Inceputurile
Din perspectiva europeana, America secolului al XVI-lea a fost mai curand o dezamagire. Porniti sa caute bogatiile Orientului, primii europeni care s-au incumetat spre indepartata America s-au ales mai mult cu privatiunile traversarii oceanului …
Pasiunile politice care au dominat Anglia inceputului secolului urmator au determinat, insa, tot mai multi englezi sa opteze pentru aceasta aventura.
Persecutati de regimul regelui Iacob I, puritanii englezi s-au grupat in jurul Parlamentului, formand opozitia ce avea sa duca la caderea absolutismului monarhic. Altii au preferat insa America…
Calatoria vasului Mayflower poate fi considerata un simbolic inceput, caci debarcarea celor 102 pasageri in regiunea devenita ulterior Noua Anglie avea sa fie urmata de nenumarate alte traversari ale Oceanului Atlantic.
Astfel, intre 1607 si 1733, pe coasta de est a Americii de Nord s-au infiintat 13 colonii. Modul de organizare al acestora era diferit, relatiile dintre colonii erau superficiale. Doua trasaturi ii uneau, totusi, pe locuitorii lor: religia protestanta si dorinta de a-si decide singuri soarta. America s-a nascut, asadar, sub semnul luptei pentru libertatea individului.
Originea conflictului
Treptat, colonistii au inteles ca nu facusera cea mai proasta alegere, bogatia teritoriului nord-american lasandu-se treptat descoperita.
Coloniile nu au cunoscut practic feudalismul, majoritatea covarsitoare a emigrantilor parasind Insulele Britanice dupa transformarile din secolele al XVI-lea si al XVII-lea care au marcat decisiv structura propietatii si relatiile de munca din acest spatiu.
Activitatea economica a inceput sa se dezvolte rapid. Nordul era dominat de industria care folosea mana de lucru salariata si de mica propietate agricola, iar sudul de marile plantatii bazate pe forta de munca a sclavilor negri. Cu timpul, economia coloniilor americane a inceput sa concureze metropola insasi.
Dar colonistii nu adusesera in America numai dorinta de realizare economica si de manifestare libera in plan religios.
Ei mostenisera, in egala masura, puternica traditie constitutionala engleza, cu radacini in „Magna Charta”.
Astfel, desi recunosteau autoritatea Angliei, americanii credeau cu tarie in dreptul lor de a se guverna fara a da curs hotararilor majoritatii Parlamentului de la Londra, in care nu erau reprezentati. Colonistii luptau pentru drepturi si libertati la care se simteau indreptatiti in calitate de supusi britanici.
Parlamentul britanic a luat o serie de masuri care au nemultumit profund pe colonisti. Acestora li s-au impus masuri restrictive care urmareau sa ii mentina intr-o pozitie de subordonare in raport cu metropola.
Astfel, Anglia a interzis colonizarea teritoriilor de la vest de Muntii Alegani, iar colonistilor li s-a impus sa plateasca Londrei dreptul de vama pentru zaharul importat.
In 1765, Parlamentul britanic a votat Legea Timbrului, prin care redactarea tuturor actelor trebuia facuta numai pe hartie timbrata.
Protestul reprezentantilor coloniilor a fost prompt. Personalitati ale vietii politice precum Patrick Henry, Benjamin Franklin sau Thomas Jefferson si asociatiile de voluntari numite „Fii libertatii” au inceput sa adreseze proteste regelui Angliei, George al III-lea, si sa boicoteze produsele engleze purtatoare de taxe care nu fusesera votate de reprezentantii coloniilor.
Atitudinea acestora nu era determinata in primul rand de povara financiara, ci de nevoia respectarii unui principiu politic.
Conflictul dintre metropola si cele 13 colonii nord-americane a avut intr-o prima faza o dimensiune economica, constand in concurenta dintre metropola si colonii in domeniul comercial.
Apoi, dominanta a devenit componenta politica exprimata prin lupta pentru drepturile coloniilor de a fi reprezentate in Parlamentul Angliei si de a se conduce de sine statator, prin propii reprezentanti alesi .
Declansarea conflictului
Ruptura dintre coloniile americane si metropola s-a produs in momentul in care Parlamentul de la Londra a introdus noi taxe si restrictii, in pofida opozitiei coloniilor.
Decizia fatala a fost luata in 1773, cand colonistilor li se cere sa cumpere ceai numai de la Compania Indiilor Orientale si sa plateasca o mica taxa directa asupra vanzarilor de ceai in America. Hotararea a determinat prima revolta deschisa impotriva Londrei, celebra „partida de ceai” din portul Boston.
Atitudinea oficialitatilor engleze a ramas neschimbata. Mai mult, portul Boston a fost inchis, iar populatia obligata la plata unor noi taxe pentru intretinerea trupelor engleze.
De aceasta data, reactia coloniilor a fost mai ferma: in anul 1774, reprezentantii celor 13 colonii se intrunesc la Philadelphia, intr-un prim Congres continental.
Cu acest prilej se decide oficial boicotarea marfurilor englezesti si respingerea autoritatii Parlamentului de la Londra. Rezolutia acestui congres sintetizeaza conceptia politica a americanilor in prima faza a conflictului cu metropola. Documentul constituia o posibila baza de negociere cu Anglia, in limitele prevederilor constitutionale …
Cu prilejul acestui congres continental s-a constituit si primul guvern central care va coordona de aici inainte efortul politic si militar in favoarea independentei. Imediat dupa congres, colonistii au inceput sa se inarmeze, in anul urmator inregistrandu-se si primele ciocniri militare.
