Cum erau educati copiii in Grecia antica?

Educatia in Grecia antica. Sistemul spartan si cel atenian

Pentru a avea o imagine cat mai clara asupra educatiei aplicate copiilor in perioada clasica a istoriei antice grecesti trebuie sa spunem ca obiceiul era ca la nasterea unui baiat sa se atarne la usa dinspre strada o ramura de maslin, iar la nasterea unei fete, o coroana cu panglici de lana.

Dupa cateva zile de la nastere  avea loc ceremonia de purificare, cand in mod simbolic era prezentat noul nascut, flacarii focului din camin.

Tatal il lua apoi in brate, semn ca il recunoastea ca fiu al sau legitim, dupa care toti membrii familiei, inclusiv sclavii casei, ii aduceau noului nascut un dar. Daca tatal nu-l recunostea, sau daca familia nu avea mijloace sa-l creasca, copilul era parasit intr-un loc public, lasat cui voia sa-l ia. De obicei se gasea cineva sa-l creasca, in caz contrar urmand sa-l ia statul.

Informatiile cu privire la educatie sunt cele referitoare la situatia din Sparta si Atena. Sa le vedem …

Sistemul de educatie spartan

In statul spartan copilul apartinea familiei numai pana la varsta de 7 ani, dupa care, era total la dispozitia statului pana la varsta de 60 de ani.

Educatia spartana consta in exercitii fizice dure si antrenament militar, urmarindu-se sa i se formeze copilului sau tanarului un desvarsit spirit de disciplina, de supunere oarba, precum si capacitatea de a suporta cele mai absurde privatiuni si mizerii fizice: umbland desculti si cu capul ras, antrenandu-se complet goi, mancand mizerabil si  insuficient, dormind pe o saltea de trestie si adeseori fiind biciuiti numai pentru a se deprinde sa suporte durerea.

In rest o instructie intelectuala absolut minima, adica scris-citit, eventual cateva notiuni elementare de aritmetica si de muzica militara. Viata permanenta de cazarma ducea la practicarea curenta si in mod deschis a pederastiei. Fetele primeau si ele o instructie premilitara: alergari, marsuri, lupta, aruncarea discului si a sulitei. Copiii cu malformatii sau cu alte probleme fizice sau intelectuale erau aruncati in prapastie.

Atena, o altfel de educatie

Cu totul diferita era educatia copiilor si a tinerilor la Atena .

Tatal dispunea de educatia acestora pana la varsta de 18 ani. Mamele, secondate  uneori de sclavele casei, se ingrijeau de cresterea lor.

La varsta de 7 ani incepeau scoala. La Atena, dar si in alte parti ale lumii grecesti, legile prevedeau obligatia statului de a se ocupa de instructia copiilor ca de o esentiala problema civica, din acest motiv, inca de la inceputul secolului al V-lea, putini tarani din statul atenian mai ramasesera analfabeti.

Statul atenian suporta cheltuielile scolare numai pentru copiii orfani de razboi. Parintii isi trimiteau copiii la scoala particulara tinuta de un invatator. Acesta le preda, in casa lui, sau sub porticele orasului, notiuni de scris, citit, aritmetica si muzica, timp de cinci, sase sau sapte ani. De la 14 ani, educatia fizica lua complet locul educatiei intelectuale. Elevii scriau pe tablite cerate sau pe papirus.

Locul principal in programa scolara il detineau poetii Solon, Hesiod si Homer.

„Cei ce dispuneau de mijloacele necesare” isi continuau studiile la scolile sofistilor si ale retorilor. Aceasta unica forma de invatamant superior avea un scop eminamente practic: sa-i invete pe tineri arta elocintei si tehnica convingerii publicului printr-un sistem bine studiat de argumente si de formule abile.

Toate aceste forme de invatamant erau rezervate doar baietilor.

Educatia fetelor se facea exclusiv in familie, reducandu-se la gospodarie, la tors si tesut…pana in epoca elenistica cand vor putea primi o oarecare cultura.

Cand tanarul atenian implinea varsta de 18 ani, incepea stagiul militar (efebia), care dura doi ani.

Adunarea demei sale si Senatul  (bule) verificau varsta si controlau daca apartinea unei familii de cetateni liberi, urmand ca tanarul sa-si depuna juramantul in cadrul unei ceremonii religioase.

Primul an, tanarul efeb il petrecea in cantonament, practicand intens exercitii gimnastice si sporturi si antrenandu-se in gimnazii la manuirea armelor.

Tanarul era tuns scurt, purta o palarie cu boruri largi si imbraca o hlamida, mantaua militara.

In anul al doilea, dupa ce i se incredintau armele (scutul si lancea) era trimis intr-una din garnizoanele fortarete unde continua instructia militara.  

In timpul efebiei tinerii primeau si o solda, iar la sfarsitul serviciului militar statul ii  daruia scutul si lancea. Din acel moment tanarul devenea cetatean cu drepturi depline al Atenei, avand drept de vot si participand la adunari.

Sistemul s-a pastrat pana tarziu, fiind preluat si de romani si fiind apoi reluat in perioada Renasterii.