Numele Republicii Malta si al capitalei sale, Valletta, este strâns legat de cel al cavalerilor Ioaniti, cunoscuti si ca Ordinul Ospitalierilor. Instituit in 1099, acest ordin militar cavaleresc a primit numele Sfântului Ioan dupa biserica din Ierusalim. De fapt Sfântul Ioan era patronul acestor cavaleri ale caror actiuni au stat initial sub semnul cruciadelor. Era vorba de un grup de calugari, plecati de buna voie in Tara Sfânta, pentru a-i ajuta pe bolnavi si pe credinciosii pelerini aflati in suferinta.
Calugarii, deveniti „Ospitalierii Sfântului Ioan” au fost confirmati de papa in 1113, si au devenit apoi protectorii celor care porneau la drum lung. Pe la mijlocul secolului al XII-lea ordinul a inceput sa fie condus de un mare maestru. Venind din cele mai nobile familii crestine, calugarii au fost obligati sa paraseasca Ierusalimul dupa recucerirea acestuia de catre Saladin, in 1187, si s-au instalat rând pe rând in Margat, Acra, Cipru si in cele din urma in Rhodos, unde au ramas vreme indelungata numindu-se chiar „Cavaleri de Rhodos”.
In 1522 au fost insa obligati sa plece, insula fiind cucerita de Soliman Magnificul. In 1530 Carol Quintul le-a oferit Malta, in schimbul unui tribut anual, constând intr-un soim de vânatoare. Pâna in 1798 când au fost alungati de aici, acesti calugari militari deveniti „Cavaleri de Malta” si temuti in lumea crestina si-au pus puternic amprenta asupra locurilor.
Impartiti in opt „natiuni” dupa locurile din care veneau: Provence, Auvergne, Franta, Castilia, Italia Anglia, ei s-au dedat in egala masura la acte de piraterie dar si de infrumusetare a cetatilor, de inaltare a bisericilor de pretuire a artelor. Pe lânga asa-zisele „Auberges” (hanuri), de fapt constructii impunatoare ridicate pentru fiecare dintre „natiuni”, au construit palate, ziduri de aparare, orase intregi, unul dintre acestea fiind eleganta Valletta.
Când marele maestru Jean Parisot de la Valette a pus piatra de temelia a ceea ce el numea Humilissima Civitas Vallettae ultimul lucru la care s-a gândit a fost acela, ca in ani, aici se va inalta un oras stralucitor care va inlocui vechea capitala – Msida. Potrivit traditiei, biserica inchinata Maicii Domnului protectoare a victoriilor a fost construita chiar pe piatra de temelie a orasului. Primele constructii au fost acele Auberges, sedii ale cavalerilor. Au urmat palate si biserici dar spatiul a fost si ramâne o problema pentru oras. De aceea dupa plecarea cavalerilor sediilor li s-au dat alte intrebuintari.
Unul este folosit de prim-ministrul tarii si de oamenii sai, altul a devenit Palat al Postelor, altul sediu al guvernului. Unul dintre ele a fost demolat de englezi, in 1839, pentru a construit Catedrala Anglicana Sfântul Paul. Pe locul Palatului Lanfreducci, si el demolat, a fost ridicata Opera Regala. Terminata in 1866, a fost distrusa de bombardamentele dusmane in 1942. Diferitele administratii, care s-au succedat de atunci, au tot hotarât ridicarea unui nou asezamânt si au tot studiat planuri care n-au fost niciodata puse in practica si locul respectiv a fost transformat intr-o parcare.
Nu departe de aici se intinde asa-zisa „Strada Dreapta” cunoscuta mai bine de marinarii englezi drept „The Gut”. Aici gaseau distractii zgomotoase, altele decât cele oferite de spectacolele de opere.
Un numar de cladiri departamentale au fost obligate sa se mute datorita lipsei de spatiu. Printre acestea Universitatea si o multime de misiuni, exceptie facând cea a Cavalerilor de Malta.
In 1535 a fost initiat Carnavalul Maltez, un succes stralucit al insulei. Afluenta vizitatorilor cu aceasta ocazie a fost atât de mare, incât a trebuit modificata Porta Reale pentru a face accesul mai usor in oras.
Cu tot pitorescul lor, multe cladiri au fost distruse, masura impusa de faptul ca devenisera complet insalubre si, nu puteau fi remediate sub nici o forma. Noile constructii sunt utile dar nu au nici pe departe stralucirea celor de odinioara. Ultima cladire ridicata de Cavaleri este Biblioteca Nationala terminata in 1796. Aici se pastreaza, pe lânga carti valoroase, manuscrise de pret si arhivele Cavalerilor. De mare interes este Muzeul de Razboi iar Teatrul Manoel, construit in 1732, si recent restaurat, inlocuieste cu succes locasul Operei care inca nu s-a construit.
Orasul este vestit si prin bisericile sale printre care Catedrala Sf. Ioan, cu exteriorul impunator si interiorul bogat ornamentat, impodobit si cu o celebra pictura de Caravaggio, una dintre putinele semnate de marele artist, care a facut acest lucru cu propriul sau sânge. Multimea cafenelelor, a micilor magazine si a cinematografelor umple orasul de viata dar nimic nu poate fi comparat cu stralucirea veche de secole, pastrata inca in ziduri si inimile oamenilor.
