Numita de geograful Ptolemeu, in secolul al II-lea, Tara necunoscuta, Australia constituia, pana acum mai bine de 40.000 de ani, un teritoriu comun cu Noua Guinee. Ruptura s-a accentuat in mileniile urmatoare si a dus, mai intai, la marirea distantelor dintre Australia si Asia si, apoi, la conturarea acestui spatiu ca un continent nou. La sosirea primilor europeni, navigatorii spanioli si olandezi, la sfarsitul secolului al XVII-lea, pe teritoriul actual al Australiei traiau intre 300.000 si 500.000 de aborigeni, nomazi, grupati in 350 de triburi, care vorbeau 250 de limbi diferite si care se deplasau, in cautare de hrana, pe acest areal .
Terra australis
Exista mai multe date cu privire la stabilirea aborigenilor in actualul teritoriu al Australiei, specialistii avansand doua variante: 40.000 sau 60.000 de ani in urma. In ceea ce priveste locul de unde au venit, istoricii admit, conform primei teorii, ca ei ar fi sosit din nord, din actuala Indie si Malaysia, sau din insulele Pacificului, conform celei de-a doua ipoeze, acestia calatorind pe ambarcatiuni usoare pana in Australia de astazi.
Mai mult vanatori si culegatori decat agricultori, bastinasii, avand nevoi reduse de hrana, au creat in schimb o cultura materiala si spirituala originala, ale carei realizari uimesc si astazi. Ritualurile lor, unele pastrate pana in zilele nostre, individualizeaza istoria veche a acestui teritoriu.
Primii europeni care au ajuns pe aceste tarmuri indepartate sunt olandezii, la jumatatea secolului al XVII-lea. Atingand tarmurile acestui teritoriu in anul 1642, flamandul Abel Tasman a realizat prima harta a acestui spatiu. Aveau sa treaca patru decenii (1688) pana cand englezul William Dampier avea sa exploreze coasta vestica a continentului, reluand cu si mai multa sarguinta, peste un deceniu, cercetarea aceluiasi spatiu.
In numele coroanei britanice
Investigarea sistematica a continentului o va face vestitul compatriot al exploratorului mai sus amintit, James Cook. Marele navigator este cel dintai care va creiona prima harta a teritoriilor orientale ale acestui imens spatiu cunoscut, pe atunci, sub numele de Noua Olanda. Mai mult, in numele Coroanei Britanice, Cook a anexat partea de est a Australiei, declarand-o posesiune a Regatului Marii Britanii.
Deoarece pierdusera coloniile americane, care obtinusera independenta in urma razboiului dintre anii 1775 si 1783, guvernul englez a destinat noului teritoriu alipit, considerat un terra nullius (pamant nelocuit), rolul de spatiu concentrationar, unde aveau sa fie trimisi raufacatorii care si asa se inmultisera peste masura, suprapopuland penitenciarele din regat. Pe 28 ianuarie 1782, data de referinta in istoria noului stat, capitanul Arthur Philip avea sa debarce la Botany Bay primul lot de 732 de delicventi, asa-numitii convints (condamnati), carora li s-a alaturat un numar de 450 de marinari, insotiti de familiile lor, punandu-se astfel bazele primei colonii penale din noile teritorii. Cresterea numarului celor condamnati de tribunalele britanice a dus la transferarea penitenciarului la Port Jackson care, ulterior, se va numi Sydney.
Pe masura ce capitanul Matthew Flinders, de numele caruia se va lega mai tarziu si denumirea noului spatiu, cerceta amanuntit insula, britanicii vor ocupa aceste teritorii si vor infiinta noi colonii declarandu-si, in final, suveranitatea asupra intregii insule.
