Etiopia, leaganul omenirii
Dupa detronarea ultimului imparat, Haile Selassie I, multi etiopieni s-au asteptat la venirea unor vremuri mai bune. Democratia s-a lasat insa asteptata aproape 20 de ani.
Locuitorii din Addis Abeba nu vorbesc cu placere despre trecut .
„Ce a fost, a fost si nu se mai intoarce” acesta este raspunsul oferit cel mai adesea de trecatorii acostati pe strada. Oamenii sunt suspiciosi si nu au inca incredere in democratie.
Aceasta a fost dobandita in 1991, cand rebelii din Frontul Democratic Revolutionar al Poporului Etiopian sub conducerea lui Melesa Zenawi au intrat in capitala si l-au alungat pe dictatorul marxist Mengistu Haile Mariam, al carui regim bazat pe teroare si sprijinit, timp de peste un deceniu, de URSS are pe constiinta sute de mii de victime. Mengistu l-a indepartat de la putere pe imparatul Haile Selassie I.
Revolutia mult asteptata si intampinata, atunci, cu bratele deschise s-a transformat in scurt timp in dictatura si teroare.
Autoritatile comuniste nu au fost nici ele capabile sa rezolve problema foametei. Dupa ani indelungati de lupte impotriva separatistilor, Etiopia a pierdut in 1993 Eritreea, care si-a proclamat independenta.
Lovitura a fost dureroasa: tara si-a pierdut accesul la mare.
In 1998, a izbucnit razboiul dintre Etiopia si Eritreea, incheiat in iunie 2000 cu semnarea unui acord de incetare a ostilitatilor si cu acceptarea unui arbitraj ONU.
Distrugerile provocate de razboi au agravat si mai mult situatia grea a tarii, afectata de secete care dureaza ani in sir si de blestemul foametei.
Etiopia, o tara frumoasa, dar plina de lipsuri
In ciuda frumoaselor sale peisaje, Etiopia nu este cu siguranta raiul pe pamant.
Dimpotriva, secetele catastrofale decimeaza populatia la intervale regulate (la mijlocul anilor ’80 au murit peste un milion de oameni).
In plus, indelungatul razboi civil, anii „Terorii Rosii” din timpul guvernarii lui Mengistu Haile Mariam, sangerosul razboi cu Somalia pentru controlul regiunii Ogaden (1977-1978), precum si conflictul distrugator din Eritreea, care naste scantei si in prezent, au dat lovitura de gratie acestei tari devenita in prezent una din cele mai sarace din lume.
Fotografiile infatisand multimi de refugiati epuizati, care strabateau terenurile pustii ale Etiopiei de nord in cautare de hrana si apa, au facut inconjurul lumii in anul 1973.
Seceta teribila a provocat atunci una dintre cele mai cumplite cazuri de foamete din istorie, iar sute de mii de oameni si-au pierdut viata. Cum Etiopia este afectata de acest flagel cu o regularitate nemiloasa, la sfarsitul anului 1985, tara a fost din nou lovita de tragedie.
Imaginile televizate cu refugiati infometati au creat Etiopiei faima de „tara africana a foametei”.
Unul din cele mai vechi state crestine
Acest stat trebuie privit si sub alte aspecte: el se mandreste cu o cultura originala, veche de 2000 de ani.
Locuitorii sai au trecut la crestinism inca din secolul IV, iar Biserica Copta locala cu monumentele, procesiunile si manastirile sale construite pe stanci influenteaza puternic viata de zi cu zi a locuitorilor si in prezent.
In plus, potrivit opiniei antropologilor, toti oamenii se trag din …etiopieni.
Scheletul lui „Lucy”, descoperit in 1974, este considerat cea mai veche ”urma” lasata de specia umana. Se crede ca ea a trait in urma cu peste trei milioane de ani. Prin urmare, caracterizare Etiopiei drept „leaganul omenirii” nu este o exagerare.
In afara de aceasta mai trebuie spus ca aici isi are originea una din cele mai populare bauturi din lume: denumirea de cafea provine de la fosta provincie Kaffa, iar Etiopia este unica tara africana care nu a fost niciodata transformata in colonie de vreun stat european (cu exceptia scurtei perioade dintre anii 1935-1941 cand s-a aflat sub ocupatie italiana).
Speranta celor peste 73.000.000 de locuitori (suprafata este de 1,127.127 kilometri patrati) la o viata mai buna este foarte redusa in prezent.
Etiopia are acum un regim democratic, iar turismul si industria slab dezvoltata sunt premizele inceperii unei reconstructii stabile a unui stat situat candva in „Cornul abundentei”.
