu-se cu apele primordiale.
Miturile spun ca au existat doua procese de crearea lumii: entitatile primordiale au dat viata unor noi fapturi fie unindu-se, fie separandu-se una de cealalta.
Unul din cele mai vechi mituri sumeriene spune ca pamantul si cerul formau candva un mare tot, pana ce zeul Enlil le-a separat.
O alta versiune a aceluiasi mit afirma ca pamantul si cerul s-au unit pentru a da nastere celorlalte elemente ale lumii. In unele cazuri, Enlil si o zeita mama erau personificate drept cerul si pamantul.
In epopeea babiloniana a creatiei, apa dulce, de sub pamant, reprezentand principiul masculin (fluviul Eufrat ) se uneste cu apa sarata, principiul feminin, personificata de un monstru ingrozitor. Unul dintre zeii rezultati creaza lumea din trupul monstrului de apa sarata.
Enki daruieste oamenilor cele necesare vietii
In cele mai vechi mituri sumeriene, din prima jumatate a mileniului III i.Chr, zeii care au dat nastere universului sunt Anu si Enlil.
Intr-un mit de la 1800 i.Chr, Enki, zeul apei dulci, ajutat de un mare numar de zeite, creaza elementele fundamentale ale lumii.
Mai intai Enki s-a unit cu Ninhursag, „stapana tinuturilor inalte”, care a nascut-o, peste noua zile, pe Ninnisig, „stapana plantelor verzi”. De cum a vazut-o pe frumoasa Ninnisig, Enki a dorit sa se uneasca cu ea. Din aceasta impreunare a aparut zeita Ninkura, „stapana muntilor”.
Mai tarziu, unirea dintre Ninkura si Enki o va crea pe Utu, zeita lanii si tesutului.
Rolul extrem de insemnat detinut de Enki in creatie reflecta importanta apei dulci in viata oamenilor: in tinuturile muntoase, apa dulce ajuta plantele sa creasca si sa dea rod, asigurand si supravietuirea animalelor din gospodarie.
Pentru ca am ajuns aici vom vorbi si despre principalele zeitati ale mitologiei mesopotamiene.
ANU SI ENLIL
Secole de-a randul, Anu si Enlil au fost considerati zeii supremi ai cosmologiei mesopotamiene, incepand cu miturile crearii universului, in care Anu, zeul cerului, se separa de zeita pamantului.
Se credea ca Anu si Enlil au creat lumea si pe ceilalti zei. Enlil era considerat creatorul zeilor sau cel care a separat cerul de pamant.(traducerea numelui de Enlil este incerta: „zeu -adiere”,”zeu-duh”sau „zeul zeilor”)
Anu si Enlil conduceau adunarile zeilor si decideau asupra viitorului lumii si al oamenilor, fie singuri, fie impreuna cu ceilalti zei. Dar oamenii puteau sa incerce sa-si influenteze destinul.
Hotararile luate de Enlil si de Anu asigurau legea si ordinea in cer si pe pamant. Cei doi zei au servit de exemplu conducatorilor mesopotamieni in organizarea propiilor regate.
Ierarhia zeilor
Lumea zeilor era foarte bine organizata (oamenii au imaginat aceasta lume asa cum au vazut lumea lor), potrivit unei ierarhii foarte riguroase, fapt dovedit de documente din a doua jumatate a mileniului II i.Chr.
Pe acestea sunt inscrise simbolurile specifice fiecarei categorii de zei: cei care stapanesc cerul sunt in fruntea listei, la mijloc se afla zeii care domnesc peste pamant, iar la sfarsit, puterile ce domnesc in infern.
Inca din mileniul al III-lea i.Chr se specifica numele tuturor zeilor si se considera ca fiecare mare zeu avea o familie, adica sotie si copii, precum si un palat ceresc unde lucrau ministri, scribi, soli, chiar si brutari, paharnici, frizeri si gradinari. Anu se afla in fruntea ierarhiei
ENKI
Mitologia sumeriana il venereaza pe Enki, ca pe un zeu salvator, instanta divina la care oamenii apeleaza cand nu mai au speranta.
Se credea ca Enki a daruit resursele de apa dulce tinutului Dilmun (Bahrain-ul de azi). Tot lui i se atribuiau numeroasele cursuri de apa ce se varsau in Tigru.
Sperma lui, numita „apa datatoare de viata” a produs noile generatii de zei, care au asigurat dezvoltarea lumii intregi.
Enki a eliberat omenirea de sub puterea fortelor raului cu ajutorul apei, care spala si purifica. Era considerat patronul ritualurilor si stapanul magiei. Era siret, intelept, inventiv, atragator si plin de idei.
Era si parintele artelor. El i-a creat pe oameni asemeni unui olar, dar a primit si ajutorul unei zeite mama pentru ca se impregnase cu propia lui sperma, fara a reusi sa gaseasca o matca pentru „apa datatoare de viata”.
Zeita l-a salvat pe Enki oferindu-i-se. Aceasta unire a dus la aparitia multor plante medicinale.
