Indienii anasazi si civilizatiile extraterestre
In ianuarie 1973 revista OMNI amintea despre reteaua de sosele care leaga cele 12 orase si marele observator astronomic al indienilor Anasazi, vestigii aflate in Chaco Canyon (nord-vestul statului american New Mexico).
Cine sunt Anasazi?
Numele de „Anasazi” a fost tradus „oameni vechi”.
Cuvântul în sine este Navajo si înseamna „inamicii stramosilor”. Nu se stie de unde au venit, cultura lor fiind diferita de cea a predecesorilor lor, dar ei se considera „oamenii stelelor”, sau oamenii veniti din stele.
Populatia Anasazi nu avea vehicule, animale de povara sau de calarie, si, dupa cat se pare, nu cunostea roata.
Cu toate acestea, construia autostrazi de 60-100 km lungime, unele perfect rectilinii, altele alcatuind bucle si serpentine complicate, aparent lipsite de sens de vreme ce se afla in camp deschis si fara denivelari.
Drumurile au 10 metri latime, sunt pavate cu dale de piatra foarte rezistenta si acopera asemeni unei panze de paianjen o suprafata de aproape 100.000 de kilometri patrati!!!! Uneori traverseaza zone stancoase. In aceste locuri, bolovanii au fost sparti si tasati, formand un pat de pietris pentru soseaua propiu-zisa.
Cercetatoarea Chris Kincaid, de la Biroul Pentru Administrarea Terenurilor (care a initiat un proiect de identificare, catalogare si cartografiere a retelei de drumuri), este de parere ca efortul ingineresc si investitiile de munca ale indienilor Anasazi au fost remarcabile, dar absolut de neinteles.
Soselele si cetatile nu le-au folosit prea multa vreme: populatia Anasazi a venit in San Juan Basin (unde se afla Chaco Canyon) prin anul 1175 d. Hr. si l-a parasit cam in 1250 d.Hr.. Deci a avut doar 75 de ani pentru a construi, folosi si abandona acest uimitor complex urbanistic si arhitectural, inainte de a pleca mai departe, in cautarea unor terenuri mai fertile.
Fortificatii inutile
Sistemele de fortificatie indiene de tip ”Pueblo” din America de Nord sunt atat de vaste si au forme atat de perfect geometrice, de functionale si eficiente, incat ii uimesc pe specialisti.
Turnurile cilindrice, bastioanele si citadelele in forma de paralelipiped sau trunchi de piramida (din nou piramida), cu deschizaturi mici, patrate, in partea superioara si etajele retragandu-se succesiv spre varf, toate aceste constructii din blocuri de piatra dura, datand din secolul I i.Hr. erau superioare oricarui tip de fortificatie europeana conceput pana in timpul Renasterii!!!!
Enigmaticul „Zid al Marelui Sarpe”
Meterezele uriase care se pot intalni in unele state americane sunt si astazi o enigma pentru arheologi .
„Zidul Marelui Sarpe”, spre exemplu, situat pe un podis stancos din Ohio, are inaltimea de 15 metri, latimea de 3,5 si o lungime de 400 de metri.
Vazut din avion, el seamana cu un sarpe cu clopotei unduind spre prada.
Intrucat buclele pe care le face nu se imbina decat in zona capului, unde formeaza un bastion circular, inclus in altul elipsoidal, zidul nu incojoara nici o incinta, ci ramane deschis.
Utilitatea lui ca fortificatie este indoielnica, iar alta functie decat cea decorativa nu i s-a putut gasi.
Pana sa fie descoperite aceste constructii megalitice, se credea ca indienii nord-americani fusesera foarte inapoiati pana la venirea europenilor, traind practic la nivelul Neoliticul timpuriu, fara sa cunoasca metalele si fara sa aiba asezari sau locuinte stabile.
Este evident ca aici este vorba de influenta unei civilizatii superioare, extraterestre, cel mai probabil. Urmariti imaginile cu petroglifele indienilor Anasazi si trageti concluziile …
