Egiptenii antici, o fuziune de populatii
Ne intrebam adeseori cum erau oamenii in Antichitate ? Cine erau , de unde au venit si cum au reusit sa faca acel salt fantastic de la vanatori si culegatori la o civilizatie net superioara ? Una dintre cele mai interesante civilizatii ale omenirii este cea a Egiptului antic . Sa vedem cine erau acei oameni care au intemeiat regatul Egiptului si au trait cu peste sase mii de ani inainte de noi….
Se poate vorbi de o rasa egipteana ; cu o exprimare mai savanta ,se spune rasa hamito-semitica.Intr-adevar,au venit aici oameni din cele patru zari ,ademeniti de bogatia vaii Nilului : africani din Nubia , Sudan si Libia,semiti din Asia .Toti acestia s-au amestecat intre ei timp de milenii ,inainte de istoria propiu-zisa a Egiptului .Tocmai aceasta „fuziune „umana a dat nastere tipului egiptean .
Cunoasterea limbii ne ingaduie sa distingem rolul Africii si cel al Asiei in structura acestui popor . Dupa toate probabilitatile ,peste un substrat african s-a impus un vast aport semitic ; limba egipteana are o sintaxa semitica ,analoga limbilor asiro-babiloniana , canaaneana , aramaica ( limbi moarte ) , araba sau ebraica ( limbi vii ) . Aceeasi lipsa a vocalelor in limba scrisa ,aceeasi insiruire de consoane ,aceeasi nederminare in timp ,indeosebi in cazul verbelor .Vocabularul este , in mare parte , de origine semitica ,putand fi identificate peste trei sute de radacini comune cu diverse limbi ale acestui grup ,dar el contine si cuvinte din fondul african : cam o suta de radacini sunt comune cu acelea ale limbilor din grupul libiano-berber si se constata totodata unele inrudiri cu limbile din sud , galla sau somali. Gandirea vechiului Egipt este turnata insa intr-un „tipar” semit.
Semite sunt si frumoasele chipuri ale cuceritorilorramesizi ,cu nasul impunator ,arcuit si cu profil de vultur .
Din aceste diferite aporturi umane s-a nascut prin urmare un popor cu puternice caracteristici etnice , cu trasaturi durabile .
Un popor se mai defineste prin modul sau de viata si, mai mult inca, prin spiritul care il insufleteste . Si in aceste domenii egiptenii din antichitate isi au caracteristicile lor propii.
Erau oameni puternic indragostiti viata .Legendele si imnurile care, in morminte , stau alaturi de basoreliefuri si picturi ,dezvaluie existenta cotidiana si caracterul lor vesel ,fericit , inclinat spre gluma. Umorul e adeseori prezent in aceste reprezentari ,marcat de o atitudine neprevazuta , o culoare neasteptata , sau dezvaluit de o scena hazlie .
Poporul Egiptului era prin excelenta optimist ,agreabil , dusman al dezordinii si al exceselor ,iubitor al masurii , avand drept ideal bucuriile simple ale vietii de familie ,iar drept regula de conduita respectul aproapelui .Dintre toate popoarele semitice ale Antichitatii , el este singurul care nu a practicat sacrificii omenesti .
Acesti oameni ,chemati sa fie ostasi in timpul cuceririlor ,iubeau pacea ,cand ” tara este ca o scandura foarte neteda ” ,iar inima ” dulce ca uleiul de masline ” .Imnurile izbanzii erau urmate de cantece in cinstea pacii regasite .
Egiptenii antici erau foarte sensibili, cu gandul indreptat mai degraba catre lumea realitatilor si a vietii decat spre introspectie si filosofie ,sensibilitatea lor aparand in toate domeniile exprimarii personale : arta ( care materializeaza gandul ) si credinta religioasa ( care il exalta ) .
Un popor de artisti ,pentru care arta era , in toate genurile sale , un mijloc si un sprijin in dobandirea nemuririi ,pentru ca niciodata viata , atat de indragita , sa nu inceteze pe pamant .Arta,mijlocitoare a eternitatii , devine in Egipt metafizica.
Egiptul este tara iubita de zei ,locul privilegiat al unei reflectii religioase intense .Toti adeptii religiilor pagane se identifica profund cu natura .In chip firesc si spontan ,egiptenii antici si-au manifestat iubirea si recunostinta fata de fortele binefacatoare ce ii inconjurau si , pe de alta parte, au incercat sa impace fiintele si lucrurile care le erau ostile .Ei au insufletit universul cu niste prezente suprerioare ,incontrolabile, dar accesibile oamenilor : acestia au fost zeii .( vezi si https://www.mixdecultura.ro/2012/11/teogonia-egiptului-antic/)
Viata pe malurile Nilului se lasa astfel in voia zilelor si a desfatarilor .Bucuriile oamenilor erau simple in acele timpuri .Un text poetic ,ce dateaza cu aproximatie din anul 2100 i.Hr. ,le descrie astfel :
” E bine ,desigur , sa plutesti pe fluviu in jos…/ E bine ,desigur, cand plasa e intinsa si pasarile sunt prinse in lat…/E bine ,desigur, cand drumurile sunt facute ca sa te preumbli ./ E bine, desigur, cand bratele oamenilor inalta piramide si sapa helesteie si sadesc pentru zei livezi ./ E bine , desigur ,cand barbatii-s beti si isi toarna pe gatlejuri vin , cu inima usoara./ E bine , desigur , cand pe buzele tuturor plutesc zambete de bucurie , in timp ce capeteniile nomelor stau falnice ,catand din casele lor la veselia oamenilor ,invesmantati cu in subtire si tinand in mana ,plini de mandrie ,toiagul de conducator ./ E bine ,desigur, cand patul este pregatit pentru culcare ,capataiul mai-marilor e ocrotit ,cand fiecare om isi are locsorul lui , pe o rogojina asternuta la umbra si poarta ferecata il pazeste pe cel care odihneste in tufisuri ” .
Sursa : Claire Lalouette – ”Civilizatia Egiptului antic”
