Craniile de cristal, un mister inca nedezlegat
Intr-una din ecranizari, inflacaratul si temerarul arheolog din Indiana Jones, e antrenat intr-o aventura exotica in regatul „craniului de cristal”. Un scenariu care se bazeaza pe un suport real. Pe o istorie autentica, sursa a numeroase opere in care se amesteca legende precolumbiene, pseudoarheologice, puteri supranaturale, negustori de arta si muzee. Ingrediente ale unui scenariu care iti taie respiratia.
Mai multe exemplare din aceste capete umane sculptate in cristal de roca exista in lume. Unele sunt expuse in marile muzee. In British Museum din Londra sau in muzeul Smithsonian din Washington. Câteva din aceste fascinante obiecte se afla in mâinile unor colectionari. Considerate capodopere de origine mayasa sau azteca, provenienta lor exacta nu e insa cunoscuta. Toate craniile au aparut ex nihilo in a doua jumatate a secolului XIX, fara sa figureze in arhivele arheologice.
Singura povestire in care se vorbeste despre descoperirea unuia dintre aceste cranii provine de la o tânara englezoaica (Anna Hedges). In 1924, aceasta il insotea pe tatal sau intr-o expeditie intr-un sit mayas. Intr-una din plimbari printre ruine, e surprinsa de o mica sursa luminoasa aflata intre doua blocuri de piatra de unde extrage un magnific craniu din cuart, cu o greutate de 5 kg. Timp de decenii, Anna a relatat aceasta poveste, devenita un adevarat mit fondator, in fata a numerosi auditori, fascinati, „hipnotizati” de enigmaticele cranii. Publicul New Age pare a fi cel mai sensibil, mai ales la ideea ca aceste obiecte ar avea puteri supranaturale.
Subiectul ramane unul deschis ….
De fapt nu este vorba de un singur craniu, ci de trei: unul se afla la British Museum din Londra, adus acolo din Mexic; al doilea – reprezentandu-l pe Mictantecutil, zeul aztec al mortii – se afla la Muzeul Omului din Paris, iar al treilea a fost descoperit la Lubaantum, Honduras, si se gaseste intr-o colectie particulara tot in capitala Frantei.
Toate aceste trei cranii au trasaturi comune, desi unii specialisti le atribuie origini diferite, apreciind ca au fost executate in Babilon, in Orientul Mijlociu sau pe continentul american.Craniul de la British Museum este realizat dintr-un bloc de cuart curat, numit si cristal de stanca, si are o greutate de aproximativ cinci kilograme.
Desi a fost cercetat cu microscopul electronic si au fost studiate microfotografiile executate dupa el, nu a putut fi identificata pe suprafata sa nici cea mai mica zgarietura. Totodata, s-a stabilit ca lucrarea nu a fost turnata si nici realizata cu instrumente cunoscute si s-a calculat ca unui om i-ar fi trebuit in jur de 300 de ani de munca fara intrerupere, zi si noapte, pentru a slefui un asemenea obiect.
In interior, o serie de lentile si prisme creeaza jocuri de lumini. Luminat din lateral, sub un anumit unghi, datorita unor cauze ramase necunoscute, craniul apare inconjurat de o aureola, iar in orbite se observa pete si uneori scurte imagini. Datorita unui fenomen de rezonanta, craniul de cristal lasa uneori impresia ca scoate si niste sunete surde, asemanatoare unui geamat sau dangat de clopot. Daca o raza laser este indreptata spre cavitatea nazala, se produce o coloratie vie, incandescenta, asemanatoare curcubeului. Craniul de cuart transparent prezinta nuante care se schimba mereu: o data bate in violet, alta data in verde, apoi in purpuriu si chiar in galbui-chihlimbar, iar pe frunte apar pete de diferite nuante. Intrucat la ora actuala nu exista aparate care sa permita datarea stiintifica a obiectului, nu s-a putut stabili decat vechimea cristalului, deci a rocii din care a provenit, nu si momentul in care a fost realizat. Din cele doua orificii de la baza craniului s-a dedus ca este posibil sa fi fost utilizat in temple, mai ales din cauza fenomenelor pe care le produce atunci cand este balansat si a efectului hipnotic pe care il are.
Nu s-a putut explica de ce maxilarul inferior a fost facut mobil si pentru ce poate fi detasat de cap. Unii cred ca cele trei cranii de cristal ar avea origini extraterestre.
Povestirea are destule nebuloase. O varianta spune ca atunci cand a dat la o parte balastul de pe un templu mayas din Lubaantum, fiica lui Mitchell-Hedges, Ann, a descoperit straniul craniu de cristal.
