Petra, misteriosul oras sapat in piatra in mijlocul desertului

Orasul Petra reprezenta capitala Edomului (tinutul rosu), iar mai tarziu, acesta a devenit si capitala imparatiei Nabatene (teritoriul antic, identificat in zona dintre Siria si Irakul de astazi).

Orasul este situat in munti, intr-o zona stancoasa. Astfel, in functie de momentul zilei, asezarea capata, in bataia soarelui, nuante de roz, rosu-inchis, mov sau portocaliu.

Petra era amplasata la intersectia a doua trasee comerciale majore: unul facea legatura intre Marea Rosie si Damasc, iar celalalt-intre Golful Persic si Gaza.

Caravanele incarcate cu condimente pretioase, care porneau din Golful Persic, erau nevoite sa indure conditiile aspre ale desertului Arabiei, pana sa ajunga, in sfarsit, la Canionul Sic, unde aerul era mai racoros. Aici, calatorii gaseau hrana, adapost si apa proaspata, datatoare de viata.

Orasul Petra se intinde pe o suprafata mare. Din centrul lui, unde s-au pastrat bine ruinele numeroaselor cladiri (acestea nu mai erau cioplite in stanca), construite in mod traditional, din piatra, orasul se intinde pe o arie de cativa kilometri.

Nivelul anual al precipitatiilor in Petra este de doar 150 mm pe metru patrat. Cu mult timp in urma, pentru a obtine apa, localnicii sapau canale si rezervoare direct in roci. In Petra si in imprejurimi, aproape fiecare picatura de ploaie era adunata si pastrata. Cu timpul, apa pe care locuitorii orasului o strangeau si o depozitau cu indemanare, le-a oferit acestora posibilitatea de a intretine multe culturi agricole si  multe camile.

Relieful din zona i-a determinat pe locuitori sa se perfectioneze in arta muncii cu piatra, astfel incat ei au putut construi un oras intreg din materialul respectiv.

In tot Imperiul Roman nu exista nimic asemanator. Nabatenii (trib misterios din nordul Arabiei) au fost constructorii acestui oras. Ei au sculptat cu rabdare case, temple, mausolee din blocuri masive de piatra.

Celebrul templu-mausoleu Al-Khazneh (Tezaurul Faraonului, cum il numesc arabii), a fost zidit in secolul al II-lea, cel mai probabil, in cinstea vizitarii Siriei de catre Imparatul Adrian.

Nu se cunoaste, nici pana in prezent, cui a fost inchinat acest asezamant. Exista o ipoteza conforma careia, la inceput, acesta era templul zeitei Isida. In orice caz, multe caracteristici ale monumentului sunt marturii ale faptului ca el putea fi construit de mesterii familiarizati cu metodele arhitecturale, folosite de constructorii din Alexandria, in Egipt.

Maosoleul Al-Khazneh este un exemplu al maiestriei arhitectilor din antichitate. Pentru conturarea lui, a fost cioplita o suprafata enorma de piatra.

Pentru a face posibila construirea lui, erau necesare multe schele, iar copaci, ca sursa de lemn, nu existau in aceasta zona. In lipsa schelelor, constructorii se urcau pe portiunile de stanca, ca pe niste scari.

Astfel, si cioplitorii de piatra, si sculptorii incepeau sa lucreze din partea de sus, executand prima treapta, continuand pana in partea de jos.

Dar cum era posibila determinarea marimilor si proportiilor necesare realizarii templului?  Marcarea constructiilor, executand munca pe schele, si realizarea aceluiasi lucru, atarnand pe stanci deasupra unui abis, sunt lucruri total diferite! In orice caz, maiestria celor care au creat acest mausoleu, sculptat in piatra, merita tot respectul. 

Manastirea Ad-Deir, executata de asemenea in piatra, pe piscul unei stanci, este o cladire enorma, cu latimea de circa 50 de metri si inaltimea de peste 45 de metri.

Judecand dupa crucile sculptate pe pereti, putem concluziona ca templul a servit, o perioada de timp, drept biserica crestina.

In prezent, circa 500.000 de turisti viziteaza anual Iordania, pentru a contempla orasul Petra, ale carui cladiri si constructii vorbesc despre trecutul lui glorios.

Impresioneaza foarte mult Trezoreria – o cladire mareata, cu fatada sculptata intr-o stanca imensa. Aceasta constructie din sec I d.Hr. s-a pastrat in conditii bune. Cladirea este incoronata de o cupa mare, in care, dupa cum se spune, se pastrau bogatiile: aur si pietre pretioase.

Canionul se largeste treptat, iar turistii ajung intr-un amfiteatru natural, intre pereti de nisip, unde se regasesc o multime de pesteri.

Dintre toate ruinele, cele mai inedite sunt mormintele sculptate in stanci. Coloanele si amfiteatrul vorbesc despre prezenta romanilor in acest oras, in primul si al doilea secol.

Sute de ani, comertul a adus orasului Petra belsug si bogatie. Din momentul cand romanii au deschis cai maritime spre Est, comertul terestru cu condimente a intrat intr-o perioada de declin. Orasul a fost treptat abandonat si, in timp, el a disparut, inghitit de nisipuri…

Jefuitorii n-au crutat acest minunat complex arhitectural, multe din morminte au fost pradate comorile lor ramanand astazi necunoscute.