„De ce limba s-au folosit pelasgii eu cu siguranta nu pot sa afirm; dar daca ne este permis sa facem o concluziune dupa pelasgii ce mai exista si astazi în orasul Crestonia deasupra tursenilor (în partea orientala a Macedoniei, lînga mare) si cari locuiau odata în regiunea numitä astazi Thessaliotis… de asemenea, daca vom avea în vedere limba pelasgilor, cari au întemeiat orasele Placia si Scylace din Hellespont si cari locuise mai înainte laolalta cu athenienii, atunci vom putea face concluziunea ca pelasgii s-au folosit de o limba barbara. . .
În ce priveste însa neamul hellenilor, acestia înca de la începuturile lor s-au folosit întotdeuna de aceeasi limba, însa diferita de a neamului pelasg… Pelasgii însisi erau un popor de neam barbar”
Aceste cuvinte sunt scrise de Herodot, parintele istoriei. Cine erau pelasgii? De ce au disparut? Vom vedea in randurile urmatoare.
Cine erau pelasgii?
Vechile traditii istorice ale grecilor, egiptenilor, fenicienilor si assyrienilor aminteau de un vast imperiu al rasei pelasge, care, in epoca sa de putere si de marire, se extinsese peste o mare parte din Europa, Asia si Africa.
Originea este obscura si se duce undeva in negura timpului. Este o imbinare de mit si legenda. Oricum primii regi pelasgi, mari civilizatori, sunt de origine mitologica, Uran si Saturn, probabil cerul si pamantul.
Dupa N. Densusianu pelasgii au construit cel mai mare si mai puternic imperiu in Europa preistorica, intinzandu-se din pustiurile Saharei pana in muntii Norvegiei, din pacate nu au lasat nimic scris care sa le dovedeasca trecutul maret in afara de pietre si ruine cu „zmangalituri” ciudate, despre care nimeni nu s-a gandit ca ar putea reprezenta ceva.
Alergand pe intinsurile Europei, raspindindu-si cultura si limba, arienii, pelasgii, tracii au generat „cultura latina”. Inotdeauna in spatete unei culturi mari se gaseste o alta, neobservata, uitata, neglijata, ignorata… Si care a fost cultura, civilizatia in spatele celei grecesti, latine?
Crearea Imperiului Pelasg a avut loc dupã glaciatiunea Wurm, in jurul anului 6.000 î.Hr. Acest mare imperiu avea centrul administrativ, politic, religios în regiunea Muntilor Carpati, probabil cu precãdere în Ardeal si avea o vastã întindere: Europa, Nordul Africii si o parte din Asia.
Pelasgii erau vazuti de autorii antici ca fiind urmasii atlantilor, fiind barbati foarte inalti (de altfel s-au descoperit pe teritoriul tarii nostre schelete de peste 2 m inaltime). De altfel traditia din zona Maramuresului vorbeste despre stramosii uriasi, care traiau pe teritoriul tarii nostre.
Limba pelasgilor
Este din ce in ce mai evident ca romanii nu sunt chiar „urmasii Romei” si ca nu au avut timp romanii (mai ales ca nu erau latini autentici, fiind veniti din toate colturile imperiului) in 165 de ani sa „romanizeze” populatia locala.
Pelasgii aveau o limbã comunã, unicã, o limbã prelatinã, asa-zisa protolatina. Grecii afirmau, la venirea lor în europa, cã pelasgii vorbeau o limbã barbarã, diferitã de a lor.
Quintilian aminteste cã, dacã se adaugã la cuvintele latine, ori, se lãsau pe dinafarã unele litere sau silabe, se obtinea vorbirea barbarã. Dupã unii autori, limba barbarã avea carcterul unei limbi latine vulgare sau rustice.
Romanii însisi erau etichetati de cãtre greci ca vorbitori de limbã barbarã. Poetul Ovidiu si-a compus ultimele versuri apelând la latina barbarã a getilor, atît de apropiatã de latina literarã si a afirmat cã el însusi a devenit un poet get. Pe Columna lui Traian, dialogul dintre solii daci si împãrat se face fãrã translatori, în deplinã întelegere. Nu putem crede cã „dacii cei mândri si nemuritori” s-au servit de latina împãratului.

