O mie si una de nopti . povestile Orientului
O mie si una de nopti este o opera atat de cunoscuta incat e aproape de prisos sa-i mai povestesti subiectul.In cateva cuvinte il vom reaminti ,totusi:
Un sultan ,pe nume Sahryar,revotata de ipocrizia si de siretenia femeilor ,isi petrece fiecare noapte cu o alta femeie din haremul sau ,pe care a doua zi o decapiteaza .Povestea asta dureaza de trei ani,pana cand vine randul frumoasei si inteleptei Sahrazad( sau Seherezada ).Aceasta , in fiecare noapte ,pentru a-l distra pe sultan ,ii istoriseste o poveste foarte atractiva ,avand grija ca ,la apropierea zorilor ,sa o intrerupa in momentul cel mai interesant.Sultanul ,curios sa afle sfarsitul fiecarei istorisiri ,amana in fiecare dimineata sa-i taie capul Seherezadei ,pana cand ,dupa o mie si una de asemenea nopti ,de povesti neterminate, cucerit de prea-frumoasa printesa ,renunta definitiv sa o mai decapiteze si ,vindecat de misoginismul lui ,o tine de sotie( intre timp aceasta ii daruise si trei copii ).Seherezada devine sultana ,in cele din urma.
Pentru cei ce nu au citit inca O mie si una de nopti trebuie sa mai adaug ca toate povestile istorisite de Seherezada se leaga una de cealalta ,fiecare decurge din cea precedenta ,printr-un procedeu ingenios si anume:spre sfarsitul povestii unul din personaje incepe sa spuna o noua poveste ,in care unul din noile personaje ,catre sfarsit incepe si el o alta poveste etc…
In Europa ,opera aceasta a fost cunoscuta mai intai prin adaptarea francezului Antoine Galland,aparuta in 1704.Ca traducere completa si foarte buna ,intr-o limba europeana, este cea publicata in 1904 de domnul Mardrus ,in 18 volume.In Romania ,cea dintai versiune ,este cea publicata in prima jumatate a secolului XIX a lui I.Barac ,in 8 volume.
O opera „suprapusa”
O mie si una de nopti nu este cea mai valoroasa opera a literaturii arabe.Aceasta bogata literatura incepe in secolul al VI-lea d.Chr si perioada ei clasica se incheie odata cu secolul al XV-lea d.Chr.O mie si una de nopti si-a capatat forma definitiva in jurul anului 1400 d.Chr ,cand creatia araba intrase ,deja ,in faza de declin.Cea mai veche urma a acestei opere este cuprinsa intr-un fragment foarte scurt de pe un papirus din secolul al IX-lea d.Chr ,scris intr-o versiune araba.Locul unde materialul epic al povestirii a capatat amploare a fost teritoriul actualului Irak ,transmis fiind apoi si in Egipt,unde a capatat forma definitiva.
Primul nucleu ,cel mai vechi,reprezentat de povestirea cadru si de alte povestiri ,este de origine indo-iraniana .Al doilea ,arabo-irakian ,este constituit din povestiri care au in centrul naratiunii figura stilizata a sultanului Harun -al Rasid.Al treilea strat epic ,cel mai bogat,adaugat in procesul de elaborare al operei ,pe teritoriul Egiptului ,reflecta ambianta ,tipurile ,obiceiurile ,credintele acestui mediu uman ,din aceasta ultima tara araba.Toate aceste straturi suprapunandu-se ,au dat un ansamblu ,destul de dezordonat, de basme,fabule ,anecdote si istorii diverse.Occidentul a gustat cu pasiune din aceasta creatie,fiind fascinat mai ales de povestile feerice,relatand aventurile cavaleresti,calatorii extraordinare,bogatiile orientale, pitorescul local,popular arab sau scenele erotice,sentimentale si picante .
Luata per ansamblu,valoarea artistica a operei O mie si una de nopti este modesta.In Orient sunt apreciate azi mai ales descrierile realiste in care apar falsitatea,viclenia si rautatea oamenilor ,in timp ce cititorul occidental vrea ,uneori,chiar si dupa ce a trecut de varsta copilariei,sa evadeze si sa hoinareasca prin taramurile fanteziei ,ale feeriei ,ale fabulosului si ale pitorescului oriental din volumele povestirii O mie si una de nopti.
