Ca orice capitala care se respecta, Bucurestiul are si el repertoriul sau de case bântuite si legende urbane. Misterele au început chiar la întemeierea lui, când, asa cum spune legenda, ciobanul Bucur era bântuit de oile lui care fusesera mâncate de lupi. În timp, numarul „întâmplarilor nemaivazute” a crescut. Întâmplarile cu fantome, demoni, naluci de animale sau autobuze-fantoma exista cu zecile, în fiecare cartier al orasului.
Spitalul bantuit
Se pare ca, în materie de paranormal, Bucurestiul le are pe toate, de la fantome si demoni, pâna la legende urbane despre hotii de organe din spitale si varianta autohtona a povestii cu Sweeney Todd. Desigur, nu trebuie uitate nici istorisirile despre reteaua de tuneluri subterane care se raspândesc sub întreg orasul, tuneluri ce erau folosite în trecut de domnitori si de marii boieri, pentru a fugi din calea dusmanilor sau pentru a calatori mai rapid, si despre care se spune ca erau suficient de mari pentru a permite transportul persoanelor cu caleasca.
În cladirea din spatele Bisericii Stravropoleos, înca mai functioneaza un spital. Cunoscut în trecut sub numele de „Spitalul Postelor”, se spune ca în urma cu zeci de ani, aici erau dusi nefericitii cu boli grave, pentru a li se fura organele. Din cauza numarului mare de oameni care au murit aici, multi dintre ei crezând cu tarie ca se vor face bine, folclorul zonei spune ca aceasta aripa a cladirii ar fi devenit bântuita, mai ales în noptile lungi de iarna auzindu-se, pe stradutele care dau înspre Teatrul de Comedie, gemete si plânsete sfâsietoare.
Hruba lui Scaraotchi
Pe strada Franceza din centrul vechi al orasului a existat, pe vremuri, un orfelinat pentru copiii amarâti si abandonati de parinti. Proprietarul stabilimentului, un anume Stavrache Hagi-Orman, era un om sadic, care afla bucurie în a-i lasa pe copii flamânzi si însetati, pentru ca el sa se poata delecta cu suferinta si suspinele lor, obligându-i sa îl priveasca în timp ce mânca. Dupa ce zeci de copii au murit de inanitie, orfelinatul a fost închis. Multi dintre cei care se plimba dupa miezul noptii prin zona sustin ca aud si astazi voci de copii strigând: „Apa! Vrem apa!”.
Casa Vernescu de pe Calea Victoriei e numita de locuitorii din zona „Hruba lui Scaraotchi”. Aici înca mai functioneaza un cazinou. Se spune ca în secolul trecut, mai multi jucatori s-au sinucis în interiorul casei, dupa ce si-au pierdut în întregime averile la ruleta. Sunt cunoscute trei fantome care bântuie casa. Acestea zgâltâie mobila, provoaca curenti de aer si, uneori, chiar se arata pe holurile cladirii. Bântuirea este completata de prezenta în curte a unor mirosuri puternice, de pucioasa, care le sunt induse trecatorilor.
Vizitatorul din Casa Poporului
„Capodopera a epocii Ceausescu”, Casa Poporului, cladire reprezentativa si obiectiv turistic al Bucurestiului, are si ea fantomele ei. Nu cu mult timp în urma, un paznic povestea cum si-a lasat cheile lânga una din statuile de pe hol, în timp ce îsi facea rondul, ca, dupa putin timp, sa se întâlneasca cu un individ care i le-a înapoiat fara a-i spune nimic. Dorind sa-i multumeasca, paznicul s-a întors dupa el, doar ca singurul lucru pe care l-a mai putut vedea au fost urmele de noroi lasate pe podea de bocancii strainului, urme care dispareau într-un perete.
Multi dintre vizitatorii muzeului Foisorul de Foc au raportat senzatii de durere si apasare în piept, combinate cu o frica inexplicabila. Si aici exista o legenda. Se spune ca o femeie a cazut pe scarile turnului si a murit în timp ce c?auta dovada infidelitatii sotului ei, care era paznic de noapte la Foisor. Fantoma ei mai bântuie locul, iar, în unele nopti, un fel de foc viu iese pe ferestrele Foisorului, plutind deasupra Bucurestiului. Pe lânga toate acestea, se mai spune ca în fiecare zi de 9 a lunii în curs, la ora 11.30 noaptea, când un pompier ar fi murit acolo prin combustie spontana, locul este strabatut de lumini stranii.
