Ramses al II-lea, faraonul care a invins timpul

Dupa ce zdrobise, in ultimele doua zile de mars, cateva cete razlete de pedestrasi ai regelui hitit Muwatalli, tanarul faraon dadu semnalul de popas. Locul era prielnic prin apropierea de valea lui Oront, cel cu ape lenese. Cand tabara era intocmita, un grup avansat de cercetare ii adusese vestea ca Muwatalli, insotit de grosul pedestrimii si de toate carele de lupta, se retrasese spre nord, sperand ca la Emese (Homs de astazi, in Siria) grosimea zidurilor ii va da puterea sa biruie navala egipteana.

Prima masura a lui Ramses a fost trimiterea, chiar in acea noapte, a unui corp de ostasi de elita-corpul lui Amon-spre Emese, care, dupa o ocolire spre litoral, urma sa cada in flancurile hitite. Apoi, isi pregati trupele de avangarda-cuprinse in corpul lui Ra, condus de insusi Ramses al II-lea-ca a doua zi, odata cu rasaritul, sa porneasca spre Kades, sa treaca prin sabie mica garnizoana lasata de dusman si sa se regrupeze cu grosul fortelor la cotul pe care-l facea Orontul inainte de Emese.

Masurile luate dovedeau o neobisnuit de ascutia iscusinta militara. De fapt, Ramses al II-lea, al treilea faraon al Egiptului din dinastia a XIX-a, isi incepuse ucenicia militara inca de pe vremea tatalui sau, Seti I, in campaniile contra libienilor si etiopienilor.

Comportarea sa in aceste expeditii dadu batranului faraon certitudinea ca fiul sau isi va apara bine domnia, desavarsind continuitatea dinastiei sale, care, se stia, nu avea legaturi cu vechea familie regala, ci era rezultatul uzurparii lui Horemheb, unul din generalii lui Tutankhamon.

Odata venit la carma Egiptului (perioada Regatului Nou), pe care nu o va parasi vreme de 67 de ani, intre 1290 si 1223 i.Hr.,Ramses al II lea avea o experienta militara intinsa, la care trebuie adaugata cea de coregent, tatal sau asociindu-l, in ultimii ani ai domniei, la conducerea treburilor regatului.

Avea la dispozitie o armata puternica, careia-i dezvoltase gruparea de soc-carele de lupta-pentru a duce razboaiele de stapanire a Siriei si Canaanului, pe care le dorea si a regatului hitit, al carui rege, Muwatalli, constituise o puternica coalitie antiegipteana.

Apogeul conflictului a fost atins in 1285 i.Hr, prin batalia de la Kadesh, unde, contrar informatiilor primite de la propiile detasamente de cercetare, corpul de armate Ra, in fruntea carora se afla Ramses al II-lea, intalni toata puterea hitita.

Atacul neasteptat al celor 2500 de care de lupta hitite, la care se adauga apoi inca o mie, zdrobi peste jumatate din avangarzile lui Ramses, iar apararea sa indarjita ar fi fost curmata, daca nu ar fi sosit la vreme corpul de trupe de elita Amon trimis spre litoral, intors din drum de un curier al faraonului. Spre sfarsitul bataliei, care s-a dat chiar sub zidurile cetatii Kades, sub presiunea tuturor trupelor egiptene (intrasera in lupta si celelalete doua corpuri Ptah si Seth), oastea hitita este silita sa se retraga la adapostul zidurilor Kadesului.

Batalia a fost departe de a lichida conflictul egipteano-hitit, terminandu-se indecis. Disensiunile vor continua vreme de 16 ani, pana la 1269 i.Hr, cand intre Ramses al II-lea si fratele mezin si urmasul lui Muwatalli, Hattushil al III-lea, se incheie primul tratat de pace si de asistenta mutuala cunoscut in lume; tratatul a fost intarit prin casatoria faraonului cu fiica regelui hitit.

Acesta delimita granitele stapanirilor egipteana si hitita in Siria, stabilind clauzele privind incheierea unei paci eterne, extradarea reciproca a refugiatilor politici si a sclavilor, precum si asistenta militara mutuala in eventualitatea unei agresiuni din partea unei a treia puteri, in speta Asiria. Incheierea fusese dictata de cucerirea regatului Mitanni de catre regele Asiriei, Salmanassar I. Tratatul a fost sapat pe table de argint cu cuneiforme, in limba babiloniana. Avand granitele asigurate, Ramses al II-lea putu sa se consacre treburilor interne ale regatului.

Masuri interne. Costructiile grandioase.

Transa, in favoarea sa, disputa pentru putere cu preotii thebani, inceputa de inaintasii sai, dezvoltand noua capitala din nord-estul Deltei, Tanis. Mutarea capitalei de la Theba la Tanis, de catre Ramses I, apoi la Memfis, de catre Seti I si din nou la Tanis sau la Per Ramses (Casa lui Ramses), de Ramses al II-lea, nu era un simplu transfer geografic din sud in nord. Era o desprindere de sub tutela preotilor thebani ai zeului Amon. Faraonul incurajeaza, in acelasi timp, si intarirea credintei in alt zeu, Seth, care desigur ca nu este, ca rivalul sau din sud, zeul absolut si atotputernic, zeul statului mondial.                                 

Credinta in Amon ramane puternica, faraonii fiind in continuare prezentati poporului ca descendenti directi ai acestuia. Schisma a dus, cel putin pentru moment la izolarea preotilor si aristocratiei thebane, ce amenintau puterea faraonului.

Simbolul acestei schisme este reprezentat cu stralucire de splendidele constructii din nord-estul Deltei Nilului, ridicate de Seti I si mai ales de Ramses al II-lea, intre care se disting cele din Per Ramses si Abydos.

Reactiei  preotimii thebane ii datoram o originala opera literara-Cantecul bataliei de la Kadesh, cunoscut si sub numele de Poemul lui Pentaur-care exprima incercarea preotimii de a-l indeparta pe Ramses  de oastea sa pusa la punct care constituia principalul sau sprijin. Poemul este compus de poetul oficial al faraonnului, Pentaur, care si-a facut instruirea sub indrumarea preotilor thebani. Conforma poemului ostasii sunt lasii plini de ingratitudine care si-au lasat stapanul binefacator singur intre dusmani si numai marele Amon, amintindu-si de credinta faraonului, l-a salvata de la pieire la Kadesh.

Popularitatea lui Amon il impiedica pe Ramses al II-lea sa-l neglijeze cu totul, astfel ca el ridica in sud numeroase monumente. Intre cele mai cunoscute sunt sala hipostila de la Karnak (sat langa Theba) adaugata templului principal al lui Amon, templul de la Abu-Simbel, taiat in stanca, avand la intrare 4 gigantice sculpturi de 20 de metri inaltime reprezentandu-l pe faraon si pe sotia sa, Nefertari (prima sotie pe care a iubit-o foarte tare).

De asemenea tot in sud a mai ridicat Ramaseonul, tot in Theba, precum si curtea anterioara a templului de la Luxor (astazi cartier sudic al Thebei), in care de disting doi piloni si doua obeliscuri din granit. Toate lucrarile amintite sunt de o grandoare specifica vechiului Egipt; spre exemplu unul din obeliscurile de la Luxor este inalt de 22,83 metri si cantareste 250 de tone.

Numele lui Ramses al II-lea, decretat de preotime si aristocratie stapan absolut al tuturor si chiar al naturii, s-a confundat, inca din timpul domniei sale, cu puterea suprema, astfel incat l-au purtat nu mai putin de noua faraoni care, din 1170 i.Hr, au urmat la domnie.