Locul de bastina al mayasilor se afla la sud de Mexic. Cuprindea intreaga peninsula Yucatan, parte din Guatemala, pana in Cordillera, parte din Nicaragua si cea mai mare parte din Honduras si San Salvador. Aici nu exista legende ale migratiei. Mayasii credeau ca ei reprezinta cea de-a patra incercare a zeilor lor de a popula pamantul. Se pare ca ei nu au o cronica a istorie lor, sau cel putin noi nu detinem nici o cheie pentru a o descoperi.
Nu se stie inca ce forma de organizare si de guvernare avea acest popor. Nu se stie de ce intre toate celelalte civilizatii mari ale Americii, popoare razboinice si expansioniste, mayasii n-au avut un aparat militar organizat. Nu se cunosc motivele declinului si sfarsitului acestei civilizatii inca inainte de cucerirea spaniola.
Enigma care macina mintea cercetatorilor din toata lumea este cum de acest popor, ramas intr-un stadiu de civilizatie materiala foarte primitiv, de tipul epocii de piatra, cum de acest popor care nu cunoastea nici metalele, nici animalele de povara sau de tractiune, nici plugul, nici macar roata, a putut totusi intrece toate celelalte popoare ale Americii precolumbiene in domeniul stiintei si cel al artelor?
Etapele civilizatiei mayase
Faza de formare (1500 i.Chr-317 d.Chr), in care este atestata in America Centrala o civilizatie agricola relativ omogena, este perioada cand mayasii au construit vaste platforme de temple in zidarie si primele piramide (piramida-templu de la Uaxactum). Acum s-a constituit ierarhia sacerdotala, a aparut un sistem de scriere hieroglific si s-a creat un calendar schematic.
A urmat perioda clasica a civilizatiei Maya (317-925 d.Chr), cand arta capata caractere propii, originale, iar in marile orase Tikal, Uaxactum, Copan, se construiesc edificii impunatoare cu numeroase inscriptii hieroglifice. Triburile Itza, vorbind un dialect Maya construiesc faimosul oras Chichen Itza.
Paradoxal dupa anul 700 d.Chr acest oras este abandonat subit, iar spre sfarsitul perioadei clasice orasele-centre religioase sunt rand pe rand parasite,
datorita (explicatia cea mai plauzibila) insuficientei productiei agricole si a unor revolte impotriva clasei sacerdotale atat de puternice si de influente. Acum se afirma triburile Xiu si Cocon, cele mai influente in randurile mayasilor.
A urmat, insa, epoca invaziei toltecilor. Acum apar primele fortificatii, necunoscute pana atunci.
Orasul Chichen Itza, lasat in paragina timp de trei secole, este reconstruit si capata o noua stralucire. Urmeaza trei sute de ani de conflicte dintre triburile mayase (intre 1200 si 1540 d.Chr). Se vede din ce in ce mai clar influenta azteca (societatea acestora, mai organizata si mai razboinica).
Totul a culminat cu revolta mayasilor Xiu impotriva celor din tribul Cocon si distrugerea orasului Mayapan in 1461 d.CHr. Locul unei autoritati centrale este luat acum de state minore, care se lupta permanent intre ele.
Slabit de razboaie interne si ruinat de calamitati naturale, de foamete si epidemii, fostul ”stat” Maya dispare definitiv cand spaniolii cuceresc Guatemala (1525) si Yucatan (1541). Retrase pe o insula a lacului din centrul Guatemalei, ultimele triburi Itza rezista cu disperare pana in 1697, cand capitala lor Tayasall este cucerita si distrusa de conquistadori.
Cate ceva despre cultura lor
Mayasii au fost singurul popor care a creat un sistem de scriere. Hieroglifele lor sunt ideograme, semne care transcriu ”idei” si anumite elemente fonetice. Se cunosc in jur de 270 de asemenea semne, dintre care abia o treime au putut fi descifrate. In cele trei texte autentice, pastrate, nu exista nici un nume de persoana sau de localitate!
Preotii lor au inventat inca din sec IV i.Chr un sistem de numarare prin pozitia cifrelor, un sistem care folosea si cantitatea zero, pe care europenii o vor cunoaste prin intermediul arabilor, cu peste o mie de ani mai tarziu.
Cifrele erau reprezentate prin puncte si linii. Un punct avea valoarea numerica de unu, iar o linie, valoarea de cinci, in timp ce desenul schematizat al unei scoici, valoarea de zero. Simplu si logic. Combinand diferite forme si pozitii ale punctelor si liniilor se puteau calcula cifre si cantitati enorme.
La rezultate uimitoare au ajuns preotii-savanti in masurarea timpului. Poporul mayasilor avea de fapt nu unul, ci trei calendare. Unul pentru a stabili date de interes religios. Altul, pur cronologic, care pornea de la data mitica a creatiei ”ultimei lumi” (stabilita in 111 i.Chr). Al treilea era un calendar pur laic, bazat pe observatii stiintifice extrem de precise. Potrivit acestui ultim calendar anul era impartit in 18 luni de cate 20 de zile, adaugandu-se la sfarsitul anului inca 5 zile-zilele de sarbatoare, de odihna si de petrecere.
La intalnirea de la Copan (din 765 d.CHr) invatatii preoti au corectat acest calendar, ajungand cu calculele lor la o precizie fantastica. Eroarea lor era de abia 17 secunde intr-un an!
Surprinzator de exacte erau si calculele lor astronomice. Invatatii mayasi cunosteau constelatiile Pleiadei, a Gemenilor, a Scorpionului si a Ursei Mici. Observau cu atentie planeta Venus si Steaua Polara. Au ajuns sa determine precis solstitiile, echinoctiile si eclipsele. Au stabilit perioada de lunatie (intervalul dupa care se repeta fazele Lunei) cu o eroare de numai 43 de minute intr-o luna, fata de calculele actuale.
Revolutia sinodica a planetei Venus o calculasera la 584 de zile (ea este de fapt in 583 de ore si 23 de ore)!!!
Cum au reusit toate acestea? Observatoarele lor astronomice erau niste turnuri cu cateva ferastruici inrt-un anumit fel asezate, orientate pe directii anumite. Singurele instrumente astronomice de care s-au servit erau doua bastonase incrucisate.
Raspunsul se lasa inca asteptat.
