Cyrus al II-lea cel Mare, intemeietorul Imperiului Persan
Cyrus al II-lea, supranumit Cel Mare, datorita calitatilor sale
In echilibrul fragil dintre mezi si persi, ce era mentinut de puternicul stat Media, in anii ’50 ai secolului al VI-lea i.Chr, a fost suficienta, pentru rasturnarea raportului de forte, actiunea unui singur mare persan, Cyrus al II-lea, un exceptional general. Ostasi tot atat de eficenti ca si mezii, dezvoltand mai mult decat acestia temuta „camilerie”de arcasi, sulitasi si sabreri, persii, erau organizati intr-un regat vasal casei regale de la Ectabana. Erau condusi, din 559 i.Chr, de Cyrus al II-lea (Kurash, in vechea persana), Ahemenidul (de la strabunul legendar al casei regale), fara indoiala cel mai important dintre Ahemenizi, in ciuda celebritatii mai mari pe care o va dobandi unul dintre urmasii sai, care a purtat si el supranumele de „Cel Mare, Darius I.
Prima actiune de rasunet a lui Cyrus al II-lea nu a fost razboinica, ci constructiva: in 556 i.CHr el a intemeiat Pasargad, prima capitala persana (Susa, vechea lor capitala, era un fost oras elamit). Nepot al suveranului med, Astiages (fiica acestuia, Mandana, era casatorita cu Cambyses I, tatal lui Cyrus), Cyrus al II-lea se revolta in 550 i.Chr impotriva tutelei mezilor si, beneficiind de ajutorul regelui babilonian Nabonid, ataca surprinzator Ectabana (capitala statului mezilor), pe care o cucereste si-l indeparteaza pe batranul sau bunic, tradat de nobili si de armata sa, supunand Media.
Surpriza si rapiditatea atacului sau au facut inutila alianta mai veche a lui Astiages cu Cresus, regele Lidiei, care nu mai poate interveni la timp. Prevalandu-se totusi de aceasta alianta, Cresus il ataca in 548 i.Chr pe noul suveran al persilor si al mezilor, in speranta de a redobandi teritoriile lydiene de dincolo de Halys (fluviul Kizil Irmak de astazi ,din Anatolia) pe care inaintasul sau, Alyattes, le pierduse in fata lui Cyaxares (regele mezilor). Replica lui Cyrus al II-lea a fost fulgeratoare. Intr-o expeditie de numai 16 zile, in care hotaratoare au fost uluitoarele escadroane de camile, pe care persanul le lansa, in campia Hermos, contra celebrei cavalerii lydiene, zdrobind-o, Cyrus al II-lea anexa regatul. Dupa castigarea bataliei de la Tymbrea (548 i.Chr), armatele regelui persan asediaza Sardes, aparat chiar de Cresus, pe care-l cuceri in 546 i.Chr, monarhul lydian cazand prizonier.
Evenimentul avea sa inaugureze in conduita monarhiei persane celebra toleranta care, alaturi de puterea armatelor, explica in cea mai mare masura succesele uluitoare ale Ahemenizilor. Fata de cruzimea de neinchipuit a imperiilor de pana atunci, dar mai ales a semitilor asirieni, care inspaimantase, timp de peste un mileniu, Orientul antic, marinimia monarhilor Ahemenizi era incredibila.
De exemplu, luand Babilonul, Cyrus al II-lea nu l-a tratat ca pe un oras de provincie. Se incoroneaza rege al gloriosului oras, ceea ce a magulit pe localnici, a adus ofrande zeilor locali, atragandu-si sprijinul preotimii, nu a modificat cursul vietii sociale si, in plus, si-a atras ajutorul evreilor captivi eliberandu-i si autorizandu-i sa se intoarca la Ierusalim. Aceasta diplomatie explica de ce unele campanii de cuceriri ale Ahemenizilor au fost desfasurate, practic, fara lupte, persii fiind intampinati ca eliberatori de populatiile teritoriilor respective.
Imediat dupa Lydia, in 546 i.Chr, cad sub asaltul persilor orasele grecesti din Asia Mica, celelate teritorii ale Asiei Mici. Cucerirea Babilonului in 539 i.Chr, datorita unei excelente idei de asediu a lui Cyrus al II-lea dar si datorita tradarii preotilor zeului babilonian Marduk, nemultumiti de lipsa de consideratie pe care le-o aratase suveranul lor, Nabonid, a insemnata intinderea Imperiului persan pana la hotarele cu India, in est, cu Mediterana, in vest, iar, in Asia superioara, pana pe malurile Iazartes-ului (Sardaria de azi), unde Cyrus a fondat orasul Cyropolis. Era cel mai mare imperiu pe care-l vazuse pana atunci Orientul antic.
Cyrus al II-lea este si autorul unei remarcabile opere de organizare politica, administrativa si religioasa. In timpul sau a trait si si-a desfasurat activitatea Zarathustra, creatorul credintei religioase iraniene care pastra o stricta ierarhizare avand in frunte pe zeul Ahura Mazda. Pe de alta parte Ahemenizii nu au incercat sa impuna religia si obiceiurile persanilor in teritoriile cucerite, respectand individualitatea fiecaruia dintre popoarele supuse, care, in schimbul fidelitatii fata de suveranul ahemenid si al tributului fixat, se bucurau de o larga autonomie.
Singurul imperiu traditional al Orientului antic care rezistase atacurilor persilor lui Cyrus al II-lea era Egiptul, dar nu datorita stabilitatii politice si puterii sale, ci disparitiei bruste a lui Cyrus. Herodot relateaza legenda mortii acestuia.
Fiindu-i respinse propunerile matrimoniale de catre Tomyris, regina mesagetilor (populatie nomada din Asia Centrala inrudita cu tracii si cimmerienii), Cyrus al II-lea a pornit un razboi contra acestora, obtinand cateva victorii in primele lupte, in urma carora il captureaza pe Spargapises, fiul reginei mesagete. Sinuciderea lui Spargapises a anulat atuurile lui Cyrus al II-lea care, infrant si facut prizonier de mesageti, este condamnat la moarte prin inecare prin scufundarea capului intr-un burduf de sange. Leganda nu pare veridica, mai ales in urma marturiei lui Xenofon (autorul celebrului „Anabasis”). Dupa Xenofon, Cyrus al II-lea a murit la Pasargad. Fiul sau Cambyses nu s-a ridicat la inaltimea predecesorului sau fiind crud si epileptic.
Opera lui Cyrus al II-lea va fi continuata si dusa la maxima ei stralucire de Darius I.