Declaratia de independenta
Din primavara anului 1775, criza politica devine tot mai evidenta. In fiecare dintre cele 13 colonii se formeaza organizatii revolutionare si militii inarmate, iar Samuel Adams si John Hancock devin lideri ai rebelilor. Se cristalizeaza perspectiva formarii unei natiuni americane unite. In acest context se produc primele ciocniri armate intre colonisti si armata engleza.
Ideea a inceput sa prinda contur cu ocazia celui de-al doilea Congres de la Philadelphia, din 4 iulie 1776, cand se adopta Declaratia de Independenta. Redactata de Thomas Jefferson, declaratia evoca drepturile naturale ca fundament al luptei pentru libertate si independenta.
” Noi consideram adevaruri evidente prin sine faptul ca toti oamenii au fost creati egali, ca sunt inzestrati de creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, ca printre acestea se numara viata, libertatea si cautarea fericirii…”
Razboiul
Declaratia de independenta a fost insotita de masuri militare imediate. Congresul a mobilizat o armata de voluntari pusa sub comanda generalului George Washington.
Lupta americanilor pentru independenta a starnit reactii de solidaritate in toata Europa, inclusiv in Anglia. Numerosi voluntari au luptat efectiv alaturi de americani. Intre acestia, cei mai cunoscuti sunt nobilul francez La Fayette, polonezul Kosciuszko si germanul von Kalb.
Rebelii au beneficiat si de un important sprijin extern ,esential in acest sens fiind efortul diplomatic al lui Benjamin Franklin, ambasadorul american la Paris .Rand pe rand, Franta, Spania si Olanda s-au alaturat americanilor. Flotele acestor state vor avea contributii importante la viitoarele victorii ale americanilor, la obtinerea independentei acestora .
Armatele de voluntari folosite de americani in timpul primelor confruntari militare au fost invinse de bine pregatita armata regulata engleza, careia i se vor adauga trupe de mercenari.
Razboiul a capatat o alta turnura dupa victoria americana de la Saratoga (1777).
Numirea generalului George Washington in fruntea armatei a fost unul dintre factorii decisivi in reorganizarea armatei americane. Bun organizator si comandant, G. Washington a obtinut victoria hotaratoare in anul 1781 ,la Yorktown.
Doi ani mai tarziu, prin tratatul de pace de la Versailles, Anglia recunostea independenta Statelor Unite ale Americii.
Statele Unite ale Americii-republica prezidentiala
Noul stat se nastea sub semnul luptei pentru libertate si democratie. Razboiul impotriva metropolei avusese drept principal resort asigurarea drepturilor de care colonistii beneficiasera in patria-mama, in primul rand dreptul de a se supune legilor adoptate de propii reprezentanti.
Anii de dupa incheierea razboiului sunt dedicati organizarii noului stat dupa principiile pentru care americanii luptasera.
Exercitiul practic nu a fost deloc simplu, lupta dandu-se in principal intre republicanii adepti ai independentei fiecareia dintre fostele colonii si federalistii sustinatori ai unitatii acestora. Disputa a fost transata, in 1787, in favoarea federalistilor condusi de George Washington, prin adoptarea unei constitutii de inspiratie iluminista.
Potrivit Constitutiei, Statele Unite ale Americii devenea un stat federativ, compus din cele 13 foste colonii.
Statul era organizat pe baza principiului separarii puterilor in stat. Puterea legislativa era exercitata de un parlament bicameral, Congresul, format din Senat si Camera Reprezentantilor. Senatul este constituit din cate doi reprezentanti ai fiecaruia dintre statele federatiei, iar Camera Reprezentantilor din deputatii alesi in numar proportional cu numarul locuitorilor fiecarui stat.
Puterea executiva este atribuita presedintelui, care exercita atat functia de sef al statului, cat si pe cea de conducator al executivului. Functia judecatoreasca apartine Curtii Supreme. SUA capata astfel atributele unei republici prezidentiale. Potrivit Constitutiei, votul era cenzitar, iar sclavia era mentinuta.
Primul presedinte al Statelor Unite, ales pe o perioada de patru ani, a fost George Washington. Desi amendata de mai multe ori de-a lungul timpului, Constitutia de la 1787 a ramas in vigoare si astazi.
In mod paradoxal, prevederile referitoare la garantarea drepturilor individuale sunt mai putin elaborate. Au existat si opinii potrivit carora acestea nici nu ar trebui incluse intr-o constitutie. Teama era legata de faptul ca nici o carta nu va putea sa inventarieze toate drepturile si libertatile individuale, dand astfel executivului dreptul de a nu le garanta pe cele nementionate.
In pofida acestor argumente, drepturile si libertatile individuale explicit formulate vor fi garantate prin adoptarea unor amendamente la Constitutie. In societatea americana a secolului al XVIII-lea, drepturile si libertatile individuale au facut, insa, obiectul reglementarilor locale inca inainte de adoptarea Constitutiei federale. Aceste Legi ale Drepturilor includeau garantii impotriva privarii abuzive de libertate, dreptul la asistenta juridica, libertatea presei, alegerile libere, dreptul la adunare, de petitie, interziceau acordarea de titluri nobiliare, de onoruri ereditare si de privilegii exclusive.
Democratia nord-americana era constituita in dimensiunile sale esentiale. In fata natiunii americane stateau acum alte provocari: sclavajul din statele sudice, cucerirea vestului salbatic….
