Imperiul Otoman, o istorie pe scurt
Gloria si decaderea unui imperiu
In secolele VII-VIII, sub presiunea expansiunii chineze in Asia Centrala, s-a pus in miscare spre Europa unul dintre ultimele valuri de cuceritori turco-mongoli: turcii.
La inceputul secolului al IX-lea, turcii au ajuns pe teritoriul califatului de Bagdad, unde au fost transformati in sclavi.
In calitate de sclavi razboinici, turcii au facut parte din trupele de elita ale califatului si din garda palatului, devenind cunoscuti sub numele de mameluci. Forta militara a acestui corp de elita le-a asigurat turcilor mameluci controlul puterii politice in Bagdad, pentru scurta vreme insa.
In secolul al X-lea au fost alungati din capitala spre nordul califatului, unde s-au constituit in uniuni tribale. In aceasta perioada au loc evenimente invaluite in legenda legate de un conducator pe nume Selgiuk, care va da numele dinastiei selgiucide.
Evolutia turcilor selgiucizi va avea loc in contextul in care califatul arab este in declin in aceasta perioada.
In anul 960, turcii selgiucizi au fost convertiti la islam, fapt care le va stimula zelul razboinic pentru slujirea „djihad”-ului si pentru raspandirea religiei musulmane.
Expansiunea militara a selgiucizilor s-a orientat inspre India, unde, in 998, au cucerit Punjab-ul, unul dintre marile centre culturale asiatice, iar in 1042 au cucerit o mare parte a Persiei.
In 1055, prin cucerirea Bagdadului, turcii selgiucizi si-au creat prima structura de putere imperiala: Marele Imperiu Selgiucid.
In secolele urmatoare au inceput ciocnirile turcilor selgiucizi cu lumea crestina. In 1071, sultanul Alp-Arslan, o mare figura a selgiucizilor, administreaza o severa infrangere bizantinilor la Manzikert.
Era inceputul sfarsitului pentru un imperiu maret, amplificata si de cucerirea Ierusalimului si constituirea sultanatului Rum in Anatolia. Cucerirea Antiohiei (1085) l-a determinat pe imparatul bizantin sa solicite ajutor Occidentului crestin. A fost primul semnal de cruciada crestina impotriva islamului.
In 1092, existenta Marelui Imperiu Selgiucid a luat sfarsit, singura formula politica in care selgiucizii supravietuiesc fiind, pana in 1308, sultanatul Rum.
Expansiunea mongola din secolul al XIII-lea a slabit pozitia acestuia, iar expansiunea otomana a lichidat definitiv sultanatul Rum.
Marea invazie mongola, inceputa in 1206 sub conducerea lui Genghis Han si care s-a incheiat in 1405, la moartea lui Timur Lenk, a avut numeroase urmari politice si economice asupra Asiei si asupra Europei de Est si Centrale. Intre acestea se numara si cresterea puterii turcilor otomani in Asia Mica.
Emirul Osman a preluat puterea in 1281, intemeind Imperiul Otoman. Numiti osmanlai sau otomani (osmani), dupa numele lui Osman, noii cuceritori s-au impus rapid in Asia Mica. Prima lor capitala a fost orasul Brusa.
In anul 1354, otomanii au pus pentru prima data piciorul in Europa, cucerind orasul Gallipoli. Pana la sfarsitul secolului al XIV-lea, Imperiul Otoman si-a extins stapanirea in toata Peninsula Balcanica. Otomanii au cucerit Adrianopole (1361) si au transformat Bizantul (1372) si Serbia (1389) in state vasale, in timp ce Bulgaria va deveni provincie a Imperiului Otoman.
In 1402, otomanii, condusi de sultanul Baiazid, au suferit o severa infrangere la Ankara, in fata mongolilor condusi de Timur Lenk.
Criza statului turc a slabit, pentru scurta vreme, presiunea acestuia asupra Bizantului si a Balcanilor. In 1413, recuceresc imperiul asiatic si balcanic. Cucerirea Constantinopolului era urmatoarea miscare.
In 1453, dupa un asediu indelungat, beneficiind de cea mai puternica artilerie din lume de la vremea respectiva, sultanul Mehmed al II-lea a cucerit capitala Imperiului bizantin, punand astfel capat existentei unui imperiu de peste o mie de ani.
Constantinopolul va deveni capitala noului imperiu, sub numele de Istanbul. De aici vor fi coordonate urmatoarele cuceriri. Rand pe rand: Bosnia, Grecia, Hertegovina, Serbia, cea mai mare parte a Ungariei (1541), Siria, Palestina, Egiptul, Mecca, Medina, Yemen, Alger, Libia si Cipru au cazut sub sabia otomanilor.
Sultanul in timpul caruia hotarele imperiului erau scaldate de zece mari a fost Soliman Magnificul, cel mai puternic om din lume in acel moment.
In aceasta perioada are loc si prima apropiere de un stat crestin-Franta lui Francisc I- ceea ce a insemnat un moment de cotitura in relatiile internationale, dominate pana atunci de principiul luptei permanente dintre crestini si musulmani.
Momentul expansiunii acestui maret imperiu se incheie odata cu batalia de la Lepanto. Liga Sfanta constituita de imparatul Carol Quintul, in Europa Occidentala, reuseste sa invinga flota turceasca, mult mai numeroasa.
Imperiul Otoman nu este afectat de aceasta infrangere , iar secolul care a urmat a fost o perioada de echilibru intre acesta si adversarii sai europeni. Declinul efectiv a inceput odata cu infrangerea din fata Vienei (1683), iar destramarea sa dupa Primul Razboi Mondial.