Despre cladirea UNATC „I. L. Caragiale”, actuala facultate de teatru si cinematografie, se spune ca ar fi bântuita de fantoma actorului Octavian Cotescu, care închide si deschide usi si ferestre si bântuie vechiul lift care acum este stricat. Cladirea mai gazduieste si fantoma unei fete tinere, îmbracata în alb, care apare în baia studentelor de la etajul trei. O alta institutie de învatamânt bântuita este Scoala Centrala de pe strada Icoanei. Atât în cladirea cu arhitectura istorica, cât si în frumoasa curte interioara, au fost auzite sunete stranii, au fost simtite adieri reci si miresme fetide, au fost vazute obiecte levitând si usi si ferestre care se închid si se deschid fara vreo interventie umana.
Tot o cladire artistica, Teatrul de Vara din Bucuresti, are si ea vizitatori nocturni. Bazilescu, un jurist celebru în epoca interbelica, a donat terenul pe care a fost apoi construit Parcul Bazilescu si Teatrul de Vara. Noaptea, în zona se aud sunete stridente si tusea unui barbat (despre care se spune ca ar fi chiar a domnului Bazilescu), venind de dincolo de coloanele teatrului aflat în paragina. Revenind în Centrul Vechi, unul dintre cele mai bântuite locuri de aici este Piata Crucii. Aici a fost construita Biserica Sfântul Anton, care a ars într-un incendiu ce a dus la pierdere de vieti omenesti. Cei decedati au fost îngropati într-o groapa comuna, în locul unde se afla acum Piata Crucii. Spiritele acestora înca mai bântuie locul, martorii din zona raportând umbre miscatoare si siluete fantomatice. O alta groapa comuna a existat pe vremuri tot în Centrul Vechi, pe strada Soarelui. Aici fusesera îngropate cadavrele unor ciumati, fara înstiintarea membrilor familiilor. Uneori, noaptea, fantomele acestora bântuie zona.
La margine de Bucuresti
Locurile pe care au fost construite Mânastirea Chiajna de lânga Bucuresti si biserica ridicata acolo nu au apucat niciodata sa fie sfintite. Convingerea ca locul este blestemat a fost asa de puternica, încât mânastirea a fost abandonata. Se spune ca aici ar fi avut loc mai multe crime si disparitii, iar cei pe care i-a prins noaptea în acest loc sustin ca au vazut umbre ciudate care se miscau printre ziduri si ca în noptile cu luna plina înca se mai aude batând clopotul mânastirii, care a fost scos de acolo cu mult timp în urma. Pe unul din peretii de la intrare, înca mai este vizibil chipul unei tinere domnite, Ancuta, fiica Doamnei Chiajna. Aceasta s-a casatorit în secret cu alesul inimii sale, împotriva dorintei atotputernicei sale mame, care s-a razbunat, ordonând ca fiica ei sa fie ucisa pentru neascultare. Se spune ca fantoma bietei copile bântuie zidurile mânastirii.
Balta vrajitoarelor
La iesirea din capitala spre Stefanesti, în Padurea Boldu-Creteasca, se afla Balta Vrajitoarelor. „Gura poporului” spune ca aici a murit Vlad Tepes, decapitat. Animalele evita acest loc, iar în noptile de Sânziene, de Sfântul Gheorghe si Sfântul Andrei, aici are loc sabatul vrajitoarelor, pentru a-si realiza ritualurile. Zona este cunoscuta si pentru fenomene meteorologice ciudate (globuri de lumina care apar si dispar) si pentru faptul ca, indiferent de anotimp, Balta nu-si mareste si nu-si micsoreaza volumul. Adâncimea Baltii a fost masurata ca fiind de 1,5 m, dar multi oameni continua sa sustina ca Balta ar fi fara fund. Un bolovan mare si greu aruncat în apa a disparut fara urma.
Tehnica sau paranormal?
Probabil una dintre cele mai cunoscute legende urbane din Bucuresti este cea referitoare la Casa Diavolului de pe str. Praporgescu. Ar fi vorba de o entitate demonica plina de ura si de furie, care poate fi simtita si de la departare, chiar din zona Batistei. Se spune ca în aceasta cladire doua femei au fost omorâte. Legenda mai spune ca în noptile cu luna plina, numarul 666 ar aparea în mod misterios pe peretele din exterior al casei. Într-adevar, casa are un aer de mister, cu toata iedera care o acopera, dar daca iedera este data putin într-o parte de pe fatada, se poate vedea clar cum numarul 666 a fost scrijelit acolo de cineva.
