Masaii sunt „cei care vorbesc maa”. Exista mai multe variante ale numelui de masai, precum: massai, maasais, masais etc. Ei reprezinta o populatie de „razboinici” si de crescatori de animale seminomazi, din Africa de Est, repartizati in centrul si sud-estul Kenyei si in nordul Tanzaniei.
Viata intre vulcani
Teritoriile populate de masai se intind de-o parte si de alta a frontirei dintre Kenya si Kilimanjaro, intr-un climat cald si uscat.
O mare parte a masailor traiesc in Valea Marelui Rift, din nordul Kenyei. Temperaturile medii anuale variaza intre 17 grade Celsius si 18 grade Celsius la Nairobi si Arusha, sezonul cald fiind specific perioadei noiembrie-aprilie, iar sezonul uscat se suprapune pe intervalul mai-octombrie. Odata cu cresterea altitudinii, cantitatile anuale de precipitatii scad, astfel ca, in Parcul National Ngorongoro, la peste 2000 metri, variaza intre 0 si 12 mm /luna.
Masaii apartin grupului nilotic si au emigrat din partea sudica a Sudanului, in secolul al XV-lea, impreuna cu animalele crescute de ei. Traditia orala si datele arheologice precizeaza faptul ca masaii au migrat din nordul lacului Turkana, respectiv Valea Nilului, Egipt si Sudan, si s-au deplasat spre sud, antrenand, totodata, migratia altor grupuri in nordul Kenyei si pana in centrul Tanzaniei. O parte importanta a teritoriilor populate de masai a fost cucerita de colonistii britanici si germani la finele secolului al XIX-lea. Acestia au fost ajutati de pesta bovina si de variola, care le-au facilitat accesul mai lejer in drumul lor spre Uganda, in timp ce se derula construirea caii ferate dintre Mombasa si Entebbe, prin Nairobi.
De asemenea, o parte din teritoriile populate de masai au fost transformate in rezervatii naturale si parcuri nationale, precum Amboseli, Nairobi, Maasai MaraSamburu, Nakuru, Manyara, Tsavo, Serengeti si Ngorongoro, in spatiul carora sunt protejate numeroase animale.
Masaii au o economie pastorala exclusiva. Ei au rezistat la incitatiile guvernelor kenyan si tanzanian de-a deveni sedentari si de-a adopta agricultura ca ramura de baza a economiei locale si zonale. Totodata, masaii au obtinut dreptul de a pasuna cu animalele in limitele parcurilor si rezervatiilor, ignorand frontiera kenyano-tanzaniana in timpul deplasarilor in savana, in functie de sezonul climatic. De altfel, rezistenta lor a contribuit la formarea unei viziuni romantice asupra vietii, numita „modul de viata masai”. Acesta este considerat model al armoniei cu natura.
Masaii si analiza demografica
Estimarea numerica a populatiei masai este greu de realizat, intrucat ei se deplaseaza liber dincolo si dincoace de frontiera kenyano-tanzaniana. Acesta este si motivul pentru care unele surse estimeaza numarul ca variind intre 300.000 si 900.000 de persoane. Rata mortalitatii generale este de 7,26 decese/1000 de locuitori in spatiul kenyan si de 11,92 de decese/1000 de locuitori in spariul tanzanian. In aceste conditii, speranta de viata la nastere variaza intre 63,07 ani in spatiul kenyan si 53,14 ani in spariul tanzanian. Prin urmare, varsta medie a populatiei variaza intre 18,5 si 18,9 ani.
Ciudatenii de…familie
Casatoria fetelor este deseori initiata de tatii lor inaintea nasterii acestora. Relatiile fetelor in afara casatoriei, inaintea pubertatii sunt considerate naturale. Pentru a-si declara dragostea pentru un razboinic, femeia-masai il invita la ea pentru a bea lapte. De asemenea, femeile-masai se pot casatori doar o singura data in cursul vietii. Barbatii se pot casatori de mai multe ori si pot avea mai multe sotii, cu conditia sa posede suficiente animale (vaci, capre, oi). Totodata, femeile nu pot avea mai mult de zece copii.
Casele fara mobila
Masaii isi cosntruiesc case circulare mici, de folosinta temporara, utilizand crengi incrucisate, acoperite cu baliga de vaca si noroi; acest amestec se usuca repede la soare devenind suficient de dur. Asezarea formata din astfel de „case” se numeste manyatta.
