Spartacus, sclavul care a sfidat Roma

Spartacus in istorie si literatura

Biografia lui Spartacus de Raffaelo Giovagnoli (Ed Tineretului ,1956) este o carte atractiva si frumos scrisa, dar fiind o biografie romantata, este susceptibila si de completari sau de clarificarile pe care le aduc istoricii Antichitatii (precum si de notite privind posteritatea literara a eroului).

Se stie ca in secolul al II-lea i.Chr rascoalele sclavilor au devenit tot mai dese ,in diferite regiuni ale Italiei ,indeosebi in sudul Peninsulei si in Sicilia,unde erau marile latifundii pe care lucrau zeci de mii de sclavi.Rascoale de mari proportii,  au fost innabusite pana la urma ,cu sute si poate chiar mii de sclavi rastigniti pe cruci,dupa ce rasculatii ,bine organizati si inarmati ,zdrobisera importante detasamente romane.

Epopeea lui Spartacus

In anul 74 i.Chr ,in apropierea orasului Napoli,in scoala de gladiatori din Capua a lui Lentulus Batiatus,in cazarma unde erau tinuti si instruiti sute de sclavi pentru a deveni luptatori in amfiteatre,a fost descoperita o conspiratie la care luasera parte peste 200 de sclavi.Dintre acesti conspiratori ,78 au reusit sa scape ,fugind din oras si ascunzandu-se pe muntele Vezuviu.

Si-au ales trei conducatori ,dintre care doi celti de origine.Al treilea,Spartacus ,trac de origine,luat de la oile sale intr-un corp militar auxiliar roman ( unii afirma ca provenea dintr-o familie regala tracica).Plutarh il descrie ca fiind un om instruit ,cultivat ,(„el semana mai mult cu un elin instruit,decat cu un barbar”),iar Sallustius spune ca era „maret prin fortele sale fizice si spirituale”.Intr-adevar ,Spartacus s-a dovedit a fi un excelent organizator si un stralucit comandant.In curand a reusit sa adune si sa inarmeze o armata de 10.000 de oameni,formata din sclavi ,din gladiatori,dar  si din oameni liberi:tarani ruinati ,pastori si chiar soldati .( dupa ce invinge armata condusa de Caius Claudius Glabrus,coborand in spatele acesteia pe un versant periculos al Vezuviului).

La mai putin de doi ani de la izbucnirea rascoalei ,armata lui Spartacus ajunsese ,spune istoricul Appianus,la un efectiv de 120.000 de oameni.Dupa ce a invins armatele trimise impotriva lui ,tracul dorea sa treaca cu masa de sclavi in nordul Italiei ,sa traverseze Alpii si sa ii duca acasa ,in tarile lor de origine.Au inceput insa disensiunile ,in momentul cand au ajuns in Campia Padului.Taranii liberi care aderasera la rascola nu aveau interes sa paraseasca Italia .Ceilalti doi comandanti celti nu voiau nici ei acest lucru,ci sa porneasca impotriva Romei,sa o  ocupe.S-a produs astfe o scindare a armatei.Spartacus s-a indreptat  spre sudul Italiei ,dupa ce in cateva lupte a invins legiunile consulare ,a ajuns pana la stramtoarea Mesinei cu intentia de a trece in Sicilia,sa-i elibereze pe sclavii de acolo.Piratii care trebuiau sa le puna la dispozitie flota nu si-au tinut promisiunea si Spartacus,dupa ce reuseste sa scape din incercuirea armatei lui Marcus Licinius Crassus(acesta fusese numit proconsul si i se incredintasera 10 legiuni),si-a continuat marsul spre Brundisium,cu gandul de a trece marea in Iliria,Tracia si Grecia,ca sa scape marea sa armata de sclavi de jugul roman.

Armata sclavilor strabatuse ,de trei ani de cand incepuse rascoala,peste 3000 de kilometri .Oamenii erau obositi si se saturasera sa fie urmariti.Doi dintre comandantii lui Spartacus,Castus si Grannicum, se despart de conducatorul trac si sunt zdrobiti de Crassus.Singur ramas ,Spartacus da o ultima batalie,decisiva,la Silarus,in anul 71 i.Chr.Dominat de importanta momentului ,tracul comite unica sa greseala ,majora ,luand pe cont propiu lupta directa cu Crassus ,la care incearca sa ajunga,neglijandu-si, in acest fel ,obligatiile de comandant.Cade eroic in lupta ,dupa ce ucide doi centuriomi si zeci de osteni romani.Armata sclavilor devine o prada usoara pentru comandantul roman ,in ajutorul caruia venise si Pompei.12.000 de sclavi pier in lupta si alti 6.000 sunt rastingniti de-a lungul drumului care ducea de la Capua la Roma.

Amintirea lui Spartacus in literatura

Personalitatea lui Spartacus a fost elogiata nu numai de autori antici ,ci si de scriitorii de renume de mai tarziu.Primul a fost dramaturgul Bernard-Joseph Saurin,membru al Academiei Franceze,autor a numeroase tragedii,dintre care cea intitulata „Spartacus” l-a simulat si pe Lessing sa scrie o tragedie dedicata marelui conducator al sclavilor.In secolul XIX ,zece scriitori germani ,romancieri sau dramaturgi ,l-au ales pe celebrul trac ca protagonist al operei lor.Din multele opere dedicate lui Spartacus mai interesante par  a fi cea a lui Howard Fast ,romancier american ,si cea a englezului Arthur Koestler,intitulata „Gladiatorii”.

Trecand peste aceste aprecieri literare ce evoca figura sclavului care a avut curajul sa infrunte un colos ,in momentul sau de expansiune,raman faptele istorice .Spartacus ,prin rascoala sa a schimbat intr-o anumita masura fata societatii romane.De acum se va acorda o mai mare importanta lucrarii pamantului de catre taranii liberi,care vor fi de altfel si impropietariti.Spartacus nu a reusit sa darame sistemul sclavagist ,dar a dat impresia unor oameni ca pot fi liberi.