Tiahuanaco, cetatea zeilor din Anzi, este o constructie apartinand unei culturi enigmatice, Tiwanaku.
Localizare geografica
Tiahuanaco (sau Tiwanaku in limba localnicilor) este o zona arheologica situata in Bolivia, in partea de vest mai exact, pe malul lacului Titicaca.
Tiwanaku este o legenda ramasa in memoria localnicilor si transmisa pe cale orala, deoarece scrierea acestei culturi marete s-a pierdut.
Constructia
Tiahuanaco este situata pe malurile lacului Titicaca, la 3825 m altitudine, acolo unde presiunea atmosferica este de doua ori mai mica decat la nivelul marii, oxigenul se rareste, iar turistii nu pot purta obiecte mai grele de 3 kg decat cu eforturi chinuitoare.
La mica distanta de primele ziduri se afla un portal dreptunghiular, cioplit dintr-un monolit de bazalt de greutatea de 10 tone, inaltimea de 2,73 m, latimea de 0,5 m si lungimea de 3,84 m. Pe frontonul sau au fost daltuite 48 de figuri neidentificabile, asezate in casete patrate, plasate succesiv pe trei randuri, care flancheaza silueta centrala a unui personaj innaripat (a fost numita „Poarta Soarelui”).
In spatele „Portii Soarelui” incepe orasul: dale de gresie si bazalt cantarind cate 100 de tone, formeaza o fundatie peste care se ridica spre cer ziduri de aparare lungi de sute de metri, compuse din cuburi de 60 de tone, cu suprafete netede si ingrijit slefuite, bastioane, statui in forma de coloana, turnuri, cladiri a caror destinatie a ramas necunoscuta si impozanta statuie monolitica de 7,5 metri inaltime, a unui barbat cu plete, barba si trasaturi inconfundabil europoide.
Peste tot, marile blocuri, prinse prin scoabe de arama palsate atat la interior, cat si la exterior, sunt atat de bine imbinate, incat intre ele nu se poate introduce nici macar lama unui cutit. De sub pavajul strazilor (cuburi dure, cenusii) au fost scoase la iveala un fel de conducte dreptunghiulare, cu marginile si colturile rotunjite. Sunt executate dintr-o piatra alba care nu se intalneste in regiune, au lungimea de 2 m, peretii grosi de 0,5 m si diametrul interior tot de 0,5 m. Se compun din doua bucati in forma de jgheab, asezate una peste alta si sunt identice, de parca ar iesi de pe banda automata a unei uzine moderne.
Zidul de la Tiahuanaco
Unele blocuri din zidurile ce inconjurau cetatea sunt strabatute de canale in forma de „L” sau „T” sapate pe o fata sau chiar inauntrul lor.
Printre ciudateniile de la Tiahuanaco se numara, alaturi de statui cu fizionomii europoide sau negride (ultimele amintind de celebrele capete olmece), uriasele „fotolii” de bazalt din piata centrala, asezate pe platforma monolitice, de cate 8 m inaltime.
Enigma cetatii Tiahuanaco
Varsta acestei fortarete (si a altora care sunt raspandite in America latina, despre care vom vorbi, in alte articole) nu se poate stabili cu exactitate. Gradul de eroziune ar indica o vechime de 15-20 de milenii. Dar, pe vremea aceea, civilizatiile amerindiene cunoscute azi nu se nascusera, populatiile locale fiind la stadiul de Paleolitic timpuriu.
Au fost emise foarte multe teorii care mai de care mai fanteziste si mai slab argumentate: munca sutelor de mii de sclavi (care nu existau), folosirea unor fierastraie, scripeti, macarale si cabluri de un tip necunoscut, unelte de fier sau otel pierdute in decursul timpului sau procedeul incas (sustinut de antropologul peruan Francisco Aliaga) de „dizolvare a rocilor” cu ajutorul unor plante.
Cum s-a construit aceasta Tiahuanaco, cetatea zeilor?, este o intrebare, care inca isi mai cauta raspunsul.
Documentarul de mai jos incearca sa dea un raspuns la aceasta intrebare.