Conflictele cu aborigenii
Intre aborigeni si colonisti au fost frecvente conflicte provocate de acapararea pamanturilor de vanatoare de catre cei din urma. Cu timpul, superioritatea colonistilor, atat ca armament, cat si ca numar, a dus la scaderea numarului bastinasilor. Daca in Tasmania aborigenii au fost exterminati in totalitate intre anii 1828 si 1877, in Australia, in anul 1933, numarul lor se ridica la 67.000 de membri, pentru ca peste 50 de ani (1981) numarul lor sa creasca la 160.ooo de persoane. Astazi, numarul aborigenilor mult metisati este de 257.000 de locuitori, reprezentand 1,5% din populatia continentului.
Formarea aristocratiei coloniale
La 80 de ani de la primul transport, deportarile au incetat. Pana la acel moment fusesera trimisi in Australia aproape 160.000 de delicventi, mai ales de drept comun, singurii detinuti politici fiind irlandezii care indraznisera sa se ridice impotriva Coroanei Britanice. Asa ca, daca vestul Australiei a fost pentru mult timp colonie penitenciara, partea de sud a continentului, a carei populare se va produce mai tarziu, se va constitui intr-o colonie distincta, aflata tot sub dominatie britanica.
Descoperirea marilor pasuni din partea de vest a continentului si aclimatizarea oilor merinos din Spania, la sfarsitul secolului al XVIII-lea (1793), vor deschide un nou drum in dezvoltarea acestui teritoriu, la prima vedere neprietenos. Daca in anul 1831 Australia exporta 1.340.000 kg de lana fina, peste 30 de ani ea exporta spre piata europeana peste 36 milioane kg din acest produs.
Exploatarea chibzuita a teritoriului, parcelarea pamanturilor si impartirea lor catre colonisti, formarea fermelor agricole si folosirea muncii detinutilor, atat in cresterea vitelor, cat si in cultura pamantului, vor pune bazele marilor averi de peste decenii. Exploatarea teritoriului a fost facuta de squatteri (cuvant initial cu sensul de asezat provizoriu), care, in timp, vor forma aristocratia coloniala din Australia. Debutul, catre anul 1840, a explorarii interiorului acestei tari mari, a fost urmat de un proces de durata intins pe mai bine de 60 de ani, care va definitiva si organizarea politica a Australiei. Impartirea in sase colonii separate a Australiei, hotarare oficializata in anul 1850, a adus din partea guvernului de la Londra si acordarea autonomiei, cei drept, limitata. Cu un guvern reprezentativ, din anul 1843, si cu un Parlament format din 36 de membri, din care 24 de reprezentanti ai colonistilor si 12 ai Coroanei Britanice, Australia se indrepta, prin masurile luate, spre obtinerea unei autoguvernari tot mai pronuntate.
Formarea federatiei australiene
Dezvoltarea economica sustinuta, pana spre anii 1890, a fost insotita de nemultumirile politice ale coloniilor, care solicitau autoritatilor britanice o autonomie din ce in ce mai larga. Drumul catre federalizarea coloniilor australiene s-a produs treptat, incepand din anul 1880, cand politicianul Sir Henry Parkes, de cinci ori prim-ministru al coloniei Noua Galie de Sud, a propus ”un guvern national pentru intreaga Australie”. Dupa mai multe conventii ale celor sase colonii si adoptarea, prin referendum, a Constitutiei nationale (1899), Parlamentul de la Londra a votat, in anul 1900, infiintarea Federatiei Australia, numita din 1901 Commonwealth Australia si care, din anul 1911, a cuprins si Teritoriul de Nord. Cel dintai prim-ministru al intregii insule a fost Sir Edmund Barton.
Noua federatie, cu capitala, initial, la Sydney, apoi la Melbourne, iar din anul 1927 la Canberra (loc de intalnire in limba aborigenilor), va mentine o autonomie sporita vechilor colonii componente, atat sub aspect legislativ, cat si politic. Autoadministrarea va fi extinsa si spre domeniul economic si cel social, urmasii fostilor detinuti prosperand de-a lungul anilor (aceasta evolutie nu va fi oprita decat de criza din anii 1929-1933).