Craniul Apocalipsei mayase
Acesta sta la originea raspandirii legendei despre salvarea omenirii, pe care i-ar fi spus-o britanicului un preot mayas. Preotul i-a mai spus ca artefactul are peste 100.000 de ani si ca nu era facut de fiinte terestre. Mai tarziu, s-a auzit de mai multe asemenea artefacte, care se aflau in posesia a diferitor persoane. Craniile sunt socotite artefacte religioase, cu calitati mistice. Acestea ar avea proprietatea de a induce hipnoza sau visuri despre trecutul poporului amerindian. Unii proprietari spun ca le indeplinesc dorintele. Restauratorul Frank Dorland a descoperit la unul din cranii ca arcada zigomatica actioneaza dupa principii moderne de optica, avand la baza doua minuscule lentile concave care transfera lumina in globii oculari si in tot craniul, prin prisme si tunele minuscule, construite prin procedee necunoscute de catre enigmaticii lor mesteri.
Metode necunoscute de slefuire
Cateva cranii de cristal au fost cercetate in laboratoarele Hewlett- Packard (HP), celebra firma care produce sisteme electronice si care are cele mai performante cercetari in domeniul cristalelor. Specialistii de la HP nu au putut sa-si explice metoda anticilor de a lucra craniile dintr-un singur bloc, deseori in contra axelor naturale ale cristalului. Ei sustin ca in timpul nostru, utilizand cele mai sofisticate tehnologii, ar dura un an pentru a confectiona unul si nu e sigur ca, odata ajunsi la configurarea maxilarului, nu s-ar fi crapat intreaga lucrare. Insa, confectionate de mana, prin slefuire, fara instrumente care ar putea produce vibratii si caldura, ar dura 300 de ani! Unul din membrii echipei de specialisti de la Hewlett Packard a spus-o pe sleau: aceste cranii n-ar trebui sa existe! Craniile sunt facute dintr-un bloc de trei ori mai mare decat marimea artefactului, iar artizanul din vechime n-ar fi avut de unde sa stie ca miezul era compact. De regula, blocurile mari de cristal au pori si gauri in miez. Specialistii nu reusesc nici sa le dateze, unii sustinand ca ar putea avea peste 100.000 de ani, cum i-ar fi spus preotul mayas lui Mitchell-Hedges. Majoritatea au fost descoperite in temple sau in situri arheologice relationate cu centre religioase olmece, mayase, aztece.
„Cipuri” de memorie
Una dintre cele mai interesante observatii ale specialistilor de la HP este aceea ca pot avea rol de cip de memorie, intr-un mod nedescoperit inca, fiind din acelasi material din care sunt obtinute cipurile de memorie ale computerelor. Traditia mayasa spune ca, atunci cand batranul saman al tribului simtea ca i-a sosit timpul sa plece din lumea asta, alegea un tanar cu aptitudini de saman, intrau amandoi in templul unde era tinut craniul, iar acolo batranul transfera toate cunostintele sale asupra tanarului printr-un ritual ce implica craniul de cristal. Urmasii de azi ai mayasilor le folosesc ca „pietre vindecatoare”. Cercetarile moderne certifica faptul ca vibratiile puternice ale cristalelor intra in rezonanta cu vibratiile organelor interne ale corpului uman, reechilibrand nivelul energetic al organismului.
Reunirea craniilor ar putea da omenirii informatii vitale
Dintre craniile de cristal care circula pe la diversi colectionari, patru sunt construite din cuart antic transparent, ametist, cuart roz si cuart fumuriu. Acestea fac parte din cele 13 despre care legendele mayase spun ca vor asista lumea la trecerea intr-un alt ciclu de viata. Ca ele sa-si implineasca menirea, trebuie sa fie in posesia descendentilor mayasilor. Cand acestea vor fi reunite vor avea puterea sa salveze omenirea, transmitand date importante pentru salvarea Pamantului. Unul din craniile antice se afla in prezent la Londra, iar altul la Paris. Descendentii mayasilor au doar un singur craniu, pe care l-au ascuns ca sa-l protejeze de vanatorii de comori. Al patrulea se afla in Canada.
Traditia unor triburi spune ca adevaratele cranii vorbesc. Sunt 13, pentru ca reprezinta Soarele, Luna si 10 planete ale sistemului nostru solar, iar al 13-lea il reprezinta pe Quetzalcoatl, Sarpele cu Pene sau Sarpele Zburator, care se va intoarce sa conduca sistemul solar. Anul mayas avea 13 luni si 20 de zile si existau 13 zei ai lumii de deasupra, fiecare reprezentat de un craniu. Triburile care au transmis legenda craniilor ce vor salva lumea sunt mayasii din Mexic, care au consemnat-o in Popol Vuh, aztecii din Mexic, indienii navajos din sud-estul SUA, cherokee si seneca (Liga irocheza) din nord-vestul SUA.
