Machu Picchu, orasul din cer
Machu Picchu este un oras antic al Americii de Sud, aflandu-se actualmente pe teritoriul statului Peru. El este numit adesea „orasul din cer” sau „orasul din nori”.
Sanctuar sau oras?
Acest oras a fost construit ca sanctuar montan de marele conducator Inca, Pachacutec, cu un secol inainte de cucerirea imperiului sau. In anul 1532, toti locuitorii au disparut intr-un mod misterios.
Machu Picchu nu putea pretinde rolul unui oras mare din cauza dimensiunilor sale reduse: el cuprindea aproximativ 200 de edificii, majoritatea lor fiind depozite, temple, resedinte si cladiri cu functie administrativa.
Cea mai mare parte a edificiilor a fost constuita din blocuri de piatra bine finisate. In oras si in suburbii locuiau in jur de 1200 de oameni. Ei se inchinau lui Inti, zeul soarelui. Majoritatea locuitorilor erau agricultori, plantand cereale pe terasele invecinate.
Misterele unui oras descoperit dupa 400 de ani
Orasul a fost dat uitarii pentru mai bine de 400 de ani, pana in anul 1911, cand arheologul american Hiram Bingham a descoperit aceasta asezare antica, insotit de un detasament de paza si de un baietel, care i-a fost calauza.
Machu Picchu are o structura bine definita. Este situat in Anzii Peruvieni, la 70 de kilometri de Cusco si la 600 de metri deasupra canionului raului Urubamba (S-a crezut ca ar fi ruinele orasului legendar Vilcabamba, unde incasii ascunseseta aurul, atat de mult cautat de spanioli).
Peretii cladirilor erau ziditi din pietre de cate 50 de tone prelucrate atat de bine si unite cu atat exactitate, incat nici o lama de cutit nu intra printre ele. Se poate spune ca acestea erau locuintele unor inalti demnitari si finctionari incasi. In partea vestica se inalta templul principal, unde se regaseste si un altar pentru sacrificii. In fata lui se afla un cartier rezidential, alcatuit din case cu doua nivele. Printre ele serpuiau stradute inguste care duceau spre terasa ce se extindea deasupra prapastiei.
Conchistadorii spanioli nu au ajuns pana la Machu Picchu, asa ca orasul a scapat neatins. Pana la noi a ajuns foarte putina informatie despre aceasta localitate. Nu se cunoaste numele adevarat al acestui oras si nici numarul precis al locuitorilor. Nu se stie nici cauza ce a determinat construirea lui la o altitudine de 2450 de metri si atat de departe de centrul statului.
Cercetatorii americani Richard Burger si Lucy Salazar de la Universitatea din Yale, bazandu-se pe materialele cronicilor spaniole din secolul al XVI-lea, au lansat o ipoteza conform careia Machu Picchu era resedinta de iarna a lui Pachacutec. Vara,in perioada sezonului ploios, in oras ramaneau aproximativ 200 de oameni. Mai tarziu, dupa prabusirea imperiului Incas, orasul si-a pierdut din importanta, locuitorii parasindu-l pentru totdeauna.
In partea de sud -est a localitatii, incasii au construit doua edificii, pe care Bingham le-a catalogat drept opera a „artistilor mestesugari”-un turn in forma de semicerc cu un edificiu adiacent. Asemanarea acestui turn cu o sectiune rotunjita a Templului Soarelui din Cuzco, l-a determinat sa-i dea acelasi nume.
Complexul, incluzand turnul propiu-zis si constructiile adiacente, servea drept cetate si sanctuar in acelasi timp Turnul a fost construit in jurul unei stanci, care a fost cioplita si transformata in altar. Sub turn exista o grota, unde Bingham considera ca se gasesc mumiile regilor. Alti cercetatori sunt de parere ca spatiul respectiv este mai degraba un loc destinat anumitor ritualuri.
Incasii,„inginerii” Americii Precolumbiene
Drumul de la Machu Picchu spre Cuzco reprezinta o frumoasa realizare a constructorilor incasi. 
Chiar si in sezonul ploios, acesta se pastreaza intr-o stare impecabila. In statul Incasilor, drumurile erau constuite mai ales in scop strategic, pe ele urmand sa treaca trupele militare.
In plus, ele facilitau schimbul de informatie si de experienta culturala intre regiunile statului. Incasii nu descoperisera roata, din aceasta cauza drumurile montane erau prevazute cu trepte, de cele mai multe ori. Drumurile care treceau pe langa tarmul oceanului erau preotejate de soare, vant si furtuni de nisip, din ambele parti, cu peretii de argila batuta. Pe terenurile mlastinoase, in timpul constructiei acestor cai, se faceau terasamente. Incasii construiau si poduri de piatra sau din sfori, peste rauri, obiective pe care le considerau sacre.
Pentru a construi orasul intr-o zona cu o asezare a terenului destul de complicata (landsaft) era nevoie de o maiestrie deosebita. Unii arheologi considera ca pentru construirea terasamentului si temeliei, lucrarile de drenaj au necesitat foarte multe eforturi. Zidurile masive de sprijin si terasele cu trepte, sustin orasul chiar si in prezent, dupa 500 de ani, protejandu-l de ploi si alunecari de teren, care ar putea sa il mature de pe cornisa stancii.
Mostenitorii stravechilor civilizatii din Anzi, considera chiar si in prezent orasul Machu Picchu drept simbolul legaturii lor cu trecutul, o parte din istoria care a supravietuit tuturor invaziilor si calamitatilor.