Goana dupa aur si explozia demografica
Descoperirea aurului in coloniile Victoria si Noua Galie de Sud a dus la o afluenta din ce in ce mai mare de colonisti, din care o mare parte au fost aventurieri; ei vor descoperi o Australie bogata, care, ca urmare a prosperitatii, si-a creat prima flota comerciala. Transformata intr-un nou El Dorado, Australia a cunoscut o explozie demografica de nemaintalnit in istoria tarii, astfel ca de la 405.000 de locuitori, in anul 1850, populatia a crescut la 1.140.000 de locuitori, in anul 1860 si la 1.650.000 de locuitori, in anul 1870.
Eroii din Primul Razboi Mondial
In Primul Razboi Mondial, sub deviza „cand Imperiul este la razboi, la fel este si Australia”, vor fi trimisi in sprijinul Coroanei un numar de 330.000 de militari, care vor fi cantonati pe fronturile din Franta, din Balcani si din Orient. Dintre acestia peste 59.000 de soldati au disparut pe fronturile de batalie. Luptand sub sigla ANZAC (initialele Corpului de Armata al Australiei si Noii Zeelande, in traducere), aceasta armata si-a croit un nume de glorie in debarcarea nereusita a Antantei pe plajele din Gallipoli, din Stramtoara Dardanele, unde au pierit peste 8.000 de australieni. De atunci, in fiecare an, pe 25 aprilie, in Australia este sarbatorita asa-numita ANZAC Day (ziua in care soldatii australieni si-au dovedit eroismul). Devenita dupa Primul Razboi Mondial membra a Societatii Natiunilor, Australia a primit din partea acesteia mandat de administrare a coloniilor germane din Noua Guinee si Nauru, sporind influenta federatiei in afacerile externe ale Pacificului de Sud.
Australia in criza
Prosperitatea economica australiana a fost brusc stopata de criza economica din anii 1929-1933, cand unul din trei locuitori a intrat in somaj. Scaderea exporturilor de lana, in special catre Japonia, unul din partenerii traditionali, a determinat guvernul laburist sa promoveze o politica stricta financiara care viza, in principal, reducerea cheltuielilor publice, ceea ce i-a adus diverse ostilitati si a provocat numeroase conflicte sociale.
La un pas de invazie

Si in cel de-al Doilea Razboi Mondial Australia a mobilizat mai multe divizii, care au luptat atat in Europa, cat si in Asia, in Orientul Mijlociu, dar si in nordul Africii. Existand amenintarea invadarii tarii de catre Japonia, care bombardase Port Darwin, in februarie 1942, si ocupase Noua Guinee si insulele Solomon, prim-ministrul de atunci, energicul laburist John Joseph Curtin, a decis, cu toata opozitia lui Churchill, reintoarcerea trupelor australiene din Orientul Apropiat. Izgoniti de japonezi din Filipine, americanii si-au stabilit, pentru un timp, cartierul general la Melbourne, apoi la Brisbane. Batalia din Marea Coralilor (mai 1942) a salvat Australia de invazia Japoneza. Ulterior, armata australiana a participat la contraofensiva americana, distingandu-se in luptele pentru eliberarea Noii Guinee.
Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, viata politica din Australia a fost dominata, pana in anii ’60 ai secolului trecut, de o coalitie de partide conservatoare si liberale, care s-au pronuntat in favoarea imigrarii europenilor nonbritanici.
Alternanta la guvernare a partidului liberal si a celui laburist, pana la sfarsitul secolului al XX-lea, a dus la schimbari si in ceea ce priveste politica externa a Australiei. Astfel, aceasta din urma a parasit politica traditionala (alaturi de SUA si Marea Britanie) si, in timpul guvernarii laburiste, a recunoscut China (1973), Vietnamul de Nord si autonomia Noii Guinee. Tot in acest sens, Australia a semnat pe 1 septembrie 1951, alaturi de SUA si de Noua Zeelanda, un tratat militar defensiv numit ANZUS (Australia, New Zeeland, United States Security Treaty), pentru ca, in anul 1986, sa initieze un tratat pentru denuclearizarea Pacificului de Sud, aceasta actiune fiind un protest impotriva Frantei si a experientelor sale din Atolul Mururoa.
