Cucerirea araba si lumea crestina
Cucerirea araba din secolul al VII-lea a fost indreptata precum se stie si impotriva Imperiului Roman de Rasarit si nu a putut fi oprita decat cu mare greutate. In scurt timp au cazut sub dominatia arabilor mare parte din posesiunile din Orient, adica Egiptul, Palestina, Siria si o parte din Asia Mica.
In anul 672 d.Chr arabii musulmani ataca Constantinopolul, care, pe langa faptul ca era inconjurat din trei parti de apa, poseda si ziduri inexpugnabile.
Asediul Constantinopolului a durat cinci ani. In cele din urma, bizantinii folosesc ”focul grecesc’‘. Datorita acestei noi arme, a carei compozitie nu se cunoaste exact, musulmanii sunt alungati si siliti sa plateasca tribut anual.
La celalt capat al Europei, musulmanii vor cuceri insa Spania, vor trece muntii Pirinei pentru a cuceri Franta. Sunt opriti insa la Toulouse in anul 721 d.Chr. La Poitiers arabii sunt invinsi definitiv (732)de Charles Martel, rege al francilor.
De atunci au urmat numeroase lupte intre musulmani si crestinii Imperiului Bizantin. Dupa disparitia califatelor arabe, musulmanii turci selgiucizi sau osmanlai exercita aceeasi presiune asupra statelor crestine.
Cruciadele de altfel reprezentau o imensa campanie de cucerire a Orientului crestin din mainile musulmanilor.
Legenda „Tarii preotului Ioan”
In conditiile acestor lupte care au durat secole, ia nastere legenda ”Tarii preotului Ioan”.
Se afirma ca in secolul al XII-lea, in Africa sau in India, dincolo de tarile stapanite de musulmani, se afla un puternic stat al carui rege era un preot, preotul Ioan, ce se afla si el in lupta impotriva musulmanilor. De unde speranta din tot cursul evului mediu ca se va putea ajunge la o alianta militara cu ”Tara preotului Ioan” si se va putea birui puterea Islamului, daca era atacat de la sud de preotul Ioan si la nord de catre statele crestine.
Trebuie sa remarcam ca aceeasi alianta cu puterile ostile Islamului au vrut sa incheie statele crestine cu mongolii pana in secolul al XIV-lea chiar.
Dupa legendele vehiculate in diferite opusuri sau manuscrise, ”Tara preotului Ioan”, ar fi inregistrat victorii insemnate impotriva Islamului.
Pentru noi, care stim cu exactitate ca la sud de regiunile stapanite de musulmani se aflau state crestine in lupta continua cu el, dificultatea consta in a determina daca exista cu adevarat acel stat numit ”Tara preotului Ioan”.
Statul crestin existent la sud de statele islamice in Africa a fost Ethiopia, crestinata, in a doua jumatate a secolului al IV-lea, de catre Frumentius si Aedisius. Relatiile intre lumea islamica si Ethiopia nu au fost prea ostile. Regele din Axum, care a guvernat Ethiopia, a fost unul dintre putinii suverani ce au raspuns curtenitor scrisorii lui Mahomed, trimisa tuturor domnitorilor din lume si prin care le cerea sa se converteasca la islamism.
Relatiile dintre Ethiopia si lumea musulmana au fost pasnice in primele secole ale Hegirei, fiindca locuitorii ei s-au aratat respectuosi cu datinile si ritualurile musulmane (circumcizia, poligamia, sacrificarea de animale etc…)
In secolul al XVI-lea, portughezii, care faceau comert cu India, afla de existenta acestui mare regat crestin si stabilesc legaturi stranse cu el.
Ethiopia este atacata, se pare, de un imam, Ahmed Ibn Ibrahim, care, in urma aliantei cu Soliman Magnificul (1520-1566), a primit de la acesta trupe inarmate cu muschete.
Imparatul Galawdewos (Claudius) este ajutat de portughezi si reuseste pana la urma sa-i puna pe fuga.
”Tara preotului Ioan” nu putea fi deci Ethiopia, pentru ca in secolul al XII-lea si chiar ulterior existau relatii bune intre crestini si musulmani si imparatul nu era preot, apoi era prea departe de Egiptul islamic. In schimb, langa ea se aflau alte doua tari crestine, Makuria si Alwa, locuite de africani negri.
Nu stim daca in aceste doua tari capetenia era si preot. Regatul Alwa era situat la o distanta mult prea mare, ca si Ethiopia, la circa 2500 kilometri de hotarele Egiptului, incat e greu de crezut ca ar putea fi vorba de actiuni razboinice intre ele.
Makuria cu capitala la Dongola, situata la sud de cataracta I, putea fi insa vechea ”Tara a preotului Ioan” si inclinam sa credem ca aceasta identificare e cea mai plauzibila.