Guganii din legenda triburilor de indieni seneca
Indienii seneca vorbesc despre stramosi care au distrus propria civilizatie din cauza ca au abuzat de puterile craniilor de cristal. In volumul „Alt Consiliu al Focurilor a fost aici inaintea celor ale noastre”, Mama Mare Twylah Nitsch localiza acea civilizatie apusa in „Insula Testoaselor”, care era inima continentului unic, pana la cataclismul care a dus la separarea continentelor. In acele timpuri, cinci rase de pamanteni ocupau tara-mama, rasa alba fiind cea a guganilor, binecuvantata cu talente creative, printre care Twylah Nitsch aminteste de puterea de vindecare prin lumina Strabunului Soare si de masinile inventate ca sa munceasca in locul oamenilor. Pacatul rasei albe a guganilor era ca nu voiau sa impartaseasca celorlalte rase, pe care le priveau cu un aer de superioritate, inventiile lor. Guganii purtau straie albe, se pastrau curati si puternici, urau murdaria, praful, noroiul. Isi construiau case din piatra, marmura si cristal, aveau plante artificiale care mentineau un aer curat, de aceea traiau mai mult decat celelalte rase. Acestea nici nu aveau voie in aria lor, decat ca servitori, cantareti si dansatori.
Fiind atat de iubitori de puritatea cristalelor si altor minerale, din care faceau instrumente de comunicare de mare precizie, guganii au ranit-o pe Mama Pamant, care a distrus aceasta civilizatie, pentru ca periclita viata Terrei, riscand sa inlocuiasca tot ce era natural cu surogate artificiale. Ce mica e lumea! In lume exista mici populatii izolate, ce se considera a fi urmasii primilor oameni de pe Pamant. Asa se socotesc multe comunitati din Caucaz, bascii din Pirinei si quanchii din Canare. Insa, in Romania, in preajma Muntilor Gagu, din masivul Retezat, traiesc asa-numitii gugani sau gugulani, pastori voinici, inalti si mandri, cu viata retrasa si anumite particularitati lingvistice. Acestia pretind a fi urmasii directi ai dacilor si coboratori din… cei mai vechi oameni din lume! Sa fi auzit indienii seneca de ei sau ei au auzit legendele lor?!
Legenda cherokee a celor 13 cranii
Indienii cherokee spun ca 12 planete locuite din sistemul nostru solar aveau cate un craniu de cristal in care era memorata intreaga lor istorie. Al 13-lea, cu care formau un sistem, se afla pe Pamant. Impreuna produceau un flux electric extrem de puternic. De fapt, spun indienii cherokee, ar exista 52 de cranii de cristal (Ciclul Sacru al anilor Soarelui), dintre care 13 se aflau in posesia mayasilor. Acestea fusesera aduse pe Pamant de fiinte din afara Terrei si contineau date codificate despre istoria Cosmosului, date care urmau sa fie dezvaluite si pamantenilor cand acestia vor putea sa le inteleaga.
Indiana Jones a rezolvat misterul
Un alt craniu de cristal, care a starnit alte legende, se afla la Muzeul american Smithsonian. Acesta a fost donat in 1992 de un anonim, care insotise pachetul de o nota care spunea ca este un artefact aztec, care facea parte din colectia presedintelui Porfirio Diaz. „Nu va uitati in globii oculari! Sunt blestemati!”, era sfatul expres al anonimului. Curatorii muzeului au incercat sa dea de urma donatorului. L-au gasit… mort. Avocatul acestuia le-a spus ca imediat dupa ce scrisese actul de donatie se sinucisese. De cand il avea, craniul ii adusese numai ghinioane: sotia ii murise, el daduse faliment, iar fiul suferise un accident si era in moarte cerebrala. Curata ironie a sortii, mai tarziu s-a dovedit ca „blestematul” craniu nici macar nu era autentic, ci o facatura europeana grosolana! Una peste alta, cum ar putea aceste cranii de cristal sa salveze intreaga omenire? In principiu, dupa cum arata cea mai vehiculata varianta a legendei, prezentata in filmul “Indiana Jones: Regatul Craniilor de cristal”. Fostul presedinte al Mexicului, Porfirio Diaz, incepuse sa le adune, dar i-au fost furate de Pancho Villa, in timpul revolutiei din 1913-1914.