Femeile construiesc casele si se ocupa de viata cotidiana: intretinerea locuintelor, asigurarea meniului si a vesmintelor. Colibele au doar o usa si nu au ferestre, de aceea aerisirea si dispersarea fumului nu sunt posibile. Barbatii supravegheaza securitatea taberei si se ocupa direct de ingrijirea si cresterea animalelor.
Casele curprind incaperi cu destinatii diferite: o incapere in care persoanele invitate pot discuta; o incapere pentru animalele mai mici; o incapere principala, in care se afla locul pentru prepararea alimentelor si rogojinile pentru dormit, asezate direct pe pamant. De mentionat este faptul ca nu exista mobila sau un mobilier minimal. De asemenea, casele sunt asezate in cerc, ele fiind inconjurate de o ingraditura formata din ramuri spinoase, numita enkang.
Turmele de animale sunt grupate in centrul cercului in timpul noptii, pentru a fi protejate de pradatori. Astfel, acest ansamblu de locuit care formeaza asezarea se numeste ”boma”.
Inainte de inceperea migrarii, masaii distrug complet asezarea prin incendiere.
Varstele unui barbat masai
Societatea masailor este patriarhala si mai mult sau mai putin gerontocratica, intrucat varstnicii iau decizia pentru intregul grup. Seful spiritual, numit „laibon” intervine ca intermediar intre masai si Dumnezeu lor, numit Enkai.
Seful spiritual este detinatorul cunostintelor traditionale. El vizeaza plantele medicinale si poate practica divinizarea si magia. Masaii sunt divizati in clanuri patrilineare si pe grupe de varsta.
Astfel, barbatii trec in timpul vietii prin cinci clase de varsta: copii, tineri razboinici, razboinici adulti, „tineri varstnici” si varstnici. Trecerea dintr-o grupa in alta este insotita de rituri de initiere. De asemenea, varstnicii transmit copiilor cunostintele despre plante, animale, obiceiuri, traditii si istoria poporului masai. Baietii devin tineri razboinici („morane”) la varsta de 15 ani. Varstnicul ii invata manuire armelor, cantecele de razboi si dansurile traditionale.
Ai vaci, esti bogat!
Animalele reprezinta principala sursa de hrana. Masaii le considera ca fiind date de „Dumnezeul” lor. Totodata, bogatia unui masai este apreciata prin numarul de vaci detinute. Fiecare familie poseda, de regula, o duzina de boi, capre si oi.
De asemenea, fiecare animal este marcat cu un semn care ii indica apartenenta la o familie. Barbatii duc turmele la pascut in rezervatiile destinate acestora, pentru mai multe zile. Cel mai varstnic masai ghideaza turma in timpul traversarii savanei. Masaii se hranesc deseori cu lapte si sange. Ei prefera sangele de la bovinele tinere, fara sa le ucida, facand o incizie la nivelul gatului, cu sageata infipta in vena jugulara. Astfel, un bol (cana) de sange amestecat cu lapte constituie alimentul de baza al masailor.
Carnea se consuma mai rar si nu este amestecata cu lapte, ea fiind rezervata ceremoniilor sau ocaziilor particulare. Prin urmare, idealul pastoral al masailor este raportarea vocatiei alimentare la produsele animaliere si/sau activitatile de crestere a animalelor, si mai putin cele cinegetice.
Mai mult decat atat, masaii nu consuma peste, carne de pasare sau vanat; exceptie face carnea de bivol-aceasta fiind asemanatoare cu cea de la propiile animale.
La scoala, la umbra
Masaii au un Dumnezeu unic si binevoitor numit Enkai sau Ngai. In viziunea masailor, zeul creator se manifesta in timpul ploilor si pe bolta cereasca. Sotia sa, numita Olapa, este Luna. Masaii cred ca Enkai a dat toate animalele pe care le au si de aceea oricine poseda turme mai numeroase trebuie sa fie furat de alti masai mai saraci. 
Scolarizarea copiilor este deficitara in teritoriile aflate la distante mai mari de 15 kilometri de unitatile de invatamant. In unele asezari au aparut mici scoli, de forma unor cabane din lemn, piatra, baliga si pamant uscat, mobilate cu banci si tabla. Periodic, un instructor masai vine in sat pentru a face lectii cu copiii de 4-7 ani, care invata, in aceeasi clasa, atat in limba materna, cat si in limba engleza. Rata de alfabetizare este de 85,1% in spatiul kenyan si de 70 % in cel tanzanian.
Limbile oficiale ale populatie masai sunt engleza si swahili.
Unul din cele mai cunoscute dansuri este o forma de competitie intre barbati, acestia exersandu-si articulatiile picioarelor in timp ce sar cat mai sus posibil.
Terra Magazin