Sub coroana reginei
Cu toate aceste transformari radicale, legatura dintre Australia si fostul regat ramane in continuare foarte puternica. Astfel, la referendumul din octombrie 1999, majoritatea populatiei s-a exprimat in favoarea suveranitatii Reginei asupra tarii lor, respingand propunerea conservatorilor de a transforma actuala monarhie in republica.
Miscari pentru drepturile aborigenilor
In ceea ce-i priveste pe bastinasi, acestia au obtinut atat dreptul de a vota, in anul 1962, cat si cetatenia, incepand cu anul 1967, in urma referendumului din acel an, prin care 91% dintre australieni fara origini aborigene au fost de acord sa ocroteasca cetatenia si civilizatia acestora.
Pornind pe calea obtinerii drepturilor lor, mult timp nesocotite de colonisti, aborigenii au initiat miscarea numita Land Rights, care nu insemna altceva decat retrocedarea de catre stat a terenurilor pierdute in favoarea ocupantilor. Abia in anul 1976, prin Aboriginal Land Rights (Northern Territory) Act-Legea asupra drepturilor funciare ale aborigenilor din Teritoriul de Nord-urmata de legile din 1981, 1984, 1991 si mai ale a celei din anul 1993 , Native Title Act (Legea asupra titlurilor autohtonilor), aborigenilor le vor fi cunoscute, pe deplin, drepturile asupra pamanturilor libere, acest ultim act fiind un pas edificator in modificarea legislatiei australiene. Ca urmare a acestor retrocedari succesive, aborigenii detin astazi peste 12% din teritoriul national al Australiei, in aceste teritorii intrand si cele doua parcuri nationale Kakadu si Ayers Rock/Uluru. Pentru a le reprezenta interesele si pentru a le apara drepturile, bastinasii au, inca din anul 1967, in guvernul federal, un minister numit Department of Aboriginal Affairs (Ministerul Afacerilor Aborigenilor). Aceasta prima populatie a Australiei se defineste ca o natiune de sine statatoare, avand ca semn distinctiv si un drapel propiu (un cerc galben peste doua benzi orizontale rosii si negre).
Australia moderna
Desi viata politica australiana este cunoscuta numai specialistilor, totusi, dintre oamenii politici marcanti ai Australiei, cunoscuti pe arena internationala, ar fi de amintit Bob Hawke, liderul Partidului Laburist si prim-ministru in anii 1983, 1987 si, din nou, in 1990. Adept al politicii de austeritate bugetara, acesta a initiat legislatia pentru protectia economiei nationale. Tot de numele sau se leaga si angajarea unor noi runde de discutii cu aborigenii, cat si afirmarea Australiei in politica internationala si, in mod special, in problematica dezarmarii nucleare. In anul 2000, Australia a organizat Jocurile Olimpice, la Sydney, reafirmandu-si rolul de mare putere zonala, alaturi de chinezi si de japonezi si, in acelasi timp, aratandu-si deschiderea catre restul lumii.
Plasata ”la capatul lumii”, Australia, o tara cu o istorie scrisa de numai cateva sute de ani, putin cunoscuta europenilor, este astazi o putere in zona Asiei de Sud-Est si nu numai. Cu o economie putin afectata de criza mondiala, supranumita California de la antipozi, aceasta federatie a cunoscut o dezvoltare fara precedent in lumea contemporana, secretul constand in strategia aplicata. Cu un invatamant performant, locul cinci in lume privind numarul de studenti, in Australia studiaza astazi, peste 230.000 de studenti straini, din care 60% sunt din Asia.
Putere de echilibru in zona alaturi de Japonia, despre aceasta tara/continent, stearsa pana nu de mult, se vorbeste astazi cu respect. Si realitatile o sustin.