Rusia kieveana si Hanatul Hoardei de Aur
Popularea intinselor stepe de la nordul Marii Negre incepe in Evul Mediu timpuriu, chiar daca exista dovezi materiale si spirituale ale faptului ca omul a intemeiat asezari stabile in acest spatiu inca din preistorie. Prin „poarta” dintre Muntii Urali si Marea Caspica au inceput sa soseasca aici triburi de pastori nomazi care isi au originea in Asia Centrala: cimerieni, sciti, sarmati (inca din mileniul I i.Hr), huni, avari, bulgari, pecenegi, cumani, kazari. Tot in partea „europeana” a Rusiei de azi (care se intinde pana la Urali), in regiunile impadurite din nord si pe malurile Marii Baltice, traiau triburi finice si baltice. In mileniul I i.Hr., in regiunea dintre Vistula si Nipru, incep sa se cristalizeze din punct de vedere etnic triburile slavilor, care, ulterior, isi incep expansiunea spre vest si sud-vest, populand, pana in secolele VI-IX d.Hr. tinuturile dintre Volga Superioara, Nipru, Oka si Dvina.
In secolul al IX-lea se formeaza statul vechi rus, cu capitala la Kiev.”Rusia Kieveana”,cum mai este cunoscuta aceasta perioada in istorie, atinge apogeul puterii sale in timpul domniilor lui Vladimir I Sveatoslavici (980 -1015) si Iaroslav I cel Intelept (1016-1018 si 1019 -1054), timp in care, in jurul anului 988, crestinismul devine religie de stat. In secolele urmatoare (XII-XIII), Rusia Kieveana se destrama in mai multe cnezate, ceea ce expune cetatile cuceririi mongole (1237-1240), care intemeiaza aici Hanatul Hoardei de Aur.
Stapanirea mongola va frana evolutia societatii ruse, care va fi izolata de restul Europei, astfel ca centrul de greutate al puterii politice si militare a slavilor rasariteni se deplaseza, in secolele al XIV si al XV -lea, spre nord-vest, in regiunea Moscovei.
Romanovii
Intre secolele al XIV-lea si al XVI-lea, in jurul noului centru de putere al Marelui Cnezat al Moscovei, are loc unificarea Rusiei. In timpul domniei lui Ivan al III-lea (1462-1505), mare cneaz al Moscovei, Rusia se elibereaza definitiv de sub dominatia mongola, Hanatul Hoardei de Aur destramandu-se in mai multe hanate (Kazan, Astrahan, Crimeea). Primele campanii de cucerire a unor teritorii vecine de catre noua putere aflata in expansiune debuteaza sub domnia lui Ivan al IV-lea „cel Groaznic „(1547-1584), care se proclama „tar” si anexeaza Rusiei hanatele Kazanului si Astrahanului, trecand apoi Muntii Urali si declansand cucerirea Siberiei.
Dupa un secol de tulburari interne, de care incearca sa profite puterile vecine (Suedia, Polonia), in anul 1613, Mihail Romanov pune bazele monarhiei absolutiste ruse, intemeind Dinastia Romanovilor, cea care avea sa conduca statul rus vreme de peste trei secole (1613-1917), timp in care Rusia a devenit un imperiu multinational.
Dintre Romanovi, figura cea mai emblematica este ,desigur, Petru I „cel Mare” (1682-1725), sub domnia caruia Rusia cunoaste o inflorire economica remarcabila. Petru este cel care impune ample reforme, urmarind modernizarea societatii patriarhale ruse si a institutiilor statului, dupa modelul occidental.
Expansionismul tarist
In urma victoriei de la Poltava (1709), prin care Petru cel Mare invinge armatele regelui Suediei, Carol al XII-lea, Rusia obtine, prin pacea de la Nystad, iesire la Marea Baltica. Aici, la varsarea raului Neva in golful Finic, intr-o regiune mlastinoasa si inospitaliera, se pun bazele unei viitoare resedinte imperiale, in anul 1703 fiind fondat orasul Sankt Petersburg. Tot Petru este cel care demareaza constructia a numeroase edificii si palate impresionante in Sankt Petersburg si in imprejurimi (Peterhof, Pavlovsk, Tarcoie Selo, Strelna,Oranienbaum) si el este cel caruia Rusia ii datoreaza ambitia de a deveni, dupa modelul Olandei, o mare putere maritima, cu flota propie. Acum aveau sa se cristalizeze liniile de forta ale expansionismului tarist:
- Spre nord, in directia Marii Baltice;
- Spre est, dincolo de Urali, catre Siberia si Asia Centrala;
- Spre vest si spre sud, catre Marea Neagra si regiunea danubiano-balcanica, tinta fiind Constantinopolul si iesirea la Marea Mediterana.
Ecaterina a II-a „cea Mare”(1762-1796) este cea care extinde granitele Imperiului catre nord (spre Marea Baltica), spre est, in Asia Centrala, dar mai ales catre sud-vest, in regiunea Marii Negre. Astfel, in anul 1783, Rusia se extinde pana pe litoralul nordic al Marii Negre si cucereste Crimeea, hotarul vestic fiind stabilizat pe Nistru.
Urmeaza secole de confruntari armate care implica Rusia in campanii de cucerire si in numeroase conflicte militare: anexarea Poloniei (1772,1793 si 1795), Razboiul Crimeei (1853-1856), Razboiul Ruso-Turc (1877-1878). Intre anii 1859 si 1895 este cucerita intreaga Asie Centrala, anexarea regiunii fluviului Amur si a Sahalinului de Nord fiind stipulate in Tratatul Ruso-Chinez de la Aihun (1858).
Marea revolutie din octombrie 1917
In timpul domniei ultimului tar, Nicolae al II-lea (1894-1917), Rusia se apropie de Franta si Marea Britanie, creand „Tripla Alianta „, care se opunea expansiunii Germaniei si a aliatilor sai din cadrul „Puterilor Centrale”. In anul 1914, odata cu debutul Primului Razboi Mondial, Rusia intra in razboi impotriva Germaniei, Austro-Ungariei si Turciei, dar, inrautatirea dramatica a situatiei interne si pierderile suferite pe front au ca rezultat izbucnirea, in februarie 1917, a revolutiei burgheze si apoi, in octombrie, a revolutiei socialiste, soldate cu abolirea tarismului si proclamarea republicii.
Perioada urmatoare, de constituire a Uniunii Sovietice, participarea la cel de -Al Doilea Razboi Mondial si perioada comunista va constitui subiectul altui articol…