Activitatile paranormale se întretaie, uneori, cu cele tehnice. Este si cazul terenului din spatele complexului Cora- Pantelimon. În ambele capete ale locului sunt amplasati stâlpi de înalta tensiune. Acestia genereaza un nivel ridicat de radiatii electromagnetice. Expunerea la acest câmp electromagnetic poate induce o gama foarte larga de simptome, precum: migrene, ameteala, oboseala, greturi, iritatii ale pielii, senzatia de urmarire, anxietate, vedenii, paranoia, disconfort, confuzie sau aparitia de forme sau umbre care se misca.
Din relatarile specialistilor reiese ca, în unele cazuri, un câmp electromagnetic ridicat poate actiona pe post de combustibil pentru activitatea paranormala. Diferenta dintre activitatea paranormala falsa, cauzata de un câmp electromagnetic mare, si activitatea paranormala veritabila, consta în faptul ca, în cazul celei de a doua, respectivul câmp electromagnetic nu este generat de o sursa creata de mâna omului, ci se deplaseaza în mod independent.
Autobuzele-fantoma
Bucurestiul are si vehicule-fantoma. Primul este un vechi autobuz DAF, care apare noaptea, numai în jurul orei 2, pe la Rosetti, si circula cu toate luminile stinse, pe un traseu spre Parcul Herastrau. Autobuzul este gol si majoritatea martorilor l-au vazut circulând pe la Universitate.
Cel de-al doilea caz se refera la troleibuzul 75. Unul dintre cei care au vazut troleibuzul a fost o fata care astepta, într-o noapte, în statie, la Teatrul National, troleibuzul 85, pentru a merge la Gara de Nord. Troleibuzul asteptat nu a aparut, în schimb, în statie a oprit troleibuzul 75, cu ruta „Piata Rosetti-Gara de Nord”, scrisa pe o hârtie pusa în geamul din fata. Urcata în masina, fata a început sa simta un miros îngrozitor si a coborât. Când se pregatea sa cheme un taxi, a vazut înca un troleibuz 75 oprind în statie. Acesta parea mai nou si mai curat. Ea a fost singurul pasager al vehiculului, soferul nu putea fi vazut nicaieri, dar troleibuzul a mers fara oprire pâna la Gara de Nord. În statie, masina a oprit, usile s-au deschis si luminile s-au stins. Fata a coborât si a vazut ca troleibuzul în care se urcase ajunsese din urma primul troleibuz 75, din care coborâse speriata. Ca din senin, soferii celor doua masini au aparut si au început sa discute. Fata nu a putut auzi decât remarca suparata a soferului primului troleibuz: „Mi-a împutit masina!”. Peste ceva timp, martora întâmplarii a verificat listele mijloacelor de transport RATB. Troleibuzul 75 nu aparea nicaieri pe ele!!!
Si povestea continua..
Majoritatea legendelor cu mistere sunt foarte vechi si au fost transmise din generatie în generatie. Una foarte cunoscuta e legata de fantoma care bântuie Hotelul „Cismigiu”. Prin anii 30, se spune ca o fata ar fi cazut în casa liftului, unde a ramas timp de câteva ore strigând dupa ajutor. Cum nimeni nu a auzit-o, a murit, si se spune ca fantoma ei mai bântuie locul, continuând sa strige. O alta bântuire cunoscuta din Bucuresti are loc în zona Mântuleasa. Este vorba despre o casa cu o fantoma, unii sustinând chiar ca ar fi vorba de fantoma scriitorului Mircea Eliade. Casa a fost supranumita „Casa Sângelui Negru”, din cauza susurului auzit dinspre poarta casei si a petelor care puteau fi observate dimineata. În casa ar fi avut loc mai multe crime. O prostituata ar fi murit acolo si „Bocanitoarea” care se mai aude si azi ar fi, de fapt, fantoma acesteia.
Adevar sau imaginatie debordanta, aceste legende urbane exista de peste o suta de ani si contribuie la farmecul exotic al Bucurestiului….
Formula As