Religia pelasgilor
Herodot spune ca religia grecilor si romanilor ar fi urmasa celei pelasge. Nicolae Densusianu remarcã faptul cã majoritatea popoarelor civilizate din vechea Europã au împrumutat în religia lor panteonul pelasgic, pe care l-au gãsit la vechii locuitori. Cea mai arhaicã religie, dar poate si cea mai înaltã si profundã de pânã acum, o reprezintã adorarea Cerului si a Pãmântului.
Grecii personificau Cerul prin Uranus, iar Pãmântul prin Geea sau Gaia. Cerului i s-au dedicat cele mai mari înãltimi muntoase si pe teritoriul Daciei ne stau mãrturie monumentele megalitice din Carpatii Meridionali. Primii regi pelasgi, asa cum am vazut, au fost Uran si fiul sau Saturn. Urmatorul rege s-a numit Ianus, unul din primii zei romani (simbolizat printr-un falus).
Nicolae Densuseanu considerã Sfinxul ca o reprezentare a lui Saturn, o legãturã a omului cu Cerul. El afirmã cã muntii Carpati erau muntii sfinti ai pelasgilor, cum au fost ulterior Olimp in mitologia greacã sau Atlas. Denumirile din Bucegi: Caraiman si Omul nu sunt altceva decât Cerus Manus al romanilor si Saturn, numit si Omul. De altfel, pentru antici, tinutul zeilor era zona hiperboreeanã, la nord de Istru.
Dupã cum amintea Vasile Lovinescu, nenumãrate surse antice i-au desemnat pe geto-daci ca fiind un popor hiperborean (sfant). Multi istorici antici au afirmat ca hiperboreenii ar fi pelasgii de la nord de Dunare (mitul blajinilor preluat de religia crestina ar fi originar din acea perioada).
Regii pelasgilor
Am amintit de cei doi regi legendari Uran si Saturn. Saturn este acela, dupã cum spun traditiile vechi, care i-a determinat pe oameni sã pãrãseascã viata sãlbaticã, îi adunã în societate, le dã legi si i-a învãtat agricultura. El este cel care a generat fericirea omeneasca. Sub imperiul lumesc al lui Saturn este identificat paradisul terestru al Bibliei, acele secole pline de abundenþã, când pe pãmânt dominau justitia si buna-credinþã.
Cultul lui Saturn era rãspândit în special în nordul Istrului si în nordul Italiei. Saturn era la geti acelasi cu Zalmolxis. Dupã cum ne spune Diodor din Sicilia, în antichitate, întreaga regiune nord-vesticã era consideratã ca imperiul religiei lui Saturn.

Sub domnia lui Typhon marele imperiu incepe sa decada.
Hermes, urmasul acestuia, a avut centrul cultural si politic tot la nord de Istru. El a ramas in spatiul daco-getic sub numele de Armis sau Sarmis (Thot la egipteni).
Sarmisegetusa se pare ca era resedinta acestuia. Acesta a fost considerat intemeietorul stiintelor „divine”, fiind zeul mestesugului si negustorilor la greci.
Domnia lui Marte, pe care grecii l-au numit Ares, a ramas in istorie prin faptul ca i-a invatat pe pelasgi sa fabrice arme din metal.
In listele egiptene, urmeaza la tron Hercule si apoi Apollo, acesta fiind hyperboreu de la nord de Dunare, unde a ramas venerat dupa moarte ca Apollo Hyperboreanul (sau Hyperboreul), celebrul sau templu fiind in insula Leuce (actuala Insula Serpilor).
Durata Imperiului pelasg condus de regii-zei este consideratã ca fiind de aproximativ 1500 de ani.
Divinitãtile gãsite în mitologiile popoarelor antice îsi au originea în aceste meleaguri, traditia lor fiind continuatã de cãtre geto-daci, transmitându-se pânã la noi în colinde si tradiþiile pãstrate în teritoriile românesti. La geti vom gãsi o spiritualitate nealteratã, remarcându-se ulterior doar anumite tendinte care amintesc de epoca decadentei care va urma, una din acestea fiind sacrificiul uman, adoptat ulterior.
Concluzia este ca pelasgii, acest popor mai mult sau mai putin legendar, a existat si a pus o amprenta decisiva asupra civilizatiei si culturii europene si nu numai, iar tablitele de la Tartaria, despre care vom vorbi in articolele urmatoare, sunt dovada ca aveau si o scriere propie.
sursa: N. Densusianu – DACIA PREISTORICA si V. Lovinescu – DACIA HIPERBOREANA