Craterele ,principala forma de relief a Universului

Sunt cele mai raspandite forme de relief .Se afla pe orice planeta ,satelit sau cometa cu suprafata solida .Pot fi mari cat zece orase la un loc sau mici cat o gamalie de ac .Se formeaza in procese violente ,pe care nu iti doresti sa le vezi pe viu ,si apar in urma ciocnirii obiectelor solide .Se numesc „cratere”…

Craterele au fost descoperite pentru prima data pe Luna ,atunci cand Galileo Galilei a indreptat spre aceasta o luneta. Suprafata ,crezuta pana atunci perfect neteda ,s-a dovedit a fi brazdata de sute de mii de gropi asemanatoare cu  o cupa ( de aici vine si denumirea de  crater =cupa ) . Dupa 450 de ani , imaginile transmise de sondele spatiale ajunse pe Marte si pe Mercur  ne-au aratat aceleasi forme de relief .Mai tarziu , le-am vazut pe satelitii lui Jupiter ,Saturn ,Uranus si Neptun .In anul 1986 s-au fotografiat cratere pana si pe nucleul cometei Halley ,apoi pe diversi asteroizi care misuna prin Sistemul Solar .

Marele bombardament 

Majoritatea craterelor sunt foarte vechi ,formate in primul miliard de ani de la nasterea Sistemului Solar.Cand acesta era in fasa ,spatiul din vecinatatea Soarelui cuprindea ,in afara de planete si de satelitii lor ,mii de miliarde de ramasite solide -mici bucati de roca solidificata. Le spunem „meteoriti ” ,dar mai corect ar fi „meteoroizi” .In primii 800 de milioane de ani de la formarea marilor planete ( candva acum 4,6 miliarde de ani ) meteoroizii s-au ciocnit intre ei ,dar si cu obiectele mai mari ( planete sau sateliti ) ,rezultand cratere ,in urma unui proces care poarta un nume inspaimantator : ” Marele bombardamet masiv tarziu „. Dupa consumarea meteoroizilor ,au existat timp de inca trei miliarde de ani de ciocniri cu meteoroizii mai mici ,in urma carora nu s-au format cratere mari . 

O „aruncatura” de piatra 

Craterele sunt rezultatul ciocnirii unui meteorit cu suprafata solida a unei planete , a unui satelit sau a unei comete .Se spune ” meteorit ” ,pentru ca atunci cand meteoritul cade pe o planeta poarta acest nume ( diferenta dintre un meteoroid si un meteorit este pozitia lui in Sistemul Solar ; primul se afla in spatiu , al doilea pe suprafata corpurilor ceresti ) . 

O piatra aruncata cu viteza produce mai multe pagube decat una pusa usor pe Pamant . 

Pentru ca meteoritii se rotesc in jurul Soarelui ,lovesc corpurile ceresti cu viteze mari .Pentru Pamant ,viteza de intrare a unui meteorit este situata intre 39.600 si 259.200 km/h . 

Spectacolul este fascinant. Prima data se vede un obiect luminos ,care se deplaseaza pe cer si pare sa arda . Acesta se poate sfarama in zeci de fragmente care devin la randul lor meteoriti . Prin frecarea cu atmosfera ,orice obiect se dezintegreaza : cele mai mici se rup in bucatele microscopice ,pana nu mai ramane nimic care sa ajunga la sol ,iar cele mai mari se rup in bucati ce vor lovi planeta in mai multe locuri . 

Asadar , avem un meteorit care intra in atmosfera si se deplaseaza cu viteza mare spre sol . La impact , o parte din energia cinetica a meteoritului se transfera solului ,care devine lichid in urma cresterii temperaturii si a presiunii.Zona de impact se topeste brusc si meteoritul intra in acel loc aruncand material in toate directiile ,creand o groapa sub  forma de crater .

La ciocnire se formeaza o unda de soc ,care distruge zona inconjuratoare prin sfaramarea si incalzirea rocilor ,punand in miscare material aflat   la    departare   mare  de   locul   impactului .Acesta este motivul pentru care un crater este mult mai mare decat meteoritul care l-a produs .Experimentele  geologilor  arata   arata ca un   crater este   de 10-20 ori mai mare decat meteoritul care l-a produs : un meteorit de 100 de metri produce un crater intre 1 si 2 km . 

Pe masura ce  craterul se formeaza ,materialul excavat la impact este aruncat in toate directiile si se depune ca o margine , mai inalta , in jurul acestuia .

Impact nimicitor 

Un alt fenomen  foarte interesant este bolidul luminos si fierbinte care se produce la impact .O mare parte din energia impactului se transforma in caldura si lumina ,aparand o unda de soc din material vaporizat ,care se deplaseaza rapid pana la departari mari . Lumina este atat de  puternica ,incat poate orbi persoanele din apropiere ,iar caldura poate transforma in cenusa vegetatia inconjuratoare .In plus , si atmosfera sufera modificari : la impact ,unda de soc pune in miscare aerul .Acesta poate sparge geamuri si poate distruge cladiri ,pe masura ce se deplaseaza in jurul locului de impact .Unda de soc genereaza si vanturi puternice ,care vor ridica de la sol ramasitele ,pe care le vor duce departe .

Sute de mii de cratere mari brazdeaza suprafata planetelor 

Fenomenul de mai sus se repeta in momentul fiecarui impact . In cazul in care meteoritii sunt mici , de cativa metri , efectele se simt pe o raza de cateva sute de metri . La impactul meteoritilor foarte mari ( kilometri in diametru ) chiar si emisfera opusa locului de impact va suferi efectele acestuia. 

Craterele mari se numesc ” bazine ” si au mii de kilometri in diametru .Sunt cele mai vechi formatiuni ,peste care s-au format cratere mai mici ,de numai cateva sute sau zeci de kilometri in diametru .Craterele mici se intalnesc numai pe corpurile fara atmosfera. De fapt” fiecare planeta are craterele pe care le merita „…( S .Hawkins )