Enki organizeaza lumea
Enlil ordona lui Enki sa le atribuie celorlati zei responsabilitati precise si sa le dea in grija orase.
El hotaraste sa ofere o soarta fericita tinutului Sumer, orasului Ur, locuitorilor din Golful Persic, din valea Indului si nomazilor din Mesopotamia. El umple Tigrul cu apa si face pamantul fertil. Abia apoi imparte responsabilitati celorlati zei, astfel aparand zei ai canalelor, ai furtunii cu fulgere, ai orzului, ai painii…etc
NANNA
Este rezultatul unirii dintre Enlil si Ninlil. Nanna, zeul lunii, este fiul cel mare al lui Enlil si ocupa una dintre cele mai inalte pozitii in ierarhia sacra.
Este tatal zeilor ceresti Inanna (Venus) si Utu (Soarele) si zeul protector
al orasului Ur. Aceasta treime Luna, Venus si Soarele este foarte importanta, deoarece ajuta si rezolva plangerile oamenilor.
Tot Nanna a daruit timpul. Numarul 30, unul din simbolurile lui, reprezenta cele 30 de zile dintr-o luna, iar stabilirea sarbatorilor se facea dupa fazele lunii (zeul mai era reprezentat sub forma de semiluna si apoi sub cea a unor coarne de taur sau a unui fruct).
INANNA/ISHTAR
Inanna, zeita planetei Venus, este cea mai cunoscuta zeita din mitologia Orientului Apropiat si una din cele mai ambigue.
Reprezenta cele mai antagonice idealuri, fiind zeita iubirii si fertilitatii, dar si a razboiului si mortii.
Ea este cea care fura puterile lui Enki, la o petrecere, jefuieste templul lui Anu, zeul cerului, coboara fara teama in Infern, unde este ucisa si apoi readusa la viata. Simbolul ei este leul.
UTU/SHAMASH
Utu, zeul Soarelui, a adus oamenilor lumina.
Ca zeu al luminii, era considerat cel care putea vedea clar orice se intampla in lume, devenind pazitorul egalitatii si dreptatii.
In fiecare dimineata, Utu se ridica pe deasupra muntilor din estul Mesopotamiei, in timp ce zeii, care pazesc cerul ii deschid portile acestuia. Dupa ce straluceste pentru cei vii in timpul zilei, face drumul invers, trecand de data aceasta prin infern.
MARDUK SI ASSUR
Istoria acestor zei e un indiciu al evolutiei lor, de la zei locali fara importanta, pana la marii zei nationali ai Babilonului si Asiriei.
Sub Hammurabi, influenta lui Marduk a crescut odata cu numarul celor care il venerau. La fel s-a intamplat si cu Assur.
Atat Marduk, cat si acesta din urma au preluat pozitia detinuta initial de Enlil, iar miturile referitoare la acesta au fost transferate celor doi.(acest lucru dovedeste traseul clar pe care l-au avut teritoriile dintre Tigru si Eufrat-cucerirea babiloniana si cea asiriana si supunerea populatiei locale)
Lumea zeilor ca reprezentare a celei pamantene
In Orientul Apropiat, lumea reprezenta darul facut de zei oamenilor.
Tot zei daruiau si progresele culturale -dezvoltarea agriculturii, cresterea animalelor sau crearea unei civilizatii urbane complexe.
Dezvoltarea agriculturii era pusa pe seama multor zei, dar Ninurta era zeul agriculturii, caci invatase oamenii sa obtina culturi bogate.
Dumuzi, patronul pastorilor, le-a dezvaluit tainele cresterii animalelor, iar zeita Ninkasi i-a invatat sa fabrice bere. (Orzul era un aliment de baza in Sumer. Din el se faceau paine si bere. Existau peste 60 de tipuri de bere. Orzul era privit ca un dar al zeilor „smuls” de la ei de catre doi frati)
Razboiul zeilor
In Mesopotamia, viata cotidiana nu era deloc linistita.
Miturile vorbesc despre nenumarate conflicte. Zeii mai tineri ameninta tot timpul pozitia ocupata de zeii batrani. Acestia palnuiesc sa-i distruga pe noii zei.
Dorind sa fie in varful ierarhiei sacre, unde statea Anu, zeul cerului, Inanna il provoaca luandu-i taurul ceresc si folosindu-l ca arma. Diversi monstri ameninta lumea, dar zeii salvatori, ca Ninurta si 
Marduk, reusesc sa-i distruga.
Intr-unul din mituri se spune ca zeii tineri, satui de munca prea grea la care erau obligati, ataca palatul lui Enlil, stapanul zeilor.
Inainte de a porni la drum ei isi distrug uneltele si isi ard lopetile si cosurile pe care le purtau in spate. Apoi incercuiesc palatul lui Enlil. Coplesit acesta cere ajutor lui Anu si Ea, zeul intelepciunii.
Enlil doreste sa fuga la Anu, dar Ea are o alta idee: sa se creeze o noua faptura, care sa munceasca in locul zeilor.
Din acest motiv au fost creati oamenii